1,490 matches
-
vama pe lumea cealaltă. Groapa unui mort se păzește, ca să nu treacă peste ea vreun câine. Altfel, vor mai muri și alți membri al familiei. Un mort este păzit ca să nu treacă peste el vreo pisică, deoarece se poate face strigoi și pot muri toți din casă. Dacă vreo persoană ce se află în casa mortului strănută, să-și rupă puțin din cămașă sau haină, ca să nu i se întâmple același lucru. Dacă moare o femeie lăuză, să i se lase
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
obosit și găsește de mâncat și de băut. Lumânarea se duce la biserică de arde la icoana Maicii-Domnului, apoi se pune aprinsă la mormânt. Copilul care se naște cu căiță pe cap se crede că, după moarte, se va face strigoi; de aceea când moare, trupul lui se leagă cu rug și așa se pune în mormânt, apoi se mai pune în gura lui, în ochi, în nas și urechi boabe de mei, ca să nu se facă strigoi. Dacă la șase
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
se va face strigoi; de aceea când moare, trupul lui se leagă cu rug și așa se pune în mormânt, apoi se mai pune în gura lui, în ochi, în nas și urechi boabe de mei, ca să nu se facă strigoi. Dacă la șase săptămâni de la moartea cuiva, mai moare o persoană din familie, atunci primul mort se dezgroapă neapărat și, dacă este găsit cu față în jos, se crede că este strigoi și îndată i se bate un par în
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
urechi boabe de mei, ca să nu se facă strigoi. Dacă la șase săptămâni de la moartea cuiva, mai moare o persoană din familie, atunci primul mort se dezgroapă neapărat și, dacă este găsit cu față în jos, se crede că este strigoi și îndată i se bate un par în inimă, păzindu-se prin asta de mai muri unul din casă. Lunea nu se îngroapă morții, căci o ia de lunea, capul săptămânii - și e rău de moarte pentru cei în viață
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
să clipească subt bolta frunții lui, scriind misterios timpurile [s.n.]." (pp. 9-10) Mai mulți comentatori ai operei sadoveniene au remarcat faptul că portretul Magului din Creanga de aur are la bază imaginea unui (alt) "preot bătrân", care se întâlnește în Strigoii lui Mihai Eminescu: Ajuns-a el la poala de codru-n munții vechi, Isvoară vii murmură și saltă de sub piatră, Colo cenușa sură în părăsita vatră, În codri-adânci cățelul pământului tot latră, Lătrat cu glas de zimbru răsună în urechi
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
simbolic care stă la baza "cunoașterii spirituale" face ca adevărurile ei să fie accesibile nu doar magilor, ci și poeților (și, prin extensie, și cititorilor capabili să-i înțeleagă); de aici, utilizarea de către Domnu Stamatin a textemului [3] (fragmentul din Strigoii lui Eminescu): "mi-am închipuit că ficțiunea aceasta poetică, pe care v-o prezint, poate forma obiectul unei istorisiri cu mult mai reale decât combinațiile de fapte diverse ale cărților dumneavoastră obișnuite" (p. 13). În ceea ce privește "conținutul" acestei cunoașteri spirituale, el
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Riga Crypto și lapona Enigel este Domnul de rouă: "Cu tot coșmarul de convenții ("luna ca o sferă, dupe-o stîncă verde", "copila jună" cu părul bălăior ce trece "plaiul dalb" etc.), Bolintineanu figurează aici un mare mit poetic, acela din Strigoii și alte poeme plutonice. Lero-împărat iubește o scită "dulce ca un vis" și ursita rea i-a prezis că soarele dimineții, de-l va prinde, îl va risipi într-o rouă dulce" (E.S.). Romantismul românesc, prin Bolintineanu, își lărgește peisajul
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
unui gen? Răspunsul pare să depindă în parte de legătura formală ou antichitatea clasică, și în parte de intenția operei. când ajungem la secolul al XIX-lea, problema devine mai dificilă : Ce sunt Livada, cu vișini și Pescărușul de Cehov, Strigoii, Rosmersholm, Constructorul Solness de Ibsen? sunt tragedii? Exprimarea nu mai este în versuri, ci în proză. Noțiunea de "erou tragic" s-a schimbat. Aceste discuții ne duc la problema naturii unei istorii a genurilor literare. S-a pretins, pe de
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
originea". 4.3. Domnișoara Christina sau blestemul imitației Dacă ai bănui ce blestem mă apasă... Dragostea cu un muritor 105. În Memorii, Eliade mărturisea că scrisese acest roman fără să fie interesat de tema folclorică sau de motivul romantic al strigoiului, gen Lenore; ceea ce îl fascinase era "drama tristă și fără ieșire a mortului tânăr care nu se poate desprinde de pământ", și care crede în putința comunicării cu ceilalți sperând că poate iubi și fi iubit asemeni oamenilor în "modalitatea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
