10,586 matches
-
meu. — Domnilor, domnilor, vă rog! E filmul, s-a prins. Cinci minute răbdare, vă rog, și ultima bobină va fi În proiector. M-am răsucit și mi-am dat seama că estimase corect: cu un sunet Încordat, capătul filmului se strecură În proiector. Era doar o chestiune de secunde Înainte ca lumina becului să pătrundă prin celuloid. Am Închis proiectorul din instinct. Abia după ce scoase un oftat scârbit de ușurare, am realizat că spectatorii Își dăduseră seama de prezența unui oaspete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
doar să ne modificăm metodele. Și atunci vom fi martori la triumful testiculelor! Când Stegemann aprinse luminile, m-am prins că poate n-ar strica s-o Întind. Am coborât treptele câte trei și eram pe punctul de a mă strecura pe ușa deschisă, când răsună vocea șefului. — Hei... Stați așa! Prefăcându-mă că nu aud, am Închis ușa rapid, m-am aplecat asupra bicicletei și am simulat un interes deosebit pentru acesta. Dar, domnule Knisch... Dumneata ce cauți aici? Stegemann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Stegemann chiar Înainte să dau colțul, nu era nimeni altul decât tipul pe care-l recunoscusem În cinematograf: tânărul de la Fundația pentru Cercetări Sexologice, cel cu tenul urât și părul galben-pai. Capitolul doisprezece A doua zi dimineața am Încercat să strecor chiria pe trei luni sub ușa d-nei Britz, dar niște cârpe blocau teancul subțire. Preț de o clipă confuză, am crezut că proprietăreasa mă scutise de orice altă obligație. Apoi mi-am amintit de cutia poștală de lângă ușa de la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
atât ca să mă mut aici. N-o să mă las pradă sentimentalismelor, pentru simplul motiv că Jupp a fost primul. La douăzeci de metri de mine, tramvaiul trecu zdrăngănind. Am rupt-o la fugă. Și acum? Sărind pe platformă, m-am strecurat Înăuntru, vârându-mi mâna printr-un mâner de piele legănându-se. Cadavrul avea să fie Îngropat În Kolberg, În ciuda celor Întâmplate aici? Lângă mine stătea un bărbat transpirat, Îmbrăcat cu o cămașă fără guler, atât de lucioasă de jeg, Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care stau prietenii mei, am auzit un fluierat melodios. Mai Întâi am crezut că e o marmotă care-mi oferă serviciile ei amoroase, apoi, că ar fi o păpușă masculină. Dar tot ce reușeam să disting era o siluetă nedefinită, strecurându-se printr-o crăpătură Între panourile de lemn ale unei contrucții pe care un afiș rupt anunța existența unui mecanic prin zonă. Am traversat strada și am ajuns la o poartă destul de largă cât să treacă și o trăsură. Toamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că mă uit În altă parte, Își aranjă pătura. — Lech și Thaddeus, mă informă, dat raportul despre tip cu păr roșcat În drum spre noi. Numai Knisch poate fi. Unul din băieți trebuie să fi fost acea umbră care se strecurase prin crăpătura din grămada de scânduri. — În cazul acesta, am răspuns, poate știi și de ce am venit? — Antenele radio nu sunt pentru femeie bătrână. Colega mea apucă frânele cu grijă. Cu ce pot ajuta, Sascha? — În primul rând, aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
admită că, dat fiind interesul scăzut al publicului pentru exerciții atletice În perioada de după război, tot ce a mai rămas din film n-a mai reușit să adune o audiență. Și În orice caz (aici Hauptstein a Încercat să se strecoare pe lângă Else), chiar dacă s-ar dovedi că unul dintre tinerii atleți angajați i-a furat banii lui Otto, ceea ce lui Hauptstein i se părea de necrezut (Încă o Încercare de a se strecura, din nou fără succes), după cum putea observa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
caz (aici Hauptstein a Încercat să se strecoare pe lângă Else), chiar dacă s-ar dovedi că unul dintre tinerii atleți angajați i-a furat banii lui Otto, ceea ce lui Hauptstein i se părea de necrezut (Încă o Încercare de a se strecura, din nou fără succes), după cum putea observa și d-na Himmel, nu mai avea de ce să-l despăgubească pe fiul ei. Totuși, adăugă pe un ton scăzut, În prezent, la 10 ani după război, atitudinea publicului față de atletică părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
