KorAP: Find »[drukola/base=străluci & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...46 47 48 ...354 >

8,833 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844

asta." Bătrânul a scos din sân o bucată de pânză zdrențuită, care fusese violet. Învelea cât se putea o cutie neagră. O cutie mică puteai s-o ascunzi în podul palmei. Tata mi-a făcut semn s-o deschid. Înăuntru, strălucea o ostie albă. Una singură. Știam ce este. Apucasem să primesc Sfânta Împărtășanie de câteva ori înainte de dezastru. Mi-am făcut semnul crucii și am luat-o, cu mâinile tremurând. Tremuram din tot trupul. M-am uitat la ea, mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
ta să te pieptene, s-a încurcat în părul tău, și n-a mai stat pe gânduri, s-a desprins cum a putut, a lăsat ceva din razele lui acolo și pe-aci ți-e drumul... știi, de atunci îți strălucește așa perișorul din creștet, de parcă-i de aur... e tare curios mititelul și bun, bun... e cel mai mic, cel mai bun, cel mai drag frățior al nostru, dar tare-i curios. Pe toate vrea să le știe. Numai că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
îmi răspundea cu tot necuprinsul lui. Și din îmbrățișarea aceea se făcuse lumină ca ziua. ...Ne-am trezit în zori, fiindcă urma să intrăm în Ierusalim. L-am căutat cu privirea pe tânăr. El încă mai dormea, dar chipul său strălucea. L-am trezit, fiindcă deja ceilalți se pregăteau de plecare. "Știi ce mi-a spus? mi-a șoptit el. Că la Ierusalim o să fim spălați cu toții..." Nu l-am mai întrebat cum adică. Îmi era de ajuns bucuria așteptării. Taina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
și acum. Sunt în prezentul meu. Vreau prezentul. Dacă poți, dăruiește-mi prezentul, în fiecare clipă". A tăcut, s-a uitat la mine și, pe măsură ce mă privea, lumina din ochi părea că trece prin corpul său străveziu, făcându-l să strălucească mai tare și mai tare... și, pe măsură ce îmbrăca strălucirea soarelui, copilul creștea, înălțându-se. S-a ridicat în picioare, și-a întins mâinile ca după un somn lung, mâinile i-au devenit aripi și, înainte de a se topi în cerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
ochii Lui nesfârșit de blânzi și adânci era Mirele meu: "Talita, kumi" 11, "Fetiță, scoală-te"." Încetase să mai plângă. "Uite, vezi îmi arătă mâna cum m-a prins de mână, mi-a lăsat și semn : într-adevăr, la încheietură, strălucea o pată roșie, cât ai pune degetul mare o pată de forma unei inimi. Privirea Lui în inima mea, inima Lui pe mâna mea. Vezi, e Mirele meu ! Am să rămân aici la voi să-L aștept. Cum a venit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
deodată în picioare și am zărit în jur lumini de toate culorile, eram lângă soare și lumina lui nu mă ardea... eram îndestulat ca atunci, când mă privise el... M-am uitat în jos și am văzut că picioarele mele străluceau ca lumina... iar coama nu era cenușie, ca a oricărui măgar, ci albă și ondulată, atingea pământul... Cu teamă, am dat glas uimirii și iată că strigătul meu, de care atâta timp mi-a fost rușine, devenise cel mai dulce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
mi-a ghicit gândul. Când iei Sfânta Împărtășanie, uită-te la preot și ai să vezi, prin ochii lui, privindu-te Iisus. Atunci, prin ochii omului, se uită la tine Iisus cu ochii omului și privirea Tatălui. Și fața omului strălucește atunci ca soarele și nici măcar nu mai e acel om pe care-l știi tu, preotul vostru din sat. Atunci, pe fața lui e chipul Său. Poți să-I surâzi, poți să-I mulțumești, spune-I în gând că-L

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
un rotund , în miezul căruia era săpat ba un copac, ba o scară, ba o floare, ba un chip de om... La poarta bisericii însă, acel cerc era gol... iar mijlocul, acolo unde ar fi trebuit să fie săpat ceva, strălucea în lumina soarelui, neted, auriu lemnul galben... ca oglinda. De la un timp, oamenii au prins a se uita acolo, în rotundul acela gol, când intrau și când ieșeau din biserică. Și unii plecau plini de bucurie și chipul lor strălucea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
