2,070 matches
-
în oglindă. Împrumutase din garderoba lui Scarlat o haină în dungi, o cămașă galbenă și un papion violet. ― Nu prea țin chestiile astea dimineața, remarcă zâmbind Raul Ionescu. Parcă ești un papagal. Cârnul îi scoase limba și continuă să se strâmbe în oglindă. Morfina încă nu-și făcuse efectul și Nucu Scarlat închise ochii. ― Aș rămâne aici... Nu vreau decât să dorm... Cred... Inginerul îl întrerupse: ― Nu vorbi copilării! Ne aflăm pe ultima sută de metri. O să meargă splendid, ai să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
așteptam. Maiorul îl măsură abătut: Un băiat ca dumneata nu minte niciodată. ― Chiar, nu mint. Să știți că nu mint! ― Atunci de ce pretinzi că ai ars filmul? Ia zi, unde l-ai lăsat? Dascălu lăsă capul în jos și se strâmbă. ― Nu pot să vă spun. ― Înseamnă că a rămas la amicul dumitale. Știu, știu, nu ești turnător! ― Înțelegeți? Cârnul zâmbi încîntat: Aici e toată șmecheria! Nu pot să vă dau adresa, ar fi prea de tot! De altfel, nu făceați
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se miște. Da, da chiar pe scaunul dumneavoastră. Șerbănică o măsură confuz. ― Dar am afirmat același lucru, draga mea! N-ai fost atentă. I s-a făcut rău și a alunecat de pe scaun. ― O natură impresionabilă, sugeră maiorul. ― Fleașcă! se strâmbă Miga. Una-două leșină! Am avut și cu ea de tras o porție bună. ― Ghinionul șoferului. Altfel ar fi izbutit să scape. ― Hm, discutabil! Ăla trăgea ca un nebun. ― Mda... Mă voi referi acum la un alt moment. Dar femeia nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
două degete: ― Piua întîi la baie! Peste câteva clipe se auziră robinetul deschis sălbatic și glasul de bariton al sculptorului: ― Bună seara, don Basilio, buună seara... Apăsa cu voluptate pe silabe și Valerica Scurtu mai știa că în timp ce cântă se strâmbă în oglindă luând poze marțiale ori încrețindu-și fața mobilă de cauciuc în grimase de saltimbanc. Dintr-un anumit colț al bucătăriei se zărea tot... ― Hm, făcu Popa aruncîndu-i o privire circumspectă. Hm! Se duse hotărât la ușă, închise și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
trebui să confecționăm o mică scrisoare. ― Aha! înțelese Grigore Popa. Zâmbea mereu. Sculptorul, mai puțin perspicace, își încreți fruntea: ― Ce scrisoare? ― De adio, firește, prin care-și ia rămas-bun de la soție. Grigore Popa își adună haina la gât. ― Aiureală! Se strîmbă: Cel mai analfabet grafolog va simți imediat falsul. Caută altceva, cucoană! ― Dar m-ați înțeles greșit, făcu bătrâna ușor vexată. Vom bate scrisoarea la mașină. El însuși obișnuia să-și rezolve astfel toate lucrările. Zâmbi încurcată: Ați uitat cât vă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ambalase: ― Găselnița mi se pare uriașă. Gînduri! Ce poate fi mai imponderabil, mai inform, mai de coșmar, rotund, convex sau rectiliniu? Gîndul! Ați reflectat vreodată ce formă poate lua gîndul? ― Nu, mărturisi maiorul. Lucrarea v-a fost comandată? Matei își strâmbă gura disprețuitor: ― Pe dracu'! Din cauza scaunului scund, genunchii îi ajungeau aproape de piept. Se uită lung la sculptor încercînd să-i descifreze ochii luminoși, cu scăpărări de râs. Acesta își aprinse o țigară și aruncă neglijent chibritul. ― Puteți să-i dați
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