metoda potrivită. Timp de câteva zile nici nu prea am reușit să dorm. Maică-mea se purta de parcă aș fi fost ciumată; Adele era de negăsit. Singurul care se purta frumos cu mine era fratele meu. Mă lăsa să mă strecor În fiecare noapte În camera lui și mă mângâia până când reușeam să adorm. Apoi, Într-un final, sosise și ziua dării de seamă. După cină, tata l-a rugat pe fratele meu să se ducă În camera lui. Am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dezamăgești dacă se destramă vraja. — Și ce dacă? Dora privi din nou afară pe geam. Păi m-am gândit la ce mi-ai zis. Și aș vrea să declar, i-am spus, că n-aș fi dezamăgit... Întunericul care se strecurase pe la geam trebuie să fi fost foarte captivant, pentru că Dora părea să nu-și poată lua ochii de la ea. M-am jucat agitat cu paharul, Întrebându-mă dacă n-ar fi mai indicat să cer nota. Apoi mi-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Abia m-a observat Înainte de să-și ridice pălăria, salutându-mă ceremonios, apoi și-a Îndreptat din nou atenția asupra nasturilor Încăpățânați de la paltonul său. Unde dispăruse? Să traversez strada sau să rămân pe partea asta? Doar nu s-a strecurat Înapoi, nu? Am făcut stânga-mprejur. Nimeni, În afară de domnul viguros. Dar asta era chiar absurd! Sau până la urmă mă Înșelasem? Poate că nu era supărată pe mine pentru c-am propus să devenim frați, ci doar nemulțumită de aluziile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și, spre ușurarea mea, am descoperit că Îmi aruncasem pantofii sub chiuvetă. Salvat de propria neatenție. Aplecându-mă să Îmi recuperez Încălțămintea, am mai observat ceva: se pare că În pantaloni era mai ușor să Îndoi genunchii, decât În fustă. Strecurându-mi picioarele În pantofi, devenisem iarăși mai Înalt cu patru centimetri decisivi, deși de data aceasta mă Îndoiam că mă vor duce până unde speram să ajung. Regretând că nu mi-am cumpărat țigări - un fum mi-ar fi calmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
recuperez ceva ce am uitat. — Ce Dora? Ce uitat? Ce prietenă? În spatele ușii se mișcă cineva. — Da, nu e asta camera 202? M-am dat Înapoi cu un pas ca să verific numărul de pe ușă. Cu o mișcare lină, bărbatul se strecură pe crăpătură și Închise ușa după el. Acum am observat că Își Îndesase un prosop la brâu. — Dora? repetă. Sunteți... surori? Tonul lui devenise mai moale, fără a părea, totuși, prietenos. Probabil că era curios ce vroiam să iau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la etajul trei, am observat că sigiliul poliției fusese rupt. Măcar acum ar fi trebuit să suspectez ceva. Dar eram prea pornit să scap din capcana pe care Wickert o Întinsese ca să Îndrepte mai multă atenție asupra problemei. M-am strecurat Înăuntru și am tras ușa după mine. Aerul era Închis și mirosea a vechi, a dulce, de parcă ar fi Început să se descompună. Cu toate acestea, mă simțeam cumva liniștit. Atâta timp, am bâjbâit În Întunercul Încărcat de fantezii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
oblige să se răzgândească. Nu, acesta era probabil penultimul lucru. Ultimul lucru la care se aștepta era ca această persoană să n-o Înțeleagă. Camera de zi era marcată de dungi oblice de lumină venind de la lămpile stradale care se strecurase pe fereatră - cât să văd unde-mi pun piciorul. Trecu un Stadtbahn zgomotos. Imediat ce uruitul său cusurgiu se Îndepărtă, am trecut prin cameră, Îndreptându-mă spre reproducția de deasupra gramofonului. Ultima oară când m-am uitat la femeia În roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cină cu vreo fată frumoasă, ci înapoi în copilărie, alături de ei. Amintiri ce nu evocă practic nimic - și totuși, îmi par clipe de istorie la fel de cruciale pentru ființa mea ca și momentul zămislirii mele; mai că-mi amintesc sperma lui strecurându-se încetișor în ovulul ei, atât de intensă mi-e recunoștința - da, recunoștința! - atât de năvalnică și totală mi-e dragostea. Da, eu și dragostea năvalnică și totală! Stau copăcel în bucătărie (poate că-i pentru prima oară când stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
