4,708 matches
-
educativă: stârnind râsul prin ironie, societatea induce ideea scăderii performanței, cu reflectare în plan social: mai puține șanse la promovări, cuceriri, succese, etc; Funcția coercitivă: râsul ridiculizator provoacă individului, senzația de rușine activând astfel mecanismele ei mobilizatoare; Funcția socio-morală: aici străvechiul dicton „ridendo castigat mores” este, de unul singur, în măsură să dea importanța acestei funcții. În plan individual, însă cu fermă reflectare în social, exercițiul râsului, fiind eliberator de endorfine, creează relaxare, disponibilitate pentru comunicare, permisivitate, toleranță, creșterea capacităților intelectuale
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369412_a_370741]
-
dinspre iad înspre rai. Și al cincilea motiv ar fi că puțini sunt care vor să “riște” să se încreadă cu totul și să aibă încredere deplină în Dumnezeu. Da! Se mulțumesc cu o fațadă, se bazează pe tradiție, obieiuri străvechi, dar nu simt și nici nu vor să se implice intelectual și afectiv. Unii se duc la biserică să le facă pe plac unora, alții din obișnuiță, alții cu scopuri materialiste ori politice. Și au pretenția că sunt creștini. Dar
DESPRE MÂNGÂIERE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369458_a_370787]
-
mai bun caz, nefericite încercări de fals cu scop autolaudativ . Însă noi, acum, am putea să ne punem întrebarea dacă aceste picturi, indiferent unde s-ar afla ele, reprezintă forme primordiale de artă, indiferent de motivație, sau dacă o civilizație străveche are o nevoie profundă de a reprezenta scene din viața cotidiană, în condiții destul de greu de realizat, hrănind un timp destul de îndelungat artiștii epocii, într-o vreme când hrana nu era deloc ușor de procurat.? Sau care era motivația unor
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369413_a_370742]
-
datorate marelui dezgheț petrecut cam între 20.000 și 10.000 de ani în urmă intrările în peșteri s-au modificat, de fapt întreaga orografie a locurilor a suferit transformări severe. Cu toate acestea amintirea lor rămâne în tradițiile culturale străvechi ale umanității și se verifică acum prin datările cu mijloace moderne. Coincid deci, atât datările, cât și ipotezele istorice ale vremurilor când omenirea trece de la stadiul de vânător la cel de agricultor (păstor), rămânând a fi de acord că și
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369413_a_370742]
-
patria noastră și a neamului nostru de români, pentru că, NIMIC NU ESTE MAI BUN ȘI MAI SFÂNT CA LA NOI ÎN ȚARĂ, binecuvântată de Dumnezeu cel Adevărat și Veșnic Viu, unde în marea sa bunătate și iubire față de neamul nostru străvechi, născut de la facerea lumii, a îngrămădit din toate câte puțin și încă mai mult pe deasupra, să ne ajungă cu prisosință, dar, noi, în ignoranța și în delăsarea noastră proverbială, am pierdut-o, lăsând-o pe alte mâini, la alte neamuri
FIUL PĂMÂNTULUI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370741_a_372070]
-
și Lotru, și de numeroasele râulețe ce izvorăsc din munți, reci ca gheața și dulci ca mierea, ce șerpuiesc domol peste câmpuri, dealuri, și prin satele din regiune. Această Țară a Loviștei, atestată documentar în anul 1233, este leagănul oamenilor străvechi, al Marilor Străbuni, născuți odată cu pământul, culminând cu străvechiul neam al burilor, din care a făcut parte și străluminatul împărat Burebista, întâiul unificator al neamurilor geto-dacice. În cartea Loviște Mirific Plai, aurorul (Inspectoratul școlar Rm. Vâlcea), scrie, amintind o legendă
FIUL PĂMÂNTULUI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370741_a_372070]
-
