1,199 matches
-
Mihai declanșează casetofonul din care se aude muzică "disco", apoi deschide aparatul de radio, unde se cîntă muzică populară; ia ghitara, i-o dă lui Alex, care, însă, n-o ia, ceea ce îl face pe Mihai să zdrăngăne el însuși strunele bietului instrument, evident cu intenția de a face numai gălăgie; furios, se apropie de Maria, care simte nevoia să fie solidară și încearcă ceva ce ar putea să fie și cîntec... la-la-la; apoi Mihai vrea s-o angajeze și pe
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
o altă oră pentru că nu merge, de fapt) Cînți la ghitară? În ce acord? Alex: Italian. Vecin 1: Aha, eu cînt în acord rusesc. Așa am învățat de mic. Pot să-i schimb acordul? Alex: Dacă vreți... Vecin 1: (reacordînd strunele) Frumoasă ghitară... și bună după cum sună.. Eu am una rusească... cu șapte strune... Vecin 3: (referindu-se la gustări) Da' sînt minunate chestiile astea! Dumneavoastră le-ați făcut? Maria: (ca hipnotizată) Da... Vecin 3: De altfel se știe în bloc
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
acord? Alex: Italian. Vecin 1: Aha, eu cînt în acord rusesc. Așa am învățat de mic. Pot să-i schimb acordul? Alex: Dacă vreți... Vecin 1: (reacordînd strunele) Frumoasă ghitară... și bună după cum sună.. Eu am una rusească... cu șapte strune... Vecin 3: (referindu-se la gustări) Da' sînt minunate chestiile astea! Dumneavoastră le-ați făcut? Maria: (ca hipnotizată) Da... Vecin 3: De altfel se știe în bloc că sînteți o gospodină excelentă... (mîncînd) Minunate! (Maria schimbă o privire cu Mihai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Deci pot să mă duc în birou? Vecin 1: Dacă trebuie... sigur... Alex: (se duce pînă în apropierea ușii și se oprește) Bine, uite că nu mă duc. Nu ies de-aici. Vecin 1: (e atent la poziția degetelor pe strune) De ce? Doar ți-am dat voie. (regretă imediat această precizare) Alex: Tocmai de asta nu mai ies. Pentru că mi-ai dat voie. Vecin 1: Noi doi nu ne-nțelegem deloc. Da' deloc. Alex: Ai dreptate. Și știi de ce ne înțelegem
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Voluptatea limitelor", principiul clasic al perfecțiunii înțelese ca fapt precis conturat și împlinit e trăit intens: "Ah! Unde-i timpul cald când orice gest/ era îmbrățișare sau ofensă!/ Azi soarele minunilor s-a stins./ Iar armonia muzicii de sfere/ cu strune rupte tinde-n necuprins/ o plasă uriașă de tăcere". Ștefan Aug. Doinaș poetizează frecvent motive ce țin de universul clasic, setea de echilibru și dezvăluirea livrescă a unei întregi Helade mitice: Venus, Achile, Apollo, Orfeu, Demetrios, Pan, precum și întâmplări intrate
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
1962; "Continentele ascunse", E. P. L., 1965; "Sfera gânditoare", E. P. L. 1967, "De dragoste de țară", Editura Tineretului, 1967; "Poezii", E. P. L., 1968; "Noblețe de stirpe", Editura Tineretului, 1968; "Spațiile somnului", E. P. L., 1969; "Nostalgica tiradă", E. P. L.,1970; "Cântece de strună", Editura Militară,1971; "Poezii", 1973; "Miază-noaptea miresmelor", Editura Cartea Românească., 1973; "Zenit de anotimpuri", Editura Eminescu, 1974; "Sărbătorile omului", Editura Minerva, 1975. Gr. Hagiu debutează în 1962 cu volumul "Autoportret în august" și, până în 1975, publică încă douăsprezece volume, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
stia de țe viu, mi-a arătat pe d. prefect. (arată pe Trahanache.) Zoe: (încet cătră Tipătescu, care râde) Și încă mai râzi, Fănică. Trahanache: Da, mă duceam pe la alegere să văz cum mergem... Nu-i vorba de mers, mergem strună... dar știi, de obicei, ca un cap ce sunt al partidului, trebuie să fiu acolo... danache: (strângându-i mâna) Bine că te-am găsit, neicusorule, mersi. (vorbesc amândoi deoparte.) Zoe: (cătră Fănică încet) Iată, Fănică, pentru cine mi-am pierdut
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
virtuoz, capabil de un largo intens, de un molto vivace avîntat, scăpărător. De ce? Nu cred că avea, mai ales spre bătrînețe, putere în degete și rezistență la efort. Freca, din veche obișnuință, dacă pot să zic așa, un arcuș pe strune, monoton; se îngîna, în singurătate, gîndindu-se aiurea ori la sine, ca-n „Toamna murind”, în care penultimul vers e „îmi cade vioara și cad ostenit”. (Opere, 1978, p. 307) E drept, sînt cîteva povești și un poem (de Petre Pascu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cînte, cu glasul dulce și tremurător. Versurile cîntate de ea în Ondina II au titlul aparte: Cîntul Casandrei 101. După ce se termină cîntul Casandrei, de la fereastra caste lului pornește cîntecul junelui nostru poet, al cărui ecou ușor se îneacă în strunele mandolinei și în tăcerea din sală. El spune că e un amor ce arde într-o inimă jună, un glas de pe buze aprinse de dor, o minte pustie. "Dar zice el am o cîmpie ce undoaie-n flori/ Cîmpia speranțelor mele
