1,772 matches
-
seama că și ei făceau parte din visul meu. Clădirea școlii era o construcție zveltă de tip industrial cu uși mari de oțel care se înălțau aproape oriunde te întorceai și întregul campus era înconjurat de un frunziș des. Copacii străjuiau și acopereau școala - era ascunsă într-o pădure. În interiorul acestei păduri se aflau mai multe structuri de lemn - înșiruiri de bungalouri anonime punctate cu ferestre tip hublou, iar acestea constituiau grosul claselor de curs. Arhitectura era atât de minimalistă, încât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care îl abandonasem pe Coasta de Vest și mi-am dat seama că n-avea nici un sens să-i spun asta soției mele, care conducea, fiindcă parbrizul fu pe neașteptate potopit de rafalele de ploaie obturând palmierii și cactușii care străjuiau acum autostrada pe ambele laturi și, deasupra lor, geometria unei constelații dintr-o zonă temporală îndepărtată și tot atunci am realizat că n-avea nici un sens să-i atrag atenția lui Jayne nici asupra acestui lucru pentru că, în definitiv, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sieși, iar în amintirile mele totul era acolo - casa cu stucatură roz, mocheta verde și flocoasă, chiloții de baie din Mauna Kea, vecinii noștri Susan și Bill Allen - și puteam zări mașina crem 450 SL rulând pe benzile unei autostrăzi străjuite de portocali și lămâi, gonind spre o rampă de ieșire nu foarte departe de acolo, Sherman Oaks, și cândva în noaptea dinspre zorii zilei de 4 noiembrie am izbucnit în hohote de râs neîncrezătoare față de zgomotele care tunau în capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
rog ceva. Te duci cu mașina la garsoniera în care locuiește Aimee Light, cam la un kilometru de universitate, unde se găsesc o serie de bungalouri din cărămidă ocupate de studenții care nu locuiesc în campus și o parcare mare străjuită de pini. Mașina ei nu va fi acolo. Vei rătăci prin parcare în căutarea ei, dar n-o vei găsi nicicum (pentru că fusese dusă de la Orsic Motel și părăsită undeva) și atunci îți vor asuda palmele care astfel vor aluneca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care a sperat, cu credința în Dumnezeu, să le fie iertate, ridicând acest edificiu spre închinare și pomenire a sufletelor lor, cu bune și rele, ca orice pământean, rămânând veșnic, după el, la răscrucea această de drumuri. Marele plop ce străjuiește întreaga localitate, ca și drumul ce cunoaște multe bucurii dar și destule necazuri, îi amintesc lui Săndel de o bună parte din anii copilăriei. El a fost martor, nu chiar de la distanță, la hotărârea neinspirată a lui de-a lua
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
o așezare la vreo câțiva kilometri de Nei-Pori. Drumul l-am parcurs pe jos dus și întors având posibilitatea să ne delectăm privirile, să ne satisfacem curiozitățile, să dăm frâu liber gândurilor. Ne-a încântat splendoarea leandrilor în floare care străjuiau șoseaua. Uite, ce frumoși sunt!exclamă Janeta oprindu-se din mers. Cât de înalți și stufoși! Cum de rezistă iarna? Aici este altă climă decât la noi. Am admirat palmierii de pe margini și grădinile oamenilor și un soi de flori
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
de salcâm, pentru ca iarna zăpada să se oprească pe ogoare. La ferma „Iepurași” erau turme mari de oi din rasa merinos, iar la „Vraghia” (secția din Râmnicelu) se creșteau cai de rasă pur sânge arab. În cadrul acestor ferme, drumurile erau străjuite de plopi „tremurători” foarte înalți. Ambele stații aveau plantații speciale de duzi și clădiri speciale pentru creșterea viermilor de mătase. Oamenii din Corbeni și din Râmnicelu, angajați ca salariați ai acestor ferme duceau o viață îndestulată și deveneau singurii pensionari
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Politehnică, talentul lui era pentru literatură, pentru poezie. Este un om de o delicatețe exagerată, bolnăvicioasă. Este un mare iubitor de frumos. Este conștiinciozitatea întruchipată. Este oricând gata să sară în ajutorul celor din suferință, din necazuri. Datorită jertfei lui străjuiește la mormântul părinților noștri din Râmnicelu un monument din marmoră albă. FRATELE IONEL Un chip vesel și frumos cu ochi luminoși. Îl purtam pe umeri. Se ținea cu mâinile de părul capului meu. Bătea cu picioarele, cu călcâiele în pieptul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
