2,032 matches
-
peretele de metal. Avu loc o mică explozie. Aerul aspirat forma un mic vârtej în jurul lor și șuiera pătrunzând în falie. Se aprinseră imediat niște cadrane în mai multe ambrazuri ale cursivei: DEPRESURIZARE CRITICĂ! Soneria se auzi iară și mai stridentă, și mai motivată decât prima dată. Prin navă toate ușile blindate se închiseră imediat, prezervând la maxim etanșeitatea navei, începând cu secțiunea unde se găsea breșa. Parker și Ripley ar fi trebuit să se adăpostească în spatele unei uși ferecate... Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
până la bărbie și clipește doar dintr-un singur ochi. Pe celălalt și-l închide cu degetul când vrea să doarmă. Din colțul lăsat al gurii i se prelinge continuu un fir de salivă, în rest, e o cochetă bătrână, fardată strident, care nu vorbește cu nimeni, stă mereu în capul oaselor, cu ochii într-o oglinjoară de buzunar, și zâmbește cu jumătate de gură. Părul violet i se răsfiră, ca un păienjeniș diafan, pe pernă. Mi-au trebuit câteva zile ca să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și ele răsuflate, decolorate: ce fusese odată albastru de Prusia și verde ca smaraldul în cozile păunilor, ruginiu-vulpe în ale fazanilor, ce fusese curcubeu în penajul papagalilor și al păsării-paradisului devenise acum același maroniu pe cenușiu sau fusese atât de strident retușat încît ți se părea că privești acele poze de nuntă colorate cu creionul sau obrajii înșelător îmbujorați ai ofticoșilor. Hotărât, nu ne plăceau, așa că am intrat pe filiera glorioasă a antropogenezei, reprezentată de câteva săli înguste cu vitrine și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Totul era în ordine. Apăsă atunci, scurt, pe discul din centrul volanului, sub plexiglasul căruia se reliefa emblema UAP. Izbucni sunetul de tenor al claxonului, care însă nu se opri când Emil Popescu ridică arătătorul de pe disc. Sunetul persista, monoton, strident, despicând aerul întunecat de la șase și jumătate dimineața. Arhitectul apăsă cu disperare de mai multe ori pe discul de plexiglas, dar fără efect. Simți că înnebunește. Ieși repede din mașină, pe care-o uitase cu farurile aprinse, și se învîrti
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
era, spuse. Acuma ține-te bine... Scoase lacătul, îl așeză pe un pachet de jurnale și încercă ușor capacul. Făcu semn cu capul, și Iconaru, trecând lanterna în mâna stângă, îl ajută cu dreapta să deschidă lada. Scârțâia atât de strident, încît se opriră de mai multe ori, speriați de aceste țipete neașteptat de puternice, metalice, sinistre. În cele din urmă, izbutiră să ridice capacul. Îi surprinse albul imaculat al cearceafului și un miros pătrunzător de camfor, naftalină și busuioc. - Cum
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mă pricep în literatură, a citit imens!... - Manolache, îl întrerupse Generăleasa, eu știu la ce te gândești tu. Tu îți închipui, sau măcar speri, că de data aceasta este ea. Reușise să râdă, dar jovialitatea i se păruse atât de stridentă, încît se opri și ridică din umeri, prefăcîndu-se mirat. - Cum o să-mi închipui asta, mon General? exclamase. Cum am să amestec un personaj dintr-o povestire, spune-i, dacă vrei, nuvelă, cu o ființă vie, din zilele noastre? E drept
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
apropierii calde pe care te poți bizui, în care te poți lăsa pe tine însuți așa cum zăbovești sub mantia ocrotitoare a unei zodii binecuvântate. Așadar, chipul-mască al individualității negative ascunde realul răsturnat al aparenței pe care o propune cu titlul strident de unica și veritabila prezență. Dincolo de acest fals ornamental pulsează fierberea întunecată a răutății ce așteaptă finalizarea înșelării pentru ca revărsarea negativității să poată surprinde cetatea celuilalt cu porțile larg deschise. Sunetul ascuțit al deschiderii acestora este rezonanța profetică care prevestește
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ne-reocupat și indisponibil unei alte noi prezențe, este tocmai conștientizarea perpetuă a faptului că cel drag cândva nouă continuă să trăiască chiar dacă atât de îndepărtat ființei noastre. Locul său nu poate fi negat și anulat, el rămâne ca tribut strident pentru clipa de fericire nerostită când alături de cel drag am trăit experiența unei iluzorii proiecții dincolo de timp ca zei ai propriei idile. Cazul dispariței totale, al morții celui drag implică survenirea unor alte aspecte și presupune o nouă experiență afectivă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de reîntâlnirea cu sensul său primordial, cu vocația și destinul său teluric, cu albia spre care ar fi trebuit dintru început să-și reverse substanța solară a ființei sale așezată ca enigmă între adâncurile și înălțimile aceluiași infinit. Naivitatea, credulitatea stridentă cu care prezența umană își ancorează resursele ontice în oferirea de sine a vulgului profan, a simplității fără adâncimi și semnificații ce deschid spre profunzimi este, în contextul suferințelor adamice, estompată și, într-un final, anihilată. Locul ei este luat
