5,777 matches
-
Bahrein ș. a. Pe scurt, economiile guvernate de capitalismul oligarhic reprezintă un mediu foarte propice pentru liderii corupți, nereușind să asigure accesul la bunăstare decît pentru un număr redus de privilegiați. 3.2.1.3. Capitalismul firmelor mari Acesta este un subsistem economic dominat de mari companii pe acțiuni, conduse de manageri specializați. Subsistemul este vizibil în Europa continentală, Japonia, Coreea de Sud și parțial în S.U.A. Se caracterizează, cum atenționau Schumpeter și Galbraith, prin prezența a prea puțini antreprenori inovatori, care trăiesc la
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
foarte propice pentru liderii corupți, nereușind să asigure accesul la bunăstare decît pentru un număr redus de privilegiați. 3.2.1.3. Capitalismul firmelor mari Acesta este un subsistem economic dominat de mari companii pe acțiuni, conduse de manageri specializați. Subsistemul este vizibil în Europa continentală, Japonia, Coreea de Sud și parțial în S.U.A. Se caracterizează, cum atenționau Schumpeter și Galbraith, prin prezența a prea puțini antreprenori inovatori, care trăiesc la marginea economiilor și nu furnizează suficient combustibil inovațional pentru afacerile mari. Aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
de masă a inovațiilor o realizează firmele mari, iar exemplele în acest sens sunt numeroase. Uneori, firmele mari pot fi și antreprenoriale. Cu toate acestea, faptul că ele au tendința de a nu inova constituie "călcîiul lui Ahile" al acestui subsistem al capitalismului. Înclinația spre continua perfecționare se poate diminua și astfel multe oportunități pot fi ratate. Rigiditatea și birocrația acestor firme amenință creșterea economiilor respective. Prioritatea salariaților devine siguranța locului de muncă și nu autoperfecționarea sau bunăstarea companiei. În astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
instituții cu caracter global capabile să gestioneze noile realități. A devenit necesară o ordine pluralistă, incluzînd state, corporații, organizații internaționale, blocuri regionale și alte grupări, care trebuie să servească ansamblul, economia mondială în întregul ei. S-au structurat și diferite subsisteme, cu autoreglare, care îndeplinesc funcții specifice. Oricum, guvernele naționale își văd amputată serios capacitatea de a formula și fundamenta politici economice proprii. Se produce astfel o devoluție de putere și suveranitate națională, care este recuperată la nivel internațional și la
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
cu atît este și dezorganizarea mai prezentă, dar și capacitatea sistemului de a depăși entropia este mai ridicată. În cadrul ordinii sistemice apare un antagonism potențial și simultan apare o complementaritate potențială între elementele și actorii sistemului economic. Sistemul economic și subsistemele sale nu reprezintă unități separate. Pe de o parte, sistemul impune elementelor sale o anumită organizare, anumite constrîngeri și restricții, pe de altă parte el le oferă permisiunea de a se individualiza și de a se afirma. Întregul și părțile
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
instabilitatea este inerentă fenomenului complexității. Ea induce costuri mari ale sistemului, costuri ale informației, reglării, erorilor, entropiei ș.a. Ele sunt cu atît mai mari și mai importante cu cît sistemul este mai complex. Complexitatea e dată atît de numărul de subsisteme componente, cît și de calitatea și de diversitatea acestora. Ea se naște din combinațiile multiple între sistem și subsistemele componente, cu toate incertitudinile, opozițiile și complementaritățile lor. Această complexitate determină uneori apariția de noi structuri și provoacă schimbări în cadrul organizațional
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
sunt cu atît mai mari și mai importante cu cît sistemul este mai complex. Complexitatea e dată atît de numărul de subsisteme componente, cît și de calitatea și de diversitatea acestora. Ea se naște din combinațiile multiple între sistem și subsistemele componente, cu toate incertitudinile, opozițiile și complementaritățile lor. Această complexitate determină uneori apariția de noi structuri și provoacă schimbări în cadrul organizațional al sistemului. Acesta se dezvoltă astfel, pe baza principiilor ierarhiei și specializării funcționale. Pentru a crește în complexitate, sistemele
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
inovații vizînd produse și tehnologii, dar și noi metode de organizare și management, noi surse de materii prime, noi piețe de desfacere etc. Toate acestea duc la stabilizarea sistemului și la creșterea eficienței acestuia. Stabilitatea sistemului durează pînă cînd principalele subsisteme încep să intre în declin, fiind necesar un nou val de inovații, care impun restructurări ce duc la o nouă fază de dezvoltare, deci de complexificare. De la un punct încolo, un sistem hipercomplex își reduce constrîngerile și-i multiplică capacitățile