centrată pe viziune; inițiatorul lui Egor în gândirea imaginativă este pictorul Prajan, al cărui nume traduce condiția artistului, sugerând purificarea prin ardere și ascensiune 116), iar arheologul, cel care "dezgroapă trecutul", are o "sensibilitate receptivă la mituri"117. Blestemul iubirii strigoiului, care încearcă să se întrupeze pentru un muritor este conflictul în jurul căruia se dezvoltă întregul roman. Un prim element al acestei lumi în care moartea vrea să imite viața, umanul în "modalitatea încarnată" este parcul; dacă pădurea este sălașul unui
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și nuri femeiești"128, fiind derivat de la Christus (de la vb. chriein, "a unge", de origine greacă; apare în Septuaginta ca o traducere a termenului ebraic mashi'ha, "uns", cunoscut în română sub forma Mesia 129). În procesul de numire a strigoiului, fenomenul de tabuizare este inerent. Autorul folosește pronumele nehotărâte - care ocultează (non)ființa Christinei, potrivit dialecticii sacrului ("prin simplul fapt că se arată, sacrul se ascunde"), și preiau funcțiile semnului onomastic, în lipsa acestuia (cealaltă, cineva, altcineva) - pronumele personal (ea): "e
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
etapă mai veche a limbii) termen din latină, pascha, -ae, transcriere a termenului grecesc pascha, la rândul său preluat din ebraică, Pesach "trecere"138. Simion Florea Marian realizează un amplu studiu dedicat sărbătorii 139, arătând că numeroase credințe legate de strigoi sunt în relație cu sărbătoarea Paștilor; autorul enumeră mai multe astfel de credințe conform cărora strigóele, strigóicele- spirite și strigóicele-femei precum și vrajitórele pot fi văzute de oameni, în ziua de Paști 140. Jertfa cerută de puterile întunericului este Sanda, cu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
înzestrat fiind cu "harul de a transforma realitatea în imagine", are capacitatea de "a lua metafora drept realitate"). Corespondentul peste timp al ursitei lui Egor, Christina, femeia-luceafăr care își pierde demnitatea astrală și marile înțelesuri metafizice, decăzând în condiția de strigoi 150, este Ileana din Noaptea de Sânziene, al cărei patronim, cu rezonanțe astrale, este Sideri (critica a evidențiat figurarea în roman a unei părți din biografia românească a scriitorului; acest nume aparține istoriei familiei lui Eliade, în sensul că "unchiul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
numeroase în vechea onomastică greacă 11. Într-o abordare mitologică, numele relatează despre moarte: Thanase (în proză, asociat ideii de spectacol, prin care moartea este anulată, traduce conceptul de "coincidentia oppositorum, model mitic"), Melania, Mavrodin; despre libertatea interioară (Elefterescu), despre strigoi în relație cu sărbătoarea Paștilor, valorificare a mitologiei românești (Pașchievici) etc. Numele asupra căruia își opresc atenția cei mai mulți exegeți este Ileana (cu variantele ei, Leana, Lena), un nume despre care Liviu Petrescu spunea că este "fără discuție, simbolic, cu atât
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
infernal al legămintelor și să-și afle astâmpărul, acceptând docil definiția consensuală a implacabilului. I-ar fi explicat doct, dar pe înțeles, că înțelepciunea constă în acceptarea eșecului și tragerea din el a unor învățăminte corectoare de ambiții; iar dacă strigoiul, recalcitrant, ar fi încercat să fugă nebunește de lecția compromisului, ea ar fi adoptat o altă strategie, mai potrivită alienaților mintali: s-ar fi prins în jocul lui și-ar fi pretins că-i e fidelă fără rezerve, gata de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
egalitaristă a supei primordiale...! Cum ar suna oare un toast cu cafea sărată pe corabia-fantomă: "beau pentru frăția de protozoare și involuția la sânul marin al vieții"? Ar fi trântit-o numai așa, în glumă, ca să vadă cum mai stă strigoiul cu simțul umorului, căci despre imersiunea fraternă în neputință aflase mai mult decât și-ar fi dorit. Pentru că aspira la simpatia damnatului, se considera o fată curajoasă. IX Lumina ce răzbătea prin plafonul compact de nori de deasupra Rotterdamului nu