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
perturbare insulară, ca pată metafizică de neconformitate în raport cu mundaneitatea aplatizantă. Suferindul apare drept o disfuncție ce atentează la normalitatea optimismului cotidian, drept irumpere și sincopă în fluxul banalității ce-și consumă agitația zi de zi. Ca problemă ce obstrucționează țipând strident în uniformitatea apatiei sociale, suferința individuală trebuie estompată și rezolvată în sensul normalizării, reintegrării în firescul mundan a permetrului ontic afectat de către ea. Acea regiune întunecată trebuie reluminată de focul pal ce exclude artificial prezența umbrelor existențiale din planul cotidianității
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
concret nu este anulată dispariția ei fiind un pisc al perspectivelor utopice dar sfera unei îndurerări individuale poate fi ușor restrânsă cât mai mult astfel încât efectele sale să fie ușor de prelucrat și diminuat tocmai prin această preluare. Impactul apariției stridente a suferinței particularizate este astfel gradual diminuat prin acceptarea undei de rezonanță și conversia sa fragmentară în clipe de criză ontică ce par a fi momente simple și efemere asemeni banalului cotidian. Este o încercare de a controla suferința individuală
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
perforare, drept o pată ontică decupată în sfera imanentului, un crepuscul deschis dinspre care răzbate absolutul și potența demiurgică a transcendenței. Această irumpere-ecou împresoară banalitatea și optimismul naivității cotidiene cu agitația prefacerilor de zi cu zi, cu efervescența și sonoritate stridentă a pașilor ce-și proiectează alergarea întru temporalitate. Vindecarea sau exilarea suferindului este aici pentru cotidianitate un demers ce vizează propria vindecare și automenținerea în sine și pentru sine. Prin acest demers posibilitatea destabilizărilor în interiorul mundanului de zi cu zi
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
s o atingă. — Drum bun... îi șuierase însă el, oprindu-se pe neașteptate în loc. Ca și când și-ar fi dat brusc seama că nu mai are putere să ajungă până la ușă. — Au revoir, Papa, spusese, și vocea șoptită și-o auzise stridentă, nefiresc de tare și grăbită. Se răsucise brusc, învârtejindu-și fusta écossaise, de călătorie, sub pardesiu ; era gata să coboare scara de lemn, tropăind ușurată. Încă mai ținea mâna pe clanța al cărei mâner striat i se încălzise sub palmă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
frizat, îmbrăcată într-o rochie adânc decoltată, cu obligatoriul câine și obligatoria stâncă la piciorușele ei încălțate în pantofiorii Louis-Quinze, și un păstoraș care, cu un grațios pas, înaintează spre ea, ducând un coșuleț de flori în mână. Un foșnet strident - Profesorul face ghem hârtia pe care o citea și pe urmă continuă să strângă deasupra ei mâna. Oricine ar privi salonul ar conchide că vina aparține gazdelor care nu-și întrețin musafirul așa cum se cuvine. Cel mult dacă ar accepta
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la care te aștepți, așa cum nici binele n-o mai are... Și totuși, bietul Crist are dreptate să se roage în genunchi sub acest cer care în ani se tot întunecă, pentru că armurile strălucitoare îl înconjoară de pretutindeni, deasupra flutură stridentele panașe roșii, iar halebardele sclipesc amenințător în întuneric... Unele însemnări n-au cum să nu-mi aducă zâmbetul pe buze. De cum am intrat m-a izbit aerul de feerie ce îl dădeau lampioanele de hârtie colorată și ghirlandele cu poze
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de norocoși, aflând că nenumărate automobile, trăsuri, chiar și taximetre au fost rechiziționate în stradă și trimise spre Turtucaia. Semn că totuși lucrurile nu sunt chiar în regulă, acolo. În așa liniște, zgomotul mașinilor militare ce goneau părea și mai strident. La mari intervale de timp trecea câte un tramvai, atât de aglomerat încât unii oameni ajunseseră a merge pe scară ! Trotuarele, în schimb, debordau de lume ce își ducea în brațe pachetele, o adevărată panică a cumpărăturilor pe care ușor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
