1,325 matches
-
de asimilare, care ne distinge față de alții, și nu celălalt har de la Dumnezeu, cealaltă forță - puterea de a fi tu Însuți, care e Însăși persoana, Însăși esența unui popor. Ei bine, forța originalității englezești imprimată vanității umane - vanitate Înfiptă până-n străfundul inimii ultimului ajutor de bucătar, față de care disprețul lui Pascal nu e decât o insolență oarbă - a produs ceea ce se numește dandysm. Nu-i chip să devii părtaș cu Anglia la așa ceva. Dandysmul e profund ca Însuși geniul său. Maimuțăreala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Întâmplă Întotdeauna În societățile foarte vechi și foarte civilizate, unde spectacolul e atât de rar și unde conveniența Învinge cu greu plictisul. Niciunde antagonismul dintre conveniențe și plictisul pe care acestea Îl generează nu s-a simțit mai violent În străfundul moravurilor decât În Anglia, societate a Bibliei și a dreptului; și probabil că tocmai din această Încleștare Înverșunată, eternă ca duelul dintre Moarte și Păcat la Milton, s-a născut originalitatea profundă a acestei societăți puritane, care ni le dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ce avea să-l contamineze mai târziu. Să nu ne Înșelăm Însă: Frumoșii nu sunt dandy-i; Îi precedă doar. E drept, o undă dandy tulbura deja aceste suprafețe; dar fenomenul nu apare Încă. El va trebui să țâșnească din străfundul societății engleze. Fielding moare În 1712. După el, colonelul Edgeworth, lăudat de Steele (și el un Frumos În tinerețe), continuă șirul aurit al Frumoșilor, care se Încheie cu Nash, spre a se redeschide prin Brummell; și cu atât mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
corp, de grația exterioară, așa cum iubirile se leagă de suflet, de acel farmec inefabil și tainic? Aceasta a fost prietenia prințului de Wales pentru tânărul cornet de husari: sentiment care era și senzație, singurul, probabil, care a putut Încolți În străfundul unui suflet obez, care fremăta de dorință. De aceea, rarele favoruri pe care un lord Barrymore, G. Hanger și atâția alții le smulgeau prințului s-au revărsat asupra lui Brummell cu tot neprevăzutul capriciului și cu o furie a admirației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
care Îl compromiteau pe prințul de Wales. Cum la Carlton House era un portar de o corpolență monstruoasă, poreclit Big-Ben, Brummell trecuse porecla de la valet la stăpân. Apoi, pe doamna Fitz-Herbert o striga Benina. Îndrăznețele bătăi de joc ajunseseră până În străfundul acestor suflete vanitoase, iar doamna Fitz-Herbert nu a fost singura dintre femeile care-l Înconjurau pe prințul moștenitor, ofensate de familiaritățile ironiei lui Brummell. Aceasta a fost - s-o spunem În treacăt - cauza reală a dizgrației care l-a lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Liberalismul ideilor, care strălucise ca o rază a inteligenței celor mai iluștri bărbați din această țară deasupra fariseismului Înalt, a convenționalismului Înghețat și mincinos, nu a luminat decât fulgurant, căci mumia sentimentului religios și formalismul au continuat să domnească din străfundul mormântului lor Îmbătrânit. Totul s-a Încheiat, iar societatea aceea frumoasă, al cărei idol fusese Brummell, a murit, pentru că el Îi fusese doar expresia celor lumești, a relațiilor de pur divertisment. Nu vor mai apărea dandy precum Brummell; dar bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
permisiunea de a se căsători cu domnul de Lauzun. Lucru uimitor! Regele nu se opuse. Îi spuse doar Domnișoarei să se gândească mai bine, să nu acționeze cu prea multă ușurință etc. Domnișoara suferi din cauza amânării care se Întrevedea În străfundul răspunsului regelui, iar Lauzun Îi dădu acestuia din urmă dreptate. După părerea sa, regele era Îndreptățit să-i ceară prințesei să se gândească bine la o poveste care lui nu Îi convenea etc. etc. Regele nu i-a divulgat nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