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
dezorganizare-reorganizare, care sunt normale. Ele fac ca sistemele economice să nu cunoască optimul decît ca o stare pasageră și relativă, ele nu sunt predictibile decît în linii mari, ca tendințe. Pe ansamblu, fiabilitatea sistemelor complexe este foarte ridicată, chiar dacă unele subsisteme înregistrează eșecuri. Ele sunt dotate cu capacitatea de a se reconstrui, de a se regenera. Deși punctual pot fi afectate de crize sau disfuncționalități, pe ansamblu ele au aptitudinea de a-și menține funcționalitatea, revigorîndu-se în mod spontan și continuînd
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
ceea ce se numește unitate în diversitate. Componentele sale sunt integrate precum păpușile rusești, fiecare formațiune făcînd parte dintr-una de ordin superior. De aceea nici o componentă nu este total independentă. În plus, același element poate face parte din mai multe subsisteme, ceea ce fluidizează frontierele dintre ele. Apoi sistemele economice trebuie considerate și în relație cu mediul din care fac parte. Toate acestea fac necesară studierea sistemelor economice de pe poziții epistemologice mai largi, transdisciplinare. Orice sistem tinde spre o organizare superioară. Or
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
la sporirea complexității și la o mai bună integrare în sistemele de ordin superior. Astfel, complexificarea contribuie la trecerea de la fenomenele și dinamicile locale la cele globale. Integrarea aceasta conduce inclusiv la stabilirea unor ierarhii, ce completează relațiile orizontale dintre subsisteme sau elemente ale lor. În același timp, complexificarea duce la diversificarea sistemelor, la creșterea dezordinii, caz în care fluctuațiile induse de eventuale perturbări pot deveni periculoase. Pentru evitarea acestor pericole, sistemele complexe au la dispoziție diferite mecanisme de reglare, legate
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
intensă a informației. Astfel, rețelele economice clasice sunt practic dublate de noi canale de comunicare. Managementul de astăzi al sistemelor economice înseamnă, în cea mai mare măsură, culegerea, prelucrarea și transmiterea de informații. Dezvoltarea nu depinde doar de performanțele fiecărui subsistem, ci și de eficiența legăturilor dintre acestea, de perfecționarea mecanismelor de integrare și coordonare. Rolul hotărîtor în acest sens îl are informația. Progresul economic depinde tot mai mult de informație, de integrarea sa în structurile sistemelor economice, de acumularea și
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
dispariția totală a sistemului respectiv. Astfel, complexitatea constituie, în mod egal, și principala sursă de creștere, dar și de cădere a sistemului. Orice sistem economic este integrat într-un sistem de ordin superior și are la rîndul său mai multe subsisteme. Avem astfel sisteme de sisteme mai mult sau mai puțin integrate. Există un efect de sistem, care e un efect de sinergie, de aglomerare, sau de scară, obținut din reunirea mai multor elemente sau subsisteme. Pentru sistemele mari și foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
la rîndul său mai multe subsisteme. Avem astfel sisteme de sisteme mai mult sau mai puțin integrate. Există un efect de sistem, care e un efect de sinergie, de aglomerare, sau de scară, obținut din reunirea mai multor elemente sau subsisteme. Pentru sistemele mari și foarte mari se poate vorbi și de un efect de rețea, formă privilegiată de organizare în managementul modern. Aceste efecte sunt complementare și interdependente și difuzează eficiența economică în toate zonele sistemului economic. Subsistemele mai mari
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
elemente sau subsisteme. Pentru sistemele mari și foarte mari se poate vorbi și de un efect de rețea, formă privilegiată de organizare în managementul modern. Aceste efecte sunt complementare și interdependente și difuzează eficiența economică în toate zonele sistemului economic. Subsistemele mai mari ca dimensiuni le securizează pe cele mici, iar acestea din urmă le flexibilizează pe cele mari, sporind astfel eficiența de ansamblu. Uneori, un subsistem care nu răspunde efectului de sinergie preconizat poate fi externalizat, în măsura în care este autogenerativ, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
efecte sunt complementare și interdependente și difuzează eficiența economică în toate zonele sistemului economic. Subsistemele mai mari ca dimensiuni le securizează pe cele mici, iar acestea din urmă le flexibilizează pe cele mari, sporind astfel eficiența de ansamblu. Uneori, un subsistem care nu răspunde efectului de sinergie