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
sus amintit, găsim un tînăr retras din lume și călugărit. E slab ca umbra și doarme pe-un pat de zdrențe, întinse pe două scînduri, Bea apă amară, din mare, ca să moară mai curînd. Călugărul cîntă pe arpa-i cu strunele de aramă, deci un călugăr poet. Noaptea, o rază albă coboară din cer, pe o scară de aur și intră pe fereastră, în chilia de piatră a călugărului. Aici ia chip de înger, cu părul blond, de aur, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
a fost scrisă, dintr-un condei, mai curînd dintr-o răsuflare, a doua zi după înmormîntarea mamei sale, în august 1876, la Ipotești"193. O cît de mică analiză ne lămurește că, pentru această elegie, poetul trebuia să ciupească alte strune, pe care nu se cîntă imediat după înmormîntare! Poetul se înamorase de Veronica Micle, care era căsătorită și avea și doua fetițe. Fiind cu vreo treizeci de ani mai tînără decît soțul ei, ea căuta relații și era dornică de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
sau grotești, ca într-un vast carnaval sabatic, din care orice posibilitate de salvare pare imposibilă. Astfel, "Femeia faraon și slujitoarele levantine cântă/ a jale, în sfera de cristal a lumii" (Cangea ascuțită a lui Seth); "Cântărețul de toamnă încearcă/ struna cantabilă în nopți risipite" în timp ce " Mesenii dau de-a azvârlita la zaruri/ măsoară câștigul cu paharul de vin" (Țipătul păsării de plumb), alți "flăcăi beți răstoarnă vinul/ în cupe, sortit să se prefacă râuri" (Verbul mut). În general, o serie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
acea practică școlară fie ea "tradițională" sau "nouă" în care din cauza "activității" educatorului, elevii sînt reduși la pasivitate. Totuși, profesorul francez acordă o excesivă prețuire învățămîntului livresc, chiar la nivelul claselor primare. ("Dacă dascălul tace, iar copiii citesc, totul merge strună", XXV). Într-o vreme în care C. Freinet se făcuse cunoscut în Franța prin "textul liber" și "desenul liber", Alain reafirmă valoarea educativă a imitării, a copierii marilor modele. El ia ca prototip al actului de instruire tehnica învățării unei
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
diverse. Cuvintelor vechi, uzate, le redă viață, făcând asociații surprinzătoare, și, folosește adesea imagini vizuale și picturale nefiind un pastelist. Senzațiile auditive sunt transpuse vizual: „Cu foșnet vestejit răsună valea” sau „Așteptam într-un loc unde încă mai sună Din strunele undelor line izvoarele.” (Moartea căprioarei) Se observă la Labiș tendința întrebuințării concrete a unor termeni „direct legați de unele trăsături profund caracteristice ale conținutului.” Întâlnim des în poezia sa ideea de puritate, de alb. Cuvântul pur este frecvent cu sensul
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
ursitei: Când eram în vremea mea, / Nici scripcă nu-mi trebuia, / Scripcă era gura mea: Că scripca-i o doagă spartă, / Gura cu cântecu-i dată; / Și la scripcă trebi arc, / Eu doina din gură-o fac; / Și la scripcă trebi strune, / Eu din gură ți le-oi spune, / Și mai rele, și mai bune, / Toate câte sunt pe lume."218 Paralelismul analogic, structurat pe baza incipit-ului adversativ, aflat în relație semantică directă cu propozițiile circumstanțiale de scop, definesc "cântul" ca
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
suferinței: „Eu vin din țara ce-a rămas în leat/ prin răzmerițe frânte-n Bălgărat /[...] În țara mea de aur și de piatră/ nevoile și caznele te latră;/ zicalele de râs și voie bună/ au înlemnit, ca un ghețar pe strună...” (Eu sunt din țara...). Pastelurile circumscriu peisaje ale ținutului natal (Țara Moților), într-o stilizare austeră, specificările de natură geografică fiind intensificate prin prezența elementelor de lexic ardelenesc. Unele poeme ( Când zarea) prefigurează o altă fațetă a poeziei sale, desfășurată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
apelul imperios. Prin „amintirile de fum” se întrezăresc, în tihna lor patriarhală și în ritmica eternă a anotimpurilor, casa bătrânească, grădina înrourată și plină de miresme, bisericuța senină, precum și alte înduioșătoare priveliști ale ocrotitoarei „vetre”. Lărgindu-și gama, ciupind energic struna naționalismului, paseistul se dedă unei făloase retorici, cu trâmbițări de vitejii străbune și evocări de cetăți basarabene. Îi reușește însă cu totul altceva, și anume pensulația în miniatural. Surprinzătoare este consonanța poemului Pânda cu Moartea căprioarei a lui Nicolae Labiș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