munți, reci ca gheața și dulci ca mierea, ce șerpuiesc domol peste câmpuri, dealuri, și prin satele din regiune. Această Țară a Loviștei, atestată documentar în anul 1233, este leagănul oamenilor străvechi, al Marilor Străbuni, născuți odată cu pământul, culminând cu străvechiul neam al burilor, din care a făcut parte și străluminatul împărat Burebista, întâiul unificator al neamurilor geto-dacice. În cartea Loviște Mirific Plai, aurorul (Inspectoratul școlar Rm. Vâlcea), scrie, amintind o legendă din străbuni, cum, regele Decebal, atunci când s-a retras
FIUL PĂMÂNTULUI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370741_a_372070]
-
mai 2015 Toate Articolele Autorului "TĂRANUL" Pe drumuri colbuite trec cirezi, Amurgu-ncet coboară peste sat, Carul cu grâne intră în ogradă, Lumina-și frânge ultimul oftat. Opaițul vechi mijește la "ferești", Pe masa mămăliga-i aburindă, Ritualul sacru, simplu si străvechi, Se derulează, de vecii, în tindă. Blând, mângâie un creștet de copil, I-alintă pe-ăi bătrâni c-o vorbă caldă, Tăranu-i ostenit... În așternut Femeia lui l-așteaptă veșnic tandră. Târziu... Îngândurat, dar liniștit, Cu-n Tatăl Nostru tainic
TĂRANUL ȘI LA RUŞII-MUNŢI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369559_a_370888]
-
Dar cine se uită la preț? Doar un... nătăfleț. • Evenimentul pe care-l aștepți cu nerăbdare are cea mai lungă cale. • Lumea nu e așa cum o prezintă scepticii. E mult mai dezolantă. • Ceea ce azi e nou, mâine-i vechi, poimâine... străvechi. • Trecători în această lume de zgură, ne încărcăm, în loc de iubire, cu tone de ură. • Locul cel mai sigur pe pământ este... sub pământ. • Suntem înfometați după adevăr, precum Adam și Eva fost-au după... măr. • Văzută de sus, lumea pare
GÂNDURI REBELE (16) – LUMEA ÎN CARE TRĂIM de HARRY ROSS în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369615_a_370944]
-
însoțitoare acestei tehnici sunt la fel de puternice și folosite perfect pentru sugestie: somnul, apa, luna...O revelație venind din ceață și somn și care nu se limitează la momentul recunoașterii ființei în profunzimea ei spirituală, în integralitatea ei formatoare, în cromozomii străvechi denumindu-i geneza ci se prelungește spre inițiere. Iar aici intervine și simbolul purificării, a începuturilor, a curățirii mentale și trupești, apa. Poetul folosește excepțional aceste 4 simboluri puternice, somnul, lupul, apa, ființa, într-o compoziție impresionantă în care fiecare
EUGEN DORCESCU- AVATARUL LUP de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369611_a_370940]
-
de ucenici, în loc numit Sevastia. Prin tradiție se spune, în această sărbătoare să bei vin, să-ți meargă bine, din patruzeci de pahare. Că-n popor este numită sărbătoarea bărbaților, din plin, cu vin e stropită. Spre veselirea tuturor. Alte străvechi obiceiuri revin cu mituri strămoșești. Spre a dăinui prin vremuri, rostul trăirii creștinești. Din curte și din grădină, când colțul ierbii se vede, gunoiul de peste iarnă se adună și se arde. Cu tămâie se afumă casa, curtea și grădina. Vigoarea
TRADIȚII DE PRIMĂVARĂ -POEME- I de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369612_a_370941]
-
biserici ortodoxe au fost luate cu foța de către uniți cu sprijinul Vienei. Situația dramatică a mirenilor ortodocși din Alba-Iulia a dus la revoltă. Așa s-a născut mișcarea pașnică a nobilului român ortodox Gavril Nagszegi. Acesta făcea parte dintr-o străveche familie nobiliară română care a trecut în evul mediu la catolicism și s-a înrudit cu nobili maghiari. Totuși, Gavril Nagszegi revine la ortodoxie cu întreaga familie și se pune în fruntea comunității ortodoxe din Alba-Iulia solicitând autorităților ardelene și
DRAMA ROMÂNILOR ORTODOCȘI DIN ALBA -IULIA LA 1701, STUDIU DE DR. IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369715_a_371044]
-