față, direct, el va păși în vestibul, va întinde mâna spre sacul de sport, din cuier... Tocmai acum, când ea și-a călcat în picioare toate reținerile și se lasă dusă de această bruscă enervare ce i-a făcut glasul strident și i-a urcat în ochi lacrimi, el renunță la discuție și pleacă. Îl cunoaște însă prea bine ca să știe că va aștepta un moment mai propice și va da altă dată asaltul. Să fi avut totuși în prealabil o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
copii, adolescenți, adulți : morții învie și încep să trăiască în fața ochilor noștri o intensă viață, iar despre cei vii aflăm că de fapt au murit. Dimineață pierdută este și un tulburător roman al vârstelor, al trecerii timpului... Nimic ostentativ, nimic strident în aceste continue treceri de la un nivel al duratei la altul. Totul decurge firesc, totul pare firesc în imposibilul spectacol în care ireversibilul devine reversibil, iar ceea ce nu s-a întâmplat încă e știut ca un fapt consumat. De aici
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Într-o cîrciumă să bei o bere. Centrul e amenințător, Împovărat de o liniște stranie, abia dacă sînt cîțiva oameni pe străzi. Și apoi toate aceste detalii care ar trebui să aibă o aparență pașnică, banală, dar care au ceva strident, tăios... Niște liceeni trec Încovrigați, trei siluete negre animate timid de o minge de baschet, o mercerie În a cărei vitrină un manechin de plastic e drapat Într-o pînză ieftină albastră, o bătrînă cu o sacoșă flască se zgîiește
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de meditație. Îi plăceau spațiile goale, pustietatea casei, puținătatea mobilelor, în contrast cu încărcătura de obiecte și de trofee din casa mare. Cândva, o amuzase să se joace aici „de-a artista“, confecționând figurine din lut și papier mâché și colorându-le strident, în chip de mici zeități indiene. În adolescență, lucrase acuarele și, după ce o părăsise Alan, se întorsese la ceea ce considerase ea a fi o carieră de pictor ratată. Micul atelier de lângă bucătărie era presărat tot cu vopsele și pensule, abandonate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mamelor, se afla Nesta Wiggins, oferind ajutor și încurajări absolut inutile. Se simțea atrasă de această sală pentru că era un loc de întâlnire al femeilor. Micile țipete și exclamații, reverberate de cupola tavanului, se întrețeseau într-un soi de cacofonie stridentă, plăcută pentru urechile Nester ca ciripitul păsărilor. Nesta sperase să le îndoctrineze pe câteva dintre mămicile gânguritoare. Dar, în ciuda dezaprobării teoretice cu care privea căsătoria și procrearea în general, nu-și putea împiedica înaintarea pe care i-o provocau scenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din cap și continuă să se uite extaziată la filozof. Nu-i dădea prin minte să scoată vreo vorbă. În momentul acela Ruby auzi vocea lui Alex strigând-o peste întreg spațiul bazinului înecat în abur: „Uhuu, uhuu!“. Țipătul acesta strident era chemarea specială prin care Alex o striga pe Ruby, o chemare pe care o folosea oricând și oriunde, în orice situație, în centrele comerciale, la Băi, în parc, ca și în grădina Belmont. Ruby nu luă în seamă apelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
senină, împăcată. Uneori, nu vorbea nimeni pe parcursul întregii reuniuni. Asemenea prilejuri îi plăceau cel mai mult lui Gabriel. După acest mare vid, vorbirea umană pare atât de meschină, negrăit de stupidă. Mai cu seamă când unii vorbesc cu glasuri exaltate, stridente. Astăzi, însă, propriile-i gânduri mărunte îi vâjâiau în urechi. Se gândea la un urcior crăpat pe care-l văzuse într-o prăvălie de vechituri din Biggins. Îi spusese lui Adam, care o însoțea: „Ce urcior frumos, păcat că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
puternic se putea dovedi filozoful ăsta extravagant. Ajuns la ușa din Hare Lane nr. 16, apăsă nervos pe butonul soneriei, care scoase un mormăit slab. Apăsă încă o dată, mai lung și cu mai multă forță, și soneria emise un șuierat strident, impertinent. Ușa se deschise și întreg cadrul ei se umplu de silueta masivă, groasă, a filozofului. John Robert nu spuse nimic, dar se dădu îndărăt, cu stângăcie, în holul întunecos, pentru a-i face loc lui Tom, care păși, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nici un fel de băutură alcoolică în casă. Hmm... la revedere. Ieși în ploaie. Pearl strigă după el, cu un soi de exasperare: — Sperăm să vă revedem în curând pe aici, domnule profesor Rozanov. Când voia, Pearl putea avea o voce stridentă și pătrunzătoare. John Robert se opri mirat, dar nu întoarse capul. Răspunse doar un „Da, da“ și își văzu înainte de drum, dar nu pe cărarea ce ducea la poarta din spate, ci prin iarba udă, în direcția casei Belmont. Pearl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]