invitația de a participa la acțiune, ne-a privit tăcută până ce eu am ajuns la orgasm și până ce Lina și l-a simulat și ea pe-al ei. După care, bine intenționată - ba chiar plină de gingășie - Lina s-a strecurat între picioarele lungi ale iubitei mele, dar Maimuța a împins-o la o parte și s-a așezat bosumflată într-un fotoliu de lângă fereastră. Așa că Lina - o tipă deloc sensibilă la disputele interpersonale - s-a culcat la loc pe perna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ucidă în locul tău! Tu, tu nu ești decât un spectator nevinovat! Prins într-un schimb de focuri! O victimă, nu-i așa, Milty? Povestea cu patul e de milioane, nu? Când ajungem la hanul din Dorset, îi amintesc să-și strecoare una din cele cinci-șase verighete ale ei pe degetul cuvenit. — În viața publică trebuie să dai dovadă de tact, zic eu și-i povestesc că am rezervat o cameră pe numele dl și dna Arnold Mandel. Un erou din Newark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
a exclamat ea. Unde-ai învățat chestia asta? — Șșșt. Stai, că mai e. Cum poate spaima să se smulgă din Înalta slavă-n pene-ntruchipată? Ce poate trupul ei, sub albul chin, Decât să-i simtă inima bărbată? Fiori i se strecoară prin spinare. E turnu-n flăcări și e zidul frânt. Mort e-Agamemnon... Poate să priceapă Ea, tremurând sub cruda zburătoare, Puterea strânsă-n penele veșmânt Când ea, din plisc, cu nepăsare-o scapă? — Asta a fost, am zis. Pauză. — De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ar avea să-mi facă vreun rău? Trebuie să le spun că-s pe cale să facă o greșeală. De bună seamă că n-au de gând să mă trateze ca o bandă de huligani antisemiți. — Pardon, fac eu și mă strecor printre ei cu o mină aspră pe chipu-mi cuprins de paloare. Unul din ei strigă în urma mea: — Domnu’, cât e...? la care eu iuțesc pasul și-o țin într-un ritm alert spre hotel, fără să pot înțelege ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
surprinse. Ați spus un preot? — Oh, nu, se scuză omul. Nu știu din ce sectă ori confesiune e. De ce? E cineva pe moarte? Dr. John păru să priceapă temerile ei și i se adresă Încurajator de pe coridor Înainte de a se strecura pe lângă mâna care-i aținea drumul. Omulețul rămase pentru un moment fericitul martor al unei situații. După ce o savură pe deplin, se apropie: — S-a Întâmplat ceva? Ea nu-l băgă În seamă, apelând la singura prezență prietenoasă care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și femeia se prăbuși pe spate Înăuntru, pe coridorul vagonului. Se ridică, proptindu-se de perete și având grijă de umărul care o durea, apoi se gândi cu un triumf amar: Mabel Zăpăcita a urcat la bord. Lumina dimineții se strecură printr-o fantă a jaluzelei și ajunse pe locul de vizavi. Când Coral Musker se trezi, locul acesta și o valiză de piele au fost primele lucruri pe care le-a văzut. Se simțea apatică și Îngrijorată, gândindu-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
starea asta până când nu-l găsești pe doctor, așa-i? Uite, compartimentul meu este la capătul culoarului. Acolo e și nepoata mea. Eu mă duc Înăuntru și poate Îl aduci tu. O urmări pe Coral Musker cum dispare și se strecură În toaletă. Trenul se opri brusc și Începu să dea În spate. Domișoara Warren recunoscu prin geam clopotnițele din Würzburg și podul peste Main. Trenul se lepăda de vagoanele de clasa a treia, manevrând Înapoi și Înainte Între cutiile luminilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe culoar. Când Coral Musker și doctorul Czinner Își făcură apariția, ea Închise ușa și așteptă ca sunetul pașilor lor să treacă. Aveau destul de mult de mers până la capătul culoarului, așa că acum, dacă se grăbea, ar avea destul timp. Se strecură afară. Înainte să fi putut Închide ușa, trenul se porni cu o smucitură și ușa se trânti, dar nici Coral Musker, nici doctorul Czinner nu priviră În urmă. Alergă dizgrațios, lovindu-se când de un perete al culoarului, când de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
era trecută cea de profesor. Vârsta - cincizeci și șase de ani. Asta nu dovedește nimic, se gândi ea, politicienii aceștia dubioși de pe continent știau unde se putea cumpăra un pașaport. Îl puse Înapoi unde-l aflase și Începu să-și strecoare degetele printre costume, la jumătatea drumului spre mijlocul geamantanului, locul care le scapă Întotdeauna ofițerilor vamali când Întorc conținutul unui bagaj de la fund și pe margini. Spera să găsească o broșură sau o scrisoare, dar nu dădu decât peste un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]