strălucea în lumina soarelui, neted, auriu lemnul galben... ca oglinda. De la un timp, oamenii au prins a se uita acolo, în rotundul acela gol, când intrau și când ieșeau din biserică. Și unii plecau plini de bucurie și chipul lor strălucea ca aurul în lumina amiezii, alții plecau înnegurați, alții lăcrimau și se întorceau înăuntru, alții... fiecare, după cum vedea înăuntrul cercului. Și nu era în toți munții vreun sat cu oameni mai buni decât ai noștri. Și cum oamenii buni trăiesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
asta "libertate", dar eu cred că e doar blestemul timpului uitat... Dar m-am luat cu vorba, nepoate... Uite cum s-a întâmplat. Cum îți spun, stăteam, așa, ca tine, în lumina lunii. Eram tare mândru să-mi văd frunzele strălucind așa, ca ale tale acuma, și, tot ca ale tale, nu erau mai mult de trei-patru. Dar eu mă și vedeam un copac mare, cu totul și cu totul de argint chiar și frunzele erau argintii și știam că de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
clipind îmi vorbea numai și numai mie, fiindcă eram, desigur, cel mai frumos lăstar și, mai ales, singurul răsărit așa, mai la distanță de trunchiul de alături. Vezi tu, de atunci iubesc eu steaua aceea uită-te la ea cum strălucește alb-albastru-galben-roșiatic... Și cum mă uitam, așa, la ea, am simțit deodată că inima mea începe să bată altfel : așa cum știi, nepoate, bătaia inimii e viața, fiindcă e Timpul care se cuibărește în noi dar acum viața nu venea, cum știam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
fi lăsat pe apă... de unde eram, puteam sa-i văd picioarele... goale, prăfuite, pe alocuri pline de sângele pietrelor de munte... nici măcar sandale n-avea ! Uite după cine mă luasem !... Și cum mă uitam așa, am văzut că încep să strălucească... Picioarele începură să strălucească... Rănile nu s-au mai văzut... picioarele, apoi trupul, întins la pământ, strălucea... Și-am văzut cum s-a ridicat... la fel de încet cum lunecase la pământ... așa, drept, fără să se sprijine în mâini... fără să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
de unde eram, puteam sa-i văd picioarele... goale, prăfuite, pe alocuri pline de sângele pietrelor de munte... nici măcar sandale n-avea ! Uite după cine mă luasem !... Și cum mă uitam așa, am văzut că încep să strălucească... Picioarele începură să strălucească... Rănile nu s-au mai văzut... picioarele, apoi trupul, întins la pământ, strălucea... Și-am văzut cum s-a ridicat... la fel de încet cum lunecase la pământ... așa, drept, fără să se sprijine în mâini... fără să îndoaie genunchii... stătea drept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
sângele pietrelor de munte... nici măcar sandale n-avea ! Uite după cine mă luasem !... Și cum mă uitam așa, am văzut că încep să strălucească... Picioarele începură să strălucească... Rănile nu s-au mai văzut... picioarele, apoi trupul, întins la pământ, strălucea... Și-am văzut cum s-a ridicat... la fel de încet cum lunecase la pământ... așa, drept, fără să se sprijine în mâini... fără să îndoaie genunchii... stătea drept ... eu cred că stătea în bătaia soarelui, de strălucea așa, dar cum să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
trupul, întins la pământ, strălucea... Și-am văzut cum s-a ridicat... la fel de încet cum lunecase la pământ... așa, drept, fără să se sprijine în mâini... fără să îndoaie genunchii... stătea drept ... eu cred că stătea în bătaia soarelui, de strălucea așa, dar cum să strălucească așa, cu soarele pe dinăuntru... Nu-I vedeam fața, era cu spatele... oricum, eu vedeam bine ce se întâmpla, fiindcă omul meu căzuse cu fața la pământ, ceilalți doi, la fel... O fi fost de oboseală ?! Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
Și-am văzut cum s-a ridicat... la fel de încet cum lunecase la pământ... așa, drept, fără să se sprijine în mâini... fără să îndoaie genunchii... stătea drept ... eu cred că stătea în bătaia soarelui, de strălucea așa, dar cum să strălucească așa, cu soarele pe dinăuntru... Nu-I vedeam fața, era cu spatele... oricum, eu vedeam bine ce se întâmpla, fiindcă omul meu căzuse cu fața la pământ, ceilalți doi, la fel... O fi fost de oboseală ?! Dar cum să obosească, doar se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