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și însemna, în limba locală, origine. Rică încremeni. La chemarea etorki, tot sângele i se refugie din prezent în amonte, înspre primii ani ai copilăriei petrecuți în Navarra natală cu familia lui adevărată. Rămase în urma lui, pe scaun, doar un strigoi exsanguu și stingher, rătăcit penibil în sublunar. Auzise cuvântul când mama lui îi povestea isprăvile cavalerilor medievali. Nu rămăseseră, după invazia maurilor, decât o mână de rezistenți neînduplecați, retrași în munți și atât de gata de ieșirea din turbulenta lume
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
hudiți. Ninsese mult și din cauza gerului pâcla se îngroșa, drumul era aproape neumblat, fără pârtie făcută, mersul devenea tot mai anevoios, trebuie să trec pe la poarta țintirimului unguresc care era așezat între viile din corni, frica și oboseala creșteau. Stafii, strigoi, superstiții au populat copilăria mea și au îmbogățit-o cu vedenii. Aproape de cimitir drumul se bifurca, eu înotam în nămeți trăgând după mine săniuța care devenea tot mai grea pe măsură ce creștea spaima. Fără să știu cum, prin vreo spărtură a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
creștea spaima. Fără să știu cum, prin vreo spărtură a gradului de râpcă, mă trezesc intrat în țintirim și cu săniuța agățată de niște cruci, am văzut când am dat să o descurc, dar la început am știut că sunt strigoii. Reluându-mi mersul cu gând să ies din cimitir și cu ochii mai mult îndărăt la strigoi, când, din față, aud un hămăit scurt, uscat și dintr-o groapă saltă o dihanie mare neagră și dispare în negură. Să fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
țintirim și cu săniuța agățată de niște cruci, am văzut când am dat să o descurc, dar la început am știut că sunt strigoii. Reluându-mi mersul cu gând să ies din cimitir și cu ochii mai mult îndărăt la strigoi, când, din față, aud un hămăit scurt, uscat și dintr-o groapă saltă o dihanie mare neagră și dispare în negură. Să fi fost câine, să fi fost lup? Nu știu, așa cum n-am știut cum am ieșit din țintirim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
a Prutului, pe locurile unde a fost dată bătălia între armatele lui Petru cel Mare și cele turcești, locul unde s-a încheiat scurta domnie a lui Dimitrie Cantemir și hătmănia lui Ion Neculce. Oamenii spuneau că pe acolo umblă strigoi, eu credeam, și din când în când, se găseau resturi de arme, deseori plugul mai scotea oseminte. M-am culcat devreme, am așezat pușca alături, să dau în strigoi de vor veni la gura colibei, m-am închinat și m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
și hătmănia lui Ion Neculce. Oamenii spuneau că pe acolo umblă strigoi, eu credeam, și din când în când, se găseau resturi de arme, deseori plugul mai scotea oseminte. M-am culcat devreme, am așezat pușca alături, să dau în strigoi de vor veni la gura colibei, m-am închinat și m-am încredințat Domnului pe culcușul moale al fânului. Să fi dormit puțin și m-am trezit din vis cu războaie și în zgomot, undeva spre nord fulgera întins și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
însă, naturale și nicidecum politice sau militare. Invocarea, de către unii, a lui Vl. Bukovski, care pare a vedea în UE o Uniune Sovietică rediviva, nu are, după părerea mea, decât o valoare pur retorică. Bukovski, vechi luptător anticomunist, vede astăzi strigoi și acolo unde aceștia nu sunt. În ce privește atentatul la suveranitatea statelor membre fără îndoială că acest atentat există. Unele din atributele statului suveran sunt transferate Bruxelles-ului. Altfel, însă, nici nu se poate. Cine poate concepe o uniune, o formă
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
Tăcerea obeza devora metodic Și În timp, se desfasoara „Ospiciul groparilor”: „Au fost chemați groparii de gips la părăstas/ Cei ce mai sunt sechela pustiului imund/ Dar că o fiara franța În hâite s-au retras/ Să caute prin hăuri strigoiul muribund./ Cu urlete macabre cei ce-au adus din Est/ Ororile dementei În fum și-apocalips/ În cimitirul nopții sărbătoresc funest/ Ședința de adio În hainele de gips.” La Străulești ori În palate se Întâmplă În plin veac douăzeci fapte
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
și un fragment din ,,Braconierii” - al acestuia, din volumul „Omul interzis”: BRACONIERII Hainele cerului viscolesc În geamuri apocrife Și urlă că veacul lupilor cu gura deschisă de la pământ La nouri În care lumea se sparge În țândări și zboară Capul strigoiului vesperal din grota enigmelor Descifrează acel incunabul LOHDAGOA KING Predicții inefabile sugerează că totuși ceva se apropie Academia Kryptia cântă ,,Sup șed cimin” În centuri de castitate Mâine la ora treisprezece exact Va Începe ediția princeps a simpozionului despre sconcs
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]