suflet de români”. (Avram Iancu) Pe chipul său frumos și armonios, așa cum se desprinde din toate fotografiile, se citesc rădăcinile acestor sentimente adânc înfipte în ființa sa. Se vede că există și un suflet mare odrăslit în cununi de tradiții străvechi, în dragoste de neam și țară. Chivotul său sufletesc este un lăcaș în care păstrează curățenia, căldura și tămâia cu care sfințește aerul pe care îl respiră. Prețuind eroii și oamenii mari ai țării, dar și pe omul de rând
POEZII CU INIMĂ CURATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368201_a_369530]
-
ne afundam mai adânc în fotolii și închinam în cinstea lor, a celor care nu puteau pleca nicăieri fără noi. Îți mai aduci, prietene, aminte cum într-un glas ne imploram soțiile să lase frământatul aluatului și să ne caute străvechii teniși cu șireturi lațe, capcanele pentru prins păsări rătăcite prin poienile inocentei și destrămatele pe la umeri tricouri cu Beatles, Pink Floyd, ori Santana? Mai știi cum se prefaceau că ne dau ascultare, cum coborau în beci și se urcau până în
BEŢIA de RAUL BAZ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368239_a_369568]
-
de veacuri încifrat prin coduri și descifrat prin datini, tradiții care îl particularizează, dacă poporul respectiv își dorește să o facă prin identitate, ca acțiune conservatoare a avuției spirituale și materiale, o tradiționalizare lipsită de circumspect. Fiecare datină, în tradițiile străvechi ale unui popor, este o formă de particularizare a sinelui fiecărui membru care îi unește și le valorifică. Ceea ce survine în timpul evoluției unui popor, ca moment adăugit culturii sale, îl numim obicei. Aici, am putea da exemplu datina sărbătorii de
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
foarte vechi), materializată prin trainica conservare a dorinței de iubire. Biserica, vatra satului, poiana înverzită, veselia tinerilor doritori de apropiere unul de celălalt, după o iarnă geroasă care i-a îndepărtat, însă nu le-a amorțit dorința iubirii, sunt elementele străvechi, specifice unui neam comun civilizațiilor lumii. Sărbători ale iubirii au existat și încă dăinuie ca date de celebrare în calendarele lumii, ca simbol al fertilității a ceea ce în fapt oamenii au avut cel mai la îndemână gest de manifestare a
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
ritualul nuntirii, în special cel al vestirii, nu putea să fie decât un obicei a unui popor stabil, cum erau dacii, și nicidecum a unui neam migrator, ca slavii. Tradiția nuntirii, a pregătirii tainelor căsătoriei prin pețire, era un obicei străvechi, menținut de la vechii traci, la care cuvintele, care au format denumirea sărbătorii de Dragobete, trebuie căutate în vocabularul limbii dacilor, pentru că această sărbătoare, expresie a iubirii, a dragostei fertile, a însemnat mult în tradițiile trace de s-a păstrat până
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
căutau o îndreptare a felului lor de a fi tocmai pentru că îi considerau parte integrantă a identității comunității. Hotarele imaginare ale satului constituiau dăruirea și binecuvântarea deusiană, înțeleptul satului, în lumea creștină, un discipol luminat de Hristos, pentru că în lumea străveche a tracilor și geto-dacilor, Zalmoxis constiutia binecuvântarea cosmică pentru întregul teluric al tracilor. Tracii conștientizau că Zalmoxis este zeul lor unic însă prin dăruirea Celor de Sus ei știau că puterile lui sunt superioare tuturor zeilor Pământului și că el
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
să-l vază (”Steaua sus răsare” - colind popular). În datina poporului nostru, bradul a avut un permanent și activ rol generativ de existență în viața acestuia, dar și strânse legături cu universul. Bradul îl regăsim în obiceiuri coborâtoare în timpurile străvechi, până la daci: O, brad frumos, o brad frumos, / Cu frunza neschimbată. Mă mângâi și mă faci voios / Și mă-ntărești îndată. / O, brad frumos, o brad frumos, / Cu frunza neschimbată (colind popular despre brad), dar și în riturile de trecere