era cu spatele... oricum, eu vedeam bine ce se întâmpla, fiindcă omul meu căzuse cu fața la pământ, ceilalți doi, la fel... O fi fost de oboseală ?! Dar cum să obosească, doar se odihneau deja de ceva vreme... Iar celălalt cum să strălucească de soare, când soarele era hăt, departe, în spate și, oricum, lumina lui albă, vie, ardea, dar nu te usca, așa cum ar fi făcut lumina soarelui în pustiul ăsta de piatră. Și ceilalți doi, care vorbeau cu El, erau prinși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
Și ceilalți doi, care vorbeau cu El, erau prinși în lumina Lui, ca între petalele unei flori... care cuprindea și muntele, și cerul de deasupra. Atunci s-a ridicat în genunchi și omul meu și i-a spus celuilalt, care strălucea : "Învățătorule, e bine că suntem aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie"... și tremura așa de tare când vorbea, că nu m-am mai putut ține și am căzut la pământ, acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
cineva căruia-I spunea Tată și rănile au început să se vindece, pe urmă picioarele s-au făcut strălucitoare și veșmântul Lui s-a făcut alb ca zăpada, pe urmă s-a aprins ca o văpaie care nu arde, doar strălucește și am auzit și eu vorbele Lui, i-am văzut pe ceilalți doi (da' nici unul nu strălucea ca El) unul era bărbos și parcă i se aprinsese capul dar numai așa, nu știu cum, două raze-i ieșeau din frunte, iar celălalt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
făcut strălucitoare și veșmântul Lui s-a făcut alb ca zăpada, pe urmă s-a aprins ca o văpaie care nu arde, doar strălucește și am auzit și eu vorbele Lui, i-am văzut pe ceilalți doi (da' nici unul nu strălucea ca El) unul era bărbos și parcă i se aprinsese capul dar numai așa, nu știu cum, două raze-i ieșeau din frunte, iar celălalt când s-a uitat la mine mi-am zis că mă aprind și eu , așa-i ieșeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
am zis că mă aprind și eu , așa-i ieșeau fulgere de sub sprâncene am văzut și norul și mă întreb : acela o fi fost chiar Tatăl Lui dar cum să fie un nor, Tatăl unui om ?! Și, cum adică, să strălucească, așa, deodată ?! Dar nu mi-am mai bătut capul și așa începuseră să mă înțepe ideile cum, care idei ?! Ce, nu le vezi ?! Țepișorii ăștia mici, de pe măciulia din vârful tulpinii ! Te-ai prins, nu ?! Ideile întotdeauna înțeapă de obicei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-mi întind eu niște rădăcini pe-aici, în ploaia de care spuneai tu și tocmai mă prinsese, așa, o amorțeală dulce, ca atunci când îți cresc rădăcini când deodată norul s-a risipit, lumina s-a stins, omul acela nu mai strălucea, se ridicaseră toți să plece. Bine-bine, da' eu cum rămân ?! Nu tu vânt, nu ploaie, ce eu mi-s sămânța aia neagră care uite că a și dat lăstar ?! Proasta ! Las' că vede ea, doar oamenii nu se mai întorc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
se întorc și tu n-ai decât să aștepți, cu ochii-n soare. Eu mă duc unde-i bine ! Zis și făcut : m-am socotit ce m-am socotit, am pândit și m-am prins tocmai de poalele aceluia care strălucise mai înainte. E drept că veșmântul Lui se făcuse acuma așa ca al celorlalți. Nu l-aș mai fi cunoscut după haine, dar era singurul fără încălțări și, uite, picioarele-I sângerau din nou. Da' ce, credea că scapă așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
drept că veșmântul Lui se făcuse acuma așa ca al celorlalți. Nu l-aș mai fi cunoscut după haine, dar era singurul fără încălțări și, uite, picioarele-I sângerau din nou. Da' ce, credea că scapă așa, dacă nu mai strălucește?! Așa a găsit să se ascundă ?! Poate că asta ține la oameni, care văd numai ce strălucește, când strălucește altfel nu-i duce mintea că-i de preț ceva da' eu știu sigur ce-am văzut și pe Cine am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
după haine, dar era singurul fără încălțări și, uite, picioarele-I sângerau din nou. Da' ce, credea că scapă așa, dacă nu mai strălucește?! Așa a găsit să se ascundă ?! Poate că asta ține la oameni, care văd numai ce strălucește, când strălucește altfel nu-i duce mintea că-i de preț ceva da' eu știu sigur ce-am văzut și pe Cine am văzut, că doar de asta am cap ! Merg cu El ! Ei, și atunci s-a întâmplat. Cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]