5,716 matches
-
imensă produsă de prezența acestor picturi într-o colibă a băștinașilor atât de departe de civilizație, în sânul vegetației de pe un munte de lângă Taravao. Iar Michelangelo era sănătos la minte și la trup. Operele acelea mărețe ale lui au calmul sublimului. Aici însă, în pofida frumuseții, exista ceva tulburător. Nu știu exact ce. Îmi dădea aceeași senzație de neliniște și aceeași impresie ca atunci când șezi lângă o cameră pe care o știi goală, dar în care - fără să-ți dai seama de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
periodic? Și iarăși cele șapte zile ale Facerii, de fiecare dată, și de fiecare dată Începutul luminii și drumul ei prin beznă? - De ce nu, messer Alighieri? replică Marcello. Totul va reveni la nimic, iar apoi va recăpăta formă, Într-o sublimă repetare a identicului. O ordine eternă va fi recompusă. - Asta e o nebunie, messer Marcello! exclamă Arrigo. Muștele astea care ne chinuiesc intră și ele În proiectul dumitale sublim? Și ele ar trebui să se repete, Într-un ciclu infinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
va reveni la nimic, iar apoi va recăpăta formă, Într-o sublimă repetare a identicului. O ordine eternă va fi recompusă. - Asta e o nebunie, messer Marcello! exclamă Arrigo. Muștele astea care ne chinuiesc intră și ele În proiectul dumitale sublim? Și ele ar trebui să se repete, Într-un ciclu infinit? Și, de asemenea, măgarii și catârii din Florența, cu excrementele lor care Îneacă orașul? - E lucru sigur! Și Îl veți simți pe pielea voastră! strigă bătrânul. Dante ascultase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ăștia, comuniștii, se întindeau ca molima neagră, acasă, ne interpretai scene din mari piese de teatru, amintindu-ne că există pe lume și alte tragedii, la fel de mari ca ale poporului român mutilat de comunism, că există pe lume bucuriile, râsul, sublimul, extazul. Când ardea lampa, doar noi știam că interpretează Octavă pentru noi o scenă dintr-o piesă, ne vorbeai despre artă și iubire, să nu uităm noi de ele, care pe care, Arta sau Iubirea?, eu ziceam că Teatrul, taică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cu nevastă-sa, cu Mișu, cu Mariana. La felul în care banii ne schimbă și ne înrăiesc. La frica de scandal pe care o avea înainte să-și găsească echilibrul interior și detașarea. La ce rămâne în urma unui om. La sublimul, încă obscur pentru el, cu care Contesa îi acordase această escapadă spirituală. În intimitatea iatacului, domnul Popa își permitea chiar câțiva pași de dans, pe muzica ce se auzea de jos. Contesa, chiar și atunci când nu stătea cu el, încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
își dădu la iveală fără să crâcnească ciuperca de la picior, mica erecție și problema de la buric. - Așa, spuse Contesa, imaginându-și câte trupuri de leproși văzuse Maica Tereza. Cu siguranță că nu simțise scârbă pentru nici unul, ci doar o infinită, sublimă dragoste. - Așa... spuse încurcat Popa. - Așa, repetă Contesa. De azi înainte nu vom mai pune veșminte pe noi. De azi înainte vom trăi ca în grădina Raiului. Fără rușine, încercă ea să-și ascundă roșeața din obraji cu părul blond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
e scris să moară pe scenă, cu atât mai bine. Dacă trebuie să se sacrifice până-n ultima clipă pentru acești ingrați, cu atât mai bine. Dacă e să danseze ultima oară pentru Mișu, care o purtase prin rușine și prin sublim, prin dragoste și prin indiferență, foarte bine. Se gândi din nou la imaginea lui Mișu, ginerică deasupra sicriului. Bine că păstrase rochia de mireasă! Numai să mai aibă timp. Își trase pe ea bluzița și fustița. Sprijinită de Mișu, Mariana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
în scurta și neîmplinita ei viață, îmbrățișată de orice muzică ar fi vrut să asculte, de orice muzică ar fi vrut să acompanieze cu ritmul inimii ei plăpânde și cu tremuratul coapselor ferme. Horațiu era aproape de leșin. Simțea că această sublimă despuiere este ireversibilă, că atunci când dansul va lua sfârșit, va lua sfârșit și ceva mult mai important din viața lui. Mariana murea încet. Își dădu jos slipul și rămase pregătită de plecare așa cum venise, fără veșminte, fără gânduri, fără cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
poate să facă un bărbat adevărat, a fost la schi în Alpii din Ötztal. Ca întotdeauna când e la munte, se gândește mult la eleva de lângă el. Poate că la început nu vezi care e legătura: fapt e că priveliștea sublimă a munților mă face să mă gândesc la lucruri profunde - și oare prietenia, iubirea și fidelitatea nu sunt ceva profund și foarte uman, întreabă elevul, iar eleva răspunde că și ea a schiat, dar în altă parte. Și iarăși n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