românii le au de la traci. În al doilea rând s-a descoperit că Împăratul Justinian construind mănăstirea a adus „sclavi ai Romei cu soțiile și copii lor cărora le-a zidit case În afară mănăstirii unde să locuiască și să străjuiască mănăstirea și călugării”. Turiștii care vizitează aceste locuri, oficialități și cercetători sunt surprinși de unele particularități În vorbire dar și de aspectul somatic la cei cca 2000 de locuitori din această comunitate. În primul rând acești beduini recunosc că sunt
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
care au început apoi să cânte cântece auzite de mine, în șoaptă și pe ascuns de la tata și de la bătrânii din sat, cântece ținute, până la acea vreme, pe la temeliile și pe sub streșinile caselor. Și nechezau caii sutelor de călăreți care străjuiau la poalele pădurii și chemau tulnicele și se aprindeau și ardeau înalte torțe. Dar eu simțeam că un mare foc se aprindea atunci în sufletele noastre, ale tuturor celor ce-l ascultam pe tovarășul Nicolae Ceaușescu, sorbindu-i fiecare cuvânt
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Carpați în micul și veselul orășel Fălticeni, situat pe un platou între două râuri, Moldova și Șomuzul, și care încă de pe atunci era înzestrat cu strade largi bine prunduite, cu case albe, curate, umbrite de plopi nalți ce păreau că străjuiesc asupra locuitorilor. O mână profană a tăiet mai târziu acei plopi frumoși de care se aninau zmeii copiilor și în care ciripeau mii de vrăbii la fiecare amurg de zi, iar alții în loc nu s-au mai plantat, încât parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
purta în spate două puști și o torbă plină de praf și plumb, de cel puțin zece kilograme greutate. Șuțu era un altruist cum nu s-a mai pomenit. Când petreceam noaptea în pădure, ceea ce ni se întâmpla des, el străjuia focul pănă aproape de ziuă. La conacuri, el își lua patul cel mai prost. La frig, el împrumuta șuba59, cerga 60, mănușile, căciula, tovarășilor lui, rezervându-și pentru dânsul mai puțin chiar decât strictul necesar; căci el avea mai puține trebuinți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fost din cale afară mare și fără nici o izbândă. Parcă perise sămânța sălbătăciunilor. Osteniți, descurajați și mai cu samă flămânzi, căci nu mai era mult pănă la amiazăzi, ne-am întrunit cu toții la umbra unui stejar singuratic și rămuros, care străjuia ca un pusnic în mijlocul câmpului și acolo am ținut sfat unde să ne ducem ca să ne înfiripăm cu nițică mâncărică și băuturică, deoarece nu luasem merinde cu noi, în speranța că ne vom întoarce mai curând acasă, speranță de multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ochiul, șesul îmbracat cu ogoare, strălucitor de lumină și de verdeață, împodobit cu nenumărate sate și livezi; de ceilaltă parte, munții care se rădică împrejurul cetăței, negri, fioroși, acoperiți cu păduri seculare și care parcă anume au fost clădiți ca să străjuiască în jurul ei. Iar din vechea și falnica cetate n-au mai rămas în picioare decât zidurile exterioare, câteva rămășiți de bastioane și de turnuri, câțiva păreți cu guri de metereze și arcuri de porți, toate aceste acoperite cu mușchi, mâncate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
caraibiană, Cahuita. Cahuita este un fel de Caye Caulker, cu deosebirea că acțiunea decurge în spaniolă în loc de engleză. Sunt două plaje enorme în Cahuita, Plaja Albă și Plaja Neagră, denumite astfel din cauza culorii nisipului și, drept urmare, a apei. Ambele sunt străjuite de palmieri languroși și Plaja Neagră în special este foarte populară pentru surfing, din cauza curenților puternici. Plaja Albă se extinde în Parcul Național Cahuita, faimos atât pentru numărul de specii de pești și varietatea coralilor în apă, cât și pentru
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
dă tot felul de detalii despre „colorați”, cum că au capul de o formă mai ciudată, pielea mai roșie și urechile ceva mai înafară. După vreo 30 de minute ajungem prin zone din ce în ce mai lăturalnice, apoi pe o potecă la dreapta străjuită de un semn mare, colorat: Alfonso Aguavil curandero de fama internacional (vindecător???? Revizuiesc informațiile de la Maximilian care mi-a explicat că gazda se ocupă cu turismul). Oprim în fața unei case din lemn, cu acoperiș dintr-un fel de stuf, în mijlocul
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mare, colorat: Alfonso Aguavil curandero de fama internacional (vindecător???? Revizuiesc informațiile de la Maximilian care mi-a explicat că gazda se ocupă cu turismul). Oprim în fața unei case din lemn, cu acoperiș dintr-un fel de stuf, în mijlocul unei pajiști largi, străjuită de copaci înalți. La dreapta casei, un bananier plin cu banane ademenitoare, în fața casei, un tufiș cu flori de un roșu-aprins, și, atârnând de acoperiș, tot în fața casei, niște borcane cu șerpi morți făcuți ghem într-un lichid transparent (alcool