chef! făcu scurt Matei. ― Nici dumneavoastră, domnule Popa? Bătrânul clătină hotărât capul. Melania Lupu oftă și scociorî în pungă după altă bomboană. Matei începu să se plimbe prin încăpere. Se opri deodată speriat. ― Dumnezeule! Ce-i asta? O grimasă oribilă strâmbă trăsăturile Valericăi Scurtu. Se repezi cu brațele întinse. Ultimul suspin al femeii îi atinse obrazul. Mirosea a migdale amare. * "Nenorocita, gândi Dom Matei. N-a avut parte de nimic. O viață goală, inutilă. Unde se duc viețile goale, inutile?" " N-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dus și gata! Dimineața s-a îmbrăcat ― vom avea desigur grijă să-i ascundem paltonul, poșeta și șoșonii ― și a ieșit pe ușă. Ne-am închipuit cu toții că s-a dus la serviciu. ― Iar la serviciu n-a ajuns, se strâmbă sculptorul. Nu ține! Ascultați vorba mea! Din toată aiureala asta o să ne alegem cu capul plin de cucuie. Dacă vom mai avea cap și ochi să le numărăm. Popa continuă încăpățînat: ― Vor reconstitui deci itinerarul domiciliu-serviciu. ― E destul de lung, observă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Habar n-am dacă ăilalți sânt acasă, ce fac, ce le trece prin minte, dacă s-au spânzurat ori... Gesticula înfierbîntat traversând încăperea de la un capăt la celălalt. ― Ca să vezi! Domnul Grigore Popa vă descrie cu totul altfel. ― Gaura cheii strâmbă imaginile. E firesc! Cristescu căută o scrumieră. Ținea mâna țeapănă să nu cadă scrumul. ― Dați-i drumul pe jos, spuse sculptorul. Nu mă deranjează... În fine, asta-i cu Valerica! Mi-ar face plăcere să vă ajut, dar... Păru fulgerat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
verzi pe pereți. În sensul ăsta îmi dă de gândit și evident în contextul ciudățeniilor la care asistăm. Balamucul cu Panaitescu, prezența dumneavoastră, foarte plăcută de altfel... Și din moment ce sînteți sigur că Valerica n-a părăsit locuința... ― Cert! Sculptorul se strâmbă. ― E caraghios! Doar nu s-a volatilizat! Unde putea să se ascundă? Și de ce? ― Nu ea s-a ascuns, domnule Matei. ― Chestiile astea sânt prea complicate pentru mine... N-a plecat și totuși a dispărut, a murit, dar unde e
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aprinse în priviri. Apropo, știți că ați putea face o pereche cum nu se poate mai potrivită? Doamna cu idei și omul cu carnetul! De ce nu vă însurați, copii? Sau preferați concubinajul? Bătrânii îl priveau fără glas. Doru Matei se strîmbă: ― În sfârșit, treaba voastră! Să revenim la tablouri. Ca om de artă, artiștii au fost întotdeauna apreciați, socotesc că mi se cuvine caimacul: Dama cu evantaiul. Ar fi o crimă să pângărească domnul Popa cu ochii lui murdari surâsul cucoanei
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
STRUCTURA FACIALĂ CU POMEȚII PROEMINENȚI ȘI BĂRBIA FERMĂ A CELEBREI FAMILII ISHER. ȘI NU ÎNCĂPEA NICI URMĂ DE ÎNDOIALĂ CĂ EA ERA DOAR CEL MAI RECENT, NU ULTIMUL PRODUS AL UNUI ARBORE GENEALOGIC STELAR. PASIUNI CAPRICIOASE ȘI PUTERI NELIMITATE ÎI STRÎMBASERĂ MEREU FAȚA FRUMOASĂ. DAR SE VEDEA DEJA CĂ \ LA FEL CA TOȚI STRĂMOȘII EI REMARCABILI, DE AMBELE SEXE \ CAPRICIOASA ȘI STRĂLUCITOAREA INNELDA PUTEA REZISTA LA CORUPȚIE ȘI INTRIGI, ÎN CIUDA DEFECTELOR DE CARACTER, ȘI CĂ EXTRAORDINARA FAMILIE ISHER VA MAI SUPRAVIEȚUI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