i-am Întins una lui Monkey, după ce am stors În ea un sfert de lămâie verde. Monkey Îmi mulțumi trăgându-și cu putere nasul, apoi mă privi de sus până jos. — Ești atent la toate! — Poftim? — Nu există ceva mai sublim decât să bei o șampanie seacă după ce-ai prizat cocaină. Are cel mai bun gust de pe lume! A doua ca gust e berea Corona. Iar lămâia verde e numai bună, pentru că e bogată În vitamina C. Monkey se aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mai e nevoie să o spun, dar acea dorință de a-i supune pe ceilalți se hrănește dintr-o dorință cu totul opusă, aceea de a fi dominat. E un sistem de valori care consideră starea de sclavie drept starea sublimă, o idee pe care am Întâlnit-o În forma ei cea mai elaborată Într-un documentar despre Auschwitz, Noapte și ceață, realizat de Alain Resnais, un cineast francez la fel de cunoscut ca Godard. Un comentariu În limba franceză Însoțea imaginile acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
sens în schimbul solidar. După un parcurs personal, prietenii se regăsesc și discută, schimbă idei. Foișorul care domină vila oferă posibilitatea unei practici cerebrale eșanjiste: oamenii iau cuvântul, își confruntă pozițiile, își expun părerile în fața unei vederi pe care amatorii de sublim - cu Longin în frunte - o pot considera un exemplu: partenerii asistă la spectacolul imensității Mării Mediterane, care se întinde cât vezi cu ochii. Irizări solare, liliachii, albastre, verzi și negre ale apei magice și magnifice, suprafața ca o oglindă lucind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Bucătăria este cea locală: simplă, autentică, tradițională, modestă, mai aproape de natură decât de cultura care rafinează, elaborează și obligă la variațiuni costisitoare. Stilul de viață al lui Piso ar permite bucătari cu toată armata lor de ajutoare în permanență, sosuri sublime și rețete alambicate. Nici vorbă de așa ceva. Physis contra nomos o dată în plus, lecțiile simplității naturale contra prețiozităților artificiale excesive... A găti ține și de exercițiul filosofic, la fel și a mânca; discipolii lui Epicur care practică la fel de bine gândirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
fel ca și un conținut banal ambalat într-o structură impecabilă. în modul său de abordare a retoricii găsim aceeași preocupare: punerea artei oratorice în slujba unor cauze juste și bune din punct de vedere filosofic. Contra captării acestui instrument sublim care este tehnica argumentativă de către oamenii politici - o piatră în grădina lui Piso? -, Philodemos laudă meritele unui instrument în slujba unei cauze demne. El respinge atât abilitatea dialectică pură fără conținut, cât și ideile necinstit prezentate, propuse sau susținute. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
în momentele sale de inspirație, guvernator al Bitiniei, ginerele lui Sylla, mai întâi alăturat lui Pompei, apoi lui Cezar, nu se va vindeca de răutatea lui congenitală... Dedat fraudelor, oportunist, exilat, antreprenor în construcții lipsit de scrupule, nedemn de cadoul sublim al lui Lucrețiu, Memmius dovedește că prietenia pare adesea cu atât mai sublimă cu cât este destinată să rămână o dorință pioasă... -5- O zugrăvire a elanului vital. Pentru detractorii săi, materialismul apare adesea ca un mecanicism sumar, încremenit, rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
alăturat lui Pompei, apoi lui Cezar, nu se va vindeca de răutatea lui congenitală... Dedat fraudelor, oportunist, exilat, antreprenor în construcții lipsit de scrupule, nedemn de cadoul sublim al lui Lucrețiu, Memmius dovedește că prietenia pare adesea cu atât mai sublimă cu cât este destinată să rămână o dorință pioasă... -5- O zugrăvire a elanului vital. Pentru detractorii săi, materialismul apare adesea ca un mecanicism sumar, încremenit, rece, reductibil la o ecuație matematică. în secolul Luminilor, metafora omului-mașină a accentuat această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
existența particulelor invizibile plecând de la o manifestare vizibilă, a goli cerul de ocupanții săi nelegitimi numai prin forța demonstrației și a rațiunii, a risipi temerile și angoasele numai prin puterea argumentației, toate acestea presupun calitățile unui filosof de format mare: sublimul poetic al unui René Char, gândirea extrem de bogată și barocă a unui Gilles Deleuze și cunoștințele științifice ale unui Einstein reunite în aceeași lucrare! Să ne imaginăm teoria relativității povestită de pana unui filosof înmuiată în geniul unui poet... Performanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