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
alții și privesc din canoe cum lăsăm malul în spate. Pecariul, cu siguranță, va fi fericit că am plecat, în sfârșit... Canoea deranjează cu zgomotul motorului seninătatea dimineții. În ciuda faptului că am vrut să plec, contemplu râul închis la culoare străjuit de junglă pe ambele părți și văd o lume fascinantă pe care o las în spate... De fapt, asta este problema principală sau, mai exact, singura mea problemă în călătorii: ajung într-un loc, îmi fac prieteni, mă simt ca
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mare plină cu cărnuri și sticle de vin (fripturile argentiniene sunt, cu adevărat, divine, iar podgoriile sunt atât de numeroase încât ar fi de-a dreptul un păcat să nu acompaniezi friptura cu vin roșu). Merg pe o cărare largă, străjuită de un gărduleț de lemn pe partea stângă și o plasă înaltă de sârmă pe partea dreaptă. În spatele gardului de lemn, o casă mare cam cât o vilă dar fără etaj, de asemenea din lemn, cu ferestre largi și o
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ayahuasca „între prieteni”. Mergem cu barca vreo douăzeci de minute, urcăm un mal noroios și ajungem într-un sătuc curat și liniștit, Panacocha, cu căsuțe din lemn presărate de-a lungul unor poteci cimentate. Mergem cam cinci minute pe alei străjuite de tufișuri în culori vii și ne oprim în fața unei case din lemn, cu o portiță mititică la intrarea în curtea largă, acoperită cu iarbă și flori. Strigăm și apare Clara, o femeie înaltă, cu părul roșcat până la umeri, cu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
prelungi Palais des Tuileries spre vest pînă la "Colina Chaillot" (în fapt, l'Étoile) și mai departe datează cel puțin din 1667, din timpul vieții lui Colbert și Le Nôtre, care au conceput prelungirea aleii Tuileries printr-o cale largă străjuită de arbori, Champs-Elysées. De atunci, proiectele și realizările s-au succedat de-a lungul acestei axe. Ea unește astăzi cartierele puterii politice (palatul Élysée, Adunarea Națională și ministerele) cu acelea ale luxului (bulevardul Montaigne) și cu cel al afacerilor (La
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
apoi industriașilor și financiarilor, care acumulau rapid averi considerabile [Zola, 1981]. De la parcul Monceau pînă la bulevardul Malesherbes, imobilele sînt somptuoase. Fațadele bogat decorate, intrările largi, porțile pentru vehicule și reședințele particulare sînt mărturii ale măreției de odinioară. Străzile sînt străjuite de arbori. Chiar și astăzi, trecătorii eleganți își proclamă prin ținută și maniere apartenența la înalta societate. Ceva mai departe, trupuri care contrastează cu acestea indică apropierea de cartierele populare. Aici hainele sînt la fel de obosite ca trecătorii care le poartă
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
și doine, ghicitori, eresuri,/ [...]/ Abia-nțelese, pline de-nțelesuri5. De asemenea, Mama-i știa atâtea povești pe câte fuse/ Torsese în viață 6, iar tatăl, crescut în spirit religios și cunoscător al tradițiilor, sădește, la construcția casei, doi salcâmi ce vor străjui cu mirosul și umbra lor curtea gospodăriei. După vatra satului, centru al așezării sătești și vatră a primei case cu care s-a început construcția unui nou sat, vine imediat în importanță vatra casei, locul unde se gătește, se încălzește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
vorbi chiar despre o simbioză între copilărie și sat, o simbioză datorită căreia fiecare din părți se alege cu un câștig." 10 Ibidem, p. 6. 11 Ibidem, p. 7. 12 Ibidem, p. 11. 13 Satul începe brusc, urcând un drum străjuit de plopi, desigur fără soț, lăsând câteva case în dreapta. Pe coasta celuilalt deal, în stânga biserica satului, din cărămidă și piatră, păstrând proporțiile ctitoriilor din Oltenia. 14 Mihai Eminescu, Opere I, ed. cit., p. 6. 15 Ibidem, p. 231. 16 Ibidem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
face o fotografie și lui Eminescu, la 37 de ani, la Botoșani (ultima fotografie a poetului). Fotograful a fost adus cu birja de către boierul botoșănean Teodor Goilav, special pentru a fotografia casa, apoi bisericuța cu mormintele și, în sfârșit, clopotnița străjuită de cei doi tei. Aceste fotografii au fost făcute în aprilie și au apărut reproduse în Omagiu lui Mihai Eminescu, volum editat sub îngrijirea lui Corneliu Botez, în același an. A doua fotografie a fost făcută în 1916 de frații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]