exercită o influență decisivă asupra ei. Nu la fel se întâmplă și de data asta. Hedrock se convinse din ce în ce mai mult de acest adevăr în timp ce o privea pe femeie recăzînd pe jilțul ei și șezînd acolo, cu fața prelungă și frumoasă strîmbată într-un rînjet satanic. Zîmbetul îi dispăruse. Spuse cu gravitate: ― Îmi pare rău, domnilor, că aveți acest sentiment. Regret orice izbucnire care ar putea sugera că hotărîrea mea împotriva căpitanului Hedrock are un caracter personal. Dar am fost profund tulburată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
instalase un dispozitiv care, acționat în mod corespunzător, oferea un mijloc vibrator de scăpare. DIN NEFERICIRE, INTRUMENTUL DE ACȚIONARE, PRIN CARE AR FI PORNIT ACEST DISPOZITIV, ERA UNUL DINTRE CELE TREI INELE PE CARE LE LĂSASE ÎN PALAT. HEDROCK SE STRÎMBĂ DE SUPĂRARE ÎN TIMP CE MERGEA ÎMPREUNĂ CU CEILALȚI BĂRBAȚI DE LA AVION CĂTRE LIFTUL CEL MAI APROPIAT. ȘI DOAR CHIBZUISE CU MULTĂ GRIJĂ ATUNCI, PÎNĂ SE HOTĂRÎSE SĂ NU POARTE LA EL DECÎT INELUL-PISTOL CA NU CUMVA SĂ CADĂ VREO BĂNUIALĂ ASUPRA ACELOR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
aș avea și eu dreptul la niște lămuriri, așa, în general. ― Pe dracu! îl repezi necunoscutul. Dar Hedrock insistă: ― Cum vă numiți? Sper că nu vă deranjează să-mi spuneți cine sînteți. Urmă o pauză. Fața prelungă a individului se strîmbă și se încruntă. Întru tîrziu dădu din umeri. ― Mă rog, poate că nu e mare lucru dacă-ți spun cum mă cheamă. Zîmbi cu o bucurie sălbatică: în fond, ea știe deja. Mă numesc Rel Greer. Lui Hedrock asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ar pune pe gînduri pe oameni. Împărăteasa ieși țanțoșă de la întrunire. Cînd ajunse în camera ei de lucru, teleecranul lătra știri neplăcute cum că mulțimile au ieșit în stradă, vociferînd și cerînd să afle secretul călătoriilor interstelare. Gura i se strîmbă și lansă o "Proștii!" Sigur că pe urmă aveau și să-i spînzure efigia. După o clipă, gîndul acesta începu s-o doară. Își mușcă buza si se așeză luptîndu-se cu ea însăși pentru a-și recăpăta stăpînirea de sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
A STÎRNIT O SITUAȚIE CU TOTUL EXCEPȚIONALĂ, DAR DACĂ NU VI SE MAI COMUNICĂ NIMIC PÎNĂ MÎINE LA ORA ȘAPTE DIMINEAȚA, CONSIDERAȚI CHESTIUNEA ÎNCHISĂ. ÎNTRE TIMP CITIȚI ARTICOLUL ȘAPTE DIN ACTUL DE INTEGRARE. ATÎT PENTRU MOMENT. ÎNCHISE TELEECRANUL ȘI SE STRÎMBĂ, VĂZÎND CÎT DE TÎRZIU S-A FĂCUT. TREBUIAU SĂ TREACĂ CEL PUȚIN TREIZECI DE MINUTE ÎNTRE APELUL SĂU VERBAL ȘI PRIMA SA VIZITĂ ÎN CARNE ȘI OASE. NU EXISTA ALTĂ CALE. ERA IMPOSIBIL SĂ APARĂ PERSONAL LA UN MINUT DUPĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
din mine partea bolnavă, a zgîndărit-o. Am învățat acolo numai să mă tem de cei care pretindeau că-mi vroiau binele. Mă uitam urât la pedagogi și m-am izolat într-o tăcere colțoasă. Când eram scoși în curte, mă strâmbam la trecătorii care, din stradă, se holbau la noi ca la niște exemplare curioase. Câte unul ne arunca prin gard un baton, două, de ciocolată. Atunci mă zbăteam să intru în posesia prețiosului dar, fără să-mi pese de ghionturi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care se vedeau, ca într-o margine de cimitir aglomerat, mai multe cruci, gata cioplite, și bucăți de marmură. Am avut noroc. Omul, un sfrijit, bolnav de plămâni, vroia să-și mai cruțe puterile. M-a pus la încercare, a strâmbat puțin din nas văzând că nu mă prea pricepeam, dar la sfârșit m-a anunțat cu glasul lui hârâit și uscat că era de acord. Se simțea încolțit de boală, nu-și putea îngădui să fie foarte pretențios. Aveam acum