V-lea î.Hr. până în secolul al II-lea d.Hr., imaginea e foarte folosită... Ea generează în istoria artei scenele de furtună, marinele și alte pânze ce reprezintă ambarcațiuni și oameni în pericol în mijlocul unei naturi dezlănțuite. Lucrețiu mizează pe sublim, cum se întâmplă deseori în opera sa, pentru a demonstra mizeria omului fără epicurism... Acestei imagini el i-o adaugă pe aceea a războiului și a câmpurilor lui de luptă. Nu pentru a se bucura de morții în bătălie sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
s-o urmezi pentru a te bucura de tine însuți. Hedonismul nu presupune egoismul, și nici măcar bucuria răutăcioasă, ci construirea de sine ca o cetate, o fortăreață de necucerit. Lucrețiu utilizează metafora castelului construit pe un pisc stâncos - persistență a sublimului și a posturii romantice! Și Nietzsche va recurge la piscuri: locul bătut de vântul tăios al lucidității nu suportă aglomerația și, din înaltul acestei fortărețe intelectuale, poți vedea jos, asemeni unui zeu epicurian, ceea ce-i preocupă pe oamenii împotmoliți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Elenă Marin Alexe Am căutat fericirea, zi de zi, ăn de an, în sublimul naturii renăscute, din verdele crud, abia sărutat de razele soarelui din zori... prin coloritul magic din flori, am căutat fericirea, dar n-am găsit decât întrebări. Am căutat fericirea, zi de zi, ăn de an, în ramurile suspinând de rod
Fericirea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83346_a_84671]
-
de inimă, în puterea supusă destinului, sau alintul suav al copilului, am căutat fericirea, dar n-am găsit decât întrebări. Și tot cutreierând după ea, am descoperit crucea și jertfă pe data s-a făcut Lumină în beznă stă în sublimul Iubirii divine. L-am găsit pe El, îl port, mi-e bine acum zi de zi, clipă de clipă găsesc răspunsuri.
Fericirea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83346_a_84671]
-
De sus, din celulele de lângă streașină, corul copiilor condamnați pentru vagabondaj, sămânța revoluțiilor viitoare, relua accentele Marseillesei și culmina cu imnul tineretului republican de pe atunci: " Nous entrerons dans la carrière Quand nos ainés n'y seront plus; . . . . . . . . . . . . . . . Nous aurons le sublime orgueil De les venger ou de les suivre." Bătrânii defilau apoi pe dinaintea tricolorului, îi sărutau aplecați faldurile, ca să urce apoi în celulele lor înghețate unde Galois relua, de-a lungul ceasurilor de insomnie, firul întrerupt al meditațiilor lui matematice. La
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Ștefan Orth acompaniază simfonia de umbre și lumini a acestei cărți. Cea mai recentă apariție de poeme haiku a lui Onuc Nemeș este, în acest an, 2012, de data aceasta, cu traducerea lor în limba japoneză, limba originară a acestor sublime, esențializate, inefabile poeme. Pagina de titlu conține și traducerea în limba japoneză a titlului volumului: „Nisipul umbrelor”, făcută de Maria Bozan. Traducerea poemelor în limba japoneză e făcută de Ikuyo Watanabe, fiind așezată pe pagina alăturată, cu ideogramele specifice limbii
ION ONUC NEMEŞ-VINTILĂ: POEME HAIKU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 596 din 18 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/364268_a_365597]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > POEZII DE ION GEORGESCU Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 939 din 27 iulie 2013 Toate Articolele Autorului POESIS - ION GEORGESCU MUSCEL Cenaclu du-mă și pe mine de vrei în sublima oaste de corifei și iată-mă se-ncinge o tăcere de spini respir un aer aspru parcă mușcat de câini se laudă unul că l-a cunoscut pe Nichita că a băut cu el și și-a-mpărțit și pita și toarnă
POEZII DE ION GEORGESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364284_a_365613]
-
Năsăud; Te simt ca pe-o rudenie de-aproape Încorsetată-n haina suferinței ... Prin dreptul tău a trebuit să treacă, Cum trece spre victorie o oaste, Autostrada poeziei noastre ... Căci Geniul nostru nu putea să-ncapă Decât în lumea cea sublimă și săracă. Profilul tău de coafură, chipul tău Cumpănă dreaptă face staturii de Luceafăr ... Ai înfruntat cutume, și lume, și destin - Îti mulțumesc că l-ai iubit pe Emin ! Mai ales acum, când, dincolo de fire, Se mai aruncă-n draga
POEZII DE ION GEORGESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364284_a_365613]