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
o așezăm spre slavă în vârful pomului, ca semn că în acea noapte se dorește ca în fiecare casă de creștin să se vestească minunea ivirii(4) Mântuitorului. În tradiția noastră strămoșească încă mai există, în unele zone ale țării, străvechiul obicei ca tatăl să sădească un pom la nașterea copilului său, iar moașa să închine nou-născutul în fața unui brad. Câtă pătrundere în sensurile pe care înțelepciunea închinării la divin l-au tot călăuzit în drumul său prin viață pe valahul
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
sunt încărcate cu bunătăți, cu colaci, mere, nuci și cozonaci care se dăruiesc colindătorilor. În totalitatea lor, colindele au constituit o chintesență a spiritualității creștine a neamului nostru, expresii deosebit de expresive ale etosului arhaic românesc, care poartă și astăzi denumirile străvechi, în funcție de zonele țării: Moș-Ajun, Colindiș, Pițărăi, Cucuțat, Cântece de stea. Urările care au loc în această noapte înviază tainele străvechiale unei spiritualități condensate într-un ritual al colindătorilor pregătit cu multă evlavie. Aceștia, în vremurile mai îndepărtate, posteau trei zile
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
vedere simbolic de Sfinxul egiptean. Legenda spune că la o mie de ani, vâscul face o creangă de aur, iar cine are norocul să o găsească capătă puteri miraculoase și devine nemuritor. Pe de o parte, în concepția unor credințe străvechi, creanga de vâsc deschide Infernul, având puteri magice, îndepărtând demonii și conferind nemurire, pentru că nu este atacată de foc. Folosită de Enea și Orfeu în călătoriile lor subpământene, creanga de aur este simbolul luminii care permite explorarea Infernului fără pierderea
CREANGA DE AUR de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353343_a_354672]
-
fertilității și un bun afrodisiac. În acest sens, scandinavii considerau că această plantă veșnic verde aduce noroc și bunăstare. Aceștia vedeau în vâsc o plantă a păcii și armoniei, asociindu-o cu Frigga, zeița dragostei. De asemenea, potrivit unei credințe străvechi, în Marea Britanie, se crede că planta a fost adusă de fulgere și trăsnete pe crengile copacilor și de aceea vâscul poate stinge focul. Obiceiul sărutului sub vâsc Tradiția de a te săruta sub ramura de vâsc își are rădăcinile într-
CREANGA DE AUR de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353343_a_354672]
-
Dobrogea, mai exact din cetatea grecească Tomis, unde a fost exilat poetul Ovidiu. Un mare poet! Aceste roci ce susțin statuia poetului, situată chiar în fața Muzeului de Arheologie, ca un simbol al orașului sau ca o aducere aminte a vremurilor străvechi în care a trăit un om, cât mai ales fiind ca placă memorabilă lipită pe aceste pietre, sunt covârșitoare. Tind să cred că fără existența unui poet lumea ar fi fost mai săracă și chiar nicio evoluție științifică sau tehnică
ODĂ POEZIEI!! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353442_a_354771]
-
griul ce mă-nconjoară,/ învăluindu-mă cu aripi și limbi portocalii încingând,/ luminând ca de ziuă tot locul, serbând cina cu făclii.” (”Focul și cenușa”, pag. 70). De ce insist asupra acestui simbol? Pentru că el există, amintit fiind încă din vremuri străvechi. De pildă, păstrarea focului sacru a fost practicată de daci, dar a existat de la romani și până la Angkor. Simbolul focului purificator și regenerator s-a extins din Occident și până în Japonia. Liturghia creștină a focului nou se celebrează în noaptea
ELISABETA IOSIF ”ADEVĂRURILE LUTULUI” RECENZIE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352862_a_354191]