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ține. Nu sta așa, că ne omoară mirosul. Și îi azvârlim câte o cârpă murdară, că de-astea se găsesc, nu ducem lipsă. Dar el, săracul, din pricina ismenelor ude tot întîrzie să se aplece. Și-mi zice: Filipe, Filipe, nu strâmba din nas. Mai bine roagă-te să nu te lovească și pe tine boala. Până la urmă n-are ce face, se apleacă, șterge băltoaca, duce cârpă la closet și se întoarce în cameră, culcîndu-se cu fața la perete ca să nu mai vadă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
îmbrăca, am rugat-o ca din întîmplare: "Draga mea..." Ea s-a încruntat. Nu-i plăcuse oare că-i ziceam "draga mea"? Am repetat: "Draga mea, aș vrea să văd și eu... te rog să dai ordin..." "Ce ordin?" se strâmbă Moașa, țuguindu-și ironic buzele, deși înțelesese foarte bine, se vedea asta din ochii ei. I-am explicat că vroiam să văd ce scrisese Arhivarul despre trecutul meu în hârțoagele lui. "Știi, draga mea, nu mai sânt foarte sigur..." "Cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pori încă respiram normal. Daniel Petric, îmi spuneam, pentru ce-ai mai devenit un nesăbuit dacă n-ai curajul să fii până la capăt? De ce trebuie să-ți fie greață aici? Mlaștina e cea mai bună școală de corecție. Dacă nu strâmbi din nas, noroiul te învață să-ți stăpânești slăbiciunile. Încearcă să aspiri putoarea lui ca pe un parfum sălbatec, întăritor, fără să ți se mai întoarcă stomacul pe dos. Dacă ai energia necesară pentru asta, n-o să te mai surprindă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Se întoarce spre el. Dar Tarrou părea să se lupte cu gândul pe care trebuia să-l exprime și nu-l putea exprima. \ Rieux, a rostit el sfârșit, va trebui să-mi spui tot, am nevoie de asta. Celălalt își strâmbă puțin chipul lui masiv într-un zâmbet. N-am chef să mor, o să lupt. Dar dacă partida e pierdută, vreau să sfârșesc cum trebuie. Rieux se apleacă și-i strânge umărul. Nu, zise el. Ca să devii un sfânt, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
intervenind în fiecare punct al discuției, direcționând-o și canalizând-o ca un curent care trecea prin mijlocul camerei. Prefera această a doua variantă, bombardându-i cu întrebări, amestecându-se în discuție ca să le spună părerea ei, chiar dacă Mica Prințesă strâmba din nas sau dacă Domnulcu-Bățul-Înfipt-Undeva se foia în scaun. Dar nici asta n-a prea mers. Se întorceau la fel de certați ca la prima ședință. —Maggie, vezi ce face? Vezi ce grozăvie face? Auzindu-i, Maggie regreta că s-a apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
într-un colț uitat de lume, cum e Beitinul, puteai vedea istoria lumii, strat peste strat. Asta i-a dat o idee. Se întinse după una din cutiile mai noi, una care conținea ultimele descoperiri de pe sit. Se uită înăuntru, strâmbând din nas din cauza mirosului de îmbâcsit: cranii umane din epoca timpurie a bronzului, de acum aproximativ cinci mii de ani, alături de borcane de depozitare și oale de gătit. Zâmbi, știind că poate face mai mult de atât, că se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]