totdeauna au supărat pe lichele și tîmpiți, iar istoria noastră colcăie de strîmbăturile și sluțeniile lor pentru că vremurile au fost scrise de ghioagele unor nevolnici și nu de mințile oamenilor legați cu sufletul de neamul românesc. Fiecare a cîntat la struna puterii sau a idioților pe care vremelnicia și ticăloșia i-a cocoțat în fruntea mesei neamului iar acești culturnici ne țin și astăzi în hățuri, controlînd prin manipulare, intoxicare și constrîngere cea mai mare parte din trecu- tul nostru îndepărtat
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
mărturisească tot supremația erosului. Poema îl anunță pe Heliade din Zburătorul prin momentele ei de pastel însuflețit de acordul „unsunător” al cereștii mișcări: „Toate se deștept, simt, cere/Magnetul însuflețit/ Ce va prin împărechere/Sufletul a fi-nnoit”. V. încearcă și struna liricii de idei. Prieteșugul, Imaginația, Simpatia trădează, chiar din titlu, artificiul, caracterul de disertație versificată pe teme morale, dar și strădania de înviorare a abstracțiilor prin personificare. În Ceasornicul îndreptat i se cere timpului să întârzie când înfloresc valorile morale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
cîtu-i de mare hiara și buiacă, Coarnele-n pășune la pământ își pleacă. Tălmăcirea e mai mult o variație lirică în jurul textului, cu introduceri de instrumente autohtone într-un loc, care dau strofei o mare vibrație simfonică: Cântați Domnului în strune, Viersul de psalomi să urle, În cobuz de viersuri bune, Cu bucium de corn de buor, Și din ferecate surle; Să răsune până-n nuor... cu evocări realistice de animale grele (fiind vorba de grădină): O scurmară vierii cei groși de la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ape. Alte instrumente pastorale, flaut, orgă, vin tot din simbolism, dar asupra tuturor stă vioara verlainiană care scoate suspine lungi, întristînd fecioarele tuberculoase, în piesa capitală Când viorile tăcură: Viorile tăcură. O, nota cea din urmă Ce plânge răzlețită pe strunele-nvechite Și-n noaptea solitară, o, cântul ce se curmă, Pe visurile stinse din suflete-ostenite. Arcușurile albe în noaptea solitară Stătură: triste păsări cu aripile-ntinse Păreau c-așteaptă semne și strunele vibrară, Ah, strunele, ce tremur de viață le
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nota cea din urmă Ce plânge răzlețită pe strunele-nvechite Și-n noaptea solitară, o, cântul ce se curmă, Pe visurile stinse din suflete-ostenite. Arcușurile albe în noaptea solitară Stătură: triste păsări cu aripile-ntinse Păreau c-așteaptă semne și strunele vibrară, Ah, strunele, ce tremur de viață le cuprinse! Și degetele fine, în umbră, sclipitoare, Păreau ca niște clape de fildeș, ridicate Pe flaute de aur în seri de evocare A imnurilor triste din templele uitate. Murise însă cântul de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
urmă Ce plânge răzlețită pe strunele-nvechite Și-n noaptea solitară, o, cântul ce se curmă, Pe visurile stinse din suflete-ostenite. Arcușurile albe în noaptea solitară Stătură: triste păsări cu aripile-ntinse Păreau c-așteaptă semne și strunele vibrară, Ah, strunele, ce tremur de viață le cuprinse! Și degetele fine, în umbră, sclipitoare, Păreau ca niște clape de fildeș, ridicate Pe flaute de aur în seri de evocare A imnurilor triste din templele uitate. Murise însă cântul de veche voluptate Și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lui de nou trubadur, amărăciunea izolării intime, caracteristică multora din strămoșii lui, baladiști de „castel”. Bucuria lui e azi total eliberată În chiot, cum face Dan Deșliu: «Înainte să-i laud strălucirile-n cânt, Înainte să-mi chiui bucuriile-n strună, zăbovesc o frântură, Încercând să frământ amintirea vechimii de venin și minciunăă». Amintirea vechimii de venin și minciună» este În adevăr „frământată” și urmărită În toată sluțenia ei tiranică. Stoarcerea poporului de către fostele clase dominante tindea să-i epuizeze vlaga
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nu sunt părtași direcți ai exploatării, apară și consolidează bazele morale și juridice ale hibridului stat austro-ungar. Printre aceștia din urmă excelează părintele unit Moise Nicoară, Învățătorul Popovici și advocatul Traian Ulpiu Brândză; un adevărat terțet, care, cântând pe aceeași strună, lasă totuși să se perceapă destinul modulațiilor fiecăruia. (Ă). În rezumat, Tiberiu Vornic n-a izbutit să contureze principalii membri ai coaliției burghezo-moșierești: groful și industriașul - cu aceeași putere cu care ne-a trezit ura Împotriva chiaburilor și a regimului
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]