trei alunițe în trifoi. Cât de măreți erau, ce frumoși arătau și cât lapte curgea din ei! În toamna aceea tropicală acest scenariu îl repetam zilnic, de multe ori. Eu te urmăream cuminte dar nerăbdător, îți mistuiam privirea catifelată până-n străfunduri și- ți tot spuneam și-ți repetam răgușit: - Plânge, i-e foame copilului! Te scăldai în ochii mei cu multe surâsuri pe buze; îți lăsai sânii uriași cu sângele albastru să țâșnească prin bluza albă cu dantele macramate* și mă
Iubiri proscrise by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83732_a_85057]
-
tăi și tragedia care s-a abătut asupra lor sunt un mesaj. Ne învață să spunem nu acestei înșelătorii americane. Să spunem nu sinuciderii în masă a evreilor. Toate astea veneau atât de repede și de tunător, ieșind parcă din străfundurile plămânilor lui, încât nu exista altă soluție decât să-l aștepte să se oprească. Acest Shapira era un vorbitor cu experiență, asta era sigur, care stăpânea tehnica trecerii fără pauze de la o propoziție la alta, neacceptând nici o întrerupere. Maggie luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
că am reușit. Dar dacă domnul profesor Blacke are altă părere și mă tratează de la obraz de teozof, atunci nu-mi rămâne altceva de făcut decât să mă revolt, să-mi clamez pe toate drumurile sfânta indignare și, convins până În străfunduri că mi se face o oribilă nedreptate, să mă retrag la o solitară mânăstire de maici... - Vă deranjează dacă Îndrăznesc să definesc metoda dumneavoastră de cercetare ca ecletism? a continuat surâzătorul Zoran. - Un binevoitor ar fi găsit, sunt sigur, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
venise să mă Încrâncenez pe literele alea idioate, cum putusem să-mi imaginez că un secret de anvergură fusese ascuns de centromani Într-un simplu A, B, C, D etc.?! Uite că putusem și, În pofida surescitării provocate de eșec, În străfundurile subconștientului continuam să cred că soluția reală nu este una foarte complicată. Poate chiar dimpotrivă, poate că deja complicasem lucrurile mai mult decât se cuvenea, așezând astfel Între mine și ceea ce căutam pânza derutantă a unor silogisme umbroase. Rezolvarea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
că, într-o anumită măsură, la oamenii moderni care se proclamă areligioși religia și mitologia s-au "cuibărit" undeva în noaptea inconștientului, ceea ce înseamnă și că posibilitățile de a ajunge la o experiență religioasă a vieții zac ascunse undeva în străfundurile ființei lor. Dintr-o perspectivă iudeo-creștină, s-ar putea spune chiar că non-religia echivalează cu o nouă "cădere" a omului: omul areligios pare să-și fi pierdut capacitatea de a trăi conștient religia, deci de a o înțelege și de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
iudeo-creștină, s-ar putea spune chiar că non-religia echivalează cu o nouă "cădere" a omului: omul areligios pare să-și fi pierdut capacitatea de a trăi conștient religia, deci de a o înțelege și de a și-o asuma; în străfundurile ființei sale, urmele însă nu s-au șters cu totul, tot așa cum, după prima "cădere", deși orbit spiritual, strămoșul lui, omul primordial, Adam, mai păstrase destulă înțelepciune ca să poată regăsi urmele lui Dumnezeu în Lume. După prima "cădere", religiozitatea se
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
spiritual, strămoșul lui, omul primordial, Adam, mai păstrase destulă înțelepciune ca să poată regăsi urmele lui Dumnezeu în Lume. După prima "cădere", religiozitatea se prăbușise la nivelul conștiinței sfâșiate; după cea de-a doua, s-a prăbușit și mai jos, în străfundurile inconștientului, și a fost "uitată". Aici se opresc considerațiile istoricului religiilor; de aici începe misiunea filozofului, a psihologului și chiar a teologului. Elemente bibliografice Introducere CAILLOIS, R., L'Homme et le sacré (Paris, 1939; ed. a doua, 1953). CLEMEN, C.
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
haotică reflectată În datele primelor apariții mai sus-menționate, ele au umplut perfect anumite goluri din mintea mea, care au respectat actuala succesiune a capitolelor. Această succesiune a fost stabilită În 1936, odată cu instalarea pietrei de temelie care cuprindea deja În străfundurile ei nevăzute diverse hărți, orare, o colecție de cutii de chibrituri, un ciob de sticlă rubinie și chiar - acum Îmi dau seama - perspectiva pe care o aveam din balconul meu asupra lacului Geneva, și oazele lui de lumină, de la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
superbul Trainy (cum l-am botezat eu, fiindcă era lung și maro ca un vagon de dormit). Una din temele muzicale ale copilăriei mele era lătratul isteric al lui Trainy, pe urmele iepurelui pe care nu-l prindea niciodată, În străfundurile parcului nostru din Vira, de unde se Întorcea În amurg (după ce mama Îl fluierase mult timp pe aleea stejarilor) cu stârvul uscat al unei cârtițe, În fălci, și cu scaieți În urechi. Prin 1915, a paralizat de picioare și până când i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
și era silit să se supună unui calvar cumplit de fiecare dată când dorea să călătorească dintr-o țară Într-alta și cu cât acea țară era mai mică, vâlva pe care o făcea era mai mare. Pe undeva, prin străfundurile glandelor lor, autoritățile secretau ideea că oricât de ticălos ar fi un stat - să zicem, Rusia sovietică - orice persoană care fugea din el este din start demnă de dispreț, de vreme ce viețuiește În afara unei administrații naționale; și de aceea era privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
dopuri și metafore? Zâmbea întrebătoare, concentrată. Știam că se preface, încercând să-și amintească. Nu avea ce-și aminti. Nu era nimic care să fi fost între noi, pentru ca ea să-i poată spune acum vălătucului aceluia venit din cine știe ce străfund sufletesc amintire. Care să-i surâdă cu minciuna nălucii de peste timpul în care crezi că descoperi un dram din tine, o frântură din Lumea în care ai fost, o pală din flacăra despre care, poate, într-o străfulgerare de vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
învățământ politic. De la școală până la sediul gospodăriei mărșăluiau toți, în frunte cu directorul școlii și cu comandanta unității de pionieri, după gemetele muzicuței mele. Celălalt moșneag ascultă orbul, cu capul aplecat, sprijinit în mâini, cufundat în aceeași absentă reverie din străfund. Lăcrămează, cu lacrimile căzând pe treptele fostei cârciumi, sacadate, monotone, un fel de picuri ai unei ploi dintr-un început de primăvară, de cândva, dintr-o noapte pierdută... Mă fascinează moșul în manta de milițian. L-am trecut de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Lumii, oricât de grozav ar fi el, îl pot îndura atâta timp cât cred și mă rog. Biblioteca m-a învățat profunzimea sentimentului de rugă. A învinsului rugă. A smeritului rugă, deschizătoare de porți de liniște, împăcare și bucurii. Ruga aceea din străfundul ființei tale, adevărată pentru că este ruga vieții tale. Prin care viața ta se roagă Domnului fără trufie, fără deznădejde, fără a se simți în vreun fel umilită, scarandivită. Smerita rugă a împlinirii când nu-i ceri ceva Domnului, ci doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Bulgaria, și în Germania, și în Egipt, și în Basarabia. Nu cred că mari deosebiri vor fi fiind și prin alte părți. Se poate filosofa, desigur, pe o astfel de temă. Se pot invoca ancestralul simț al naturii, libertatea interioară, străfunduri de subconștient etc. etc. Toate vor fi fiind, dar ele se răsfrâng în mii și mii de fațete care ne întunecă viața. (Chiar la câțiva pași de masa la care scriu, într-o mare Bibliotecă publică, după o ușă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dar învăluitoare, amețitoare ca un sorb care te cere, te ia și te duce iar și iar în golul acela de timp în care instinctiv te ascunzi când toate pierdute îți par. În golul de timp al istoriei tale din străfunduri de vârste și de timp. Am ieșit din sala de examen înaintea Liei. Am uitat-o apoi. Când au început cursurile, ne-am pomenit în aceeași grupă. Nu i-am acordat prea mare atenție. O colegă oarecare, durdulie, puțin distrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ajuns puțin mai târziu la Bibliotecă. Șoferul Berbantului tocmai intra cu teancul de cărți și țoașca galbenă în sală. Garderobiera îi ținea ușa larg deschisă. Cum pășea grav, ghebos și el, șoferul părea că-i chiar Berbantul. Cred că, în străfundul lui, acest moșulică bonom se simte, într-un fel, un soi de Berbant al șoferilor. Respiră și el aerul Bibliotecii, poartă și el cărți în mâini, este „respectat“, deschizându-i-se ușa! Ritualul venirii anunțate a Berbantului văzut mai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
înălțimile cerului, ci țâșnind parcă din salcia aceea, din toiagul alb al orbului, din întinsul luciului de apă, din cioturile munților cu desene sinilii în depărtare, din liniștea și din uitarea tuturor depărtărilor în care mă prăbușisem. Lumină venită din străfunduri, revărsată peste Lume ca o dărnicie a celor din pământuri. Întăritoare, izvoditoare de noi chemări, de noi dărnicii sufletești, dăruire trimisă în Lume de la cei duși, lumină care, atunci când crezi că toate ale tale pierdute îți sunt, vine și-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În lumea asta și dincolo. - Și n-ar putea Elegbá să-mi dea un trup nou și un chip nou? Bătrînul negru - uitase numele lui, deși parcă Îl chema Messiné sau Mesriné - meditase Îndelung la răspuns, căutîndu-l, pare-se, În străfundul amintirilor sale. - Odată, recunoscu el În cele din urmă, cu toate că nu s-ar fi putut spune că era cu adevărat sigur, o fată s-a Îndrăgostit de un alb și a rugat-o pe Elegbá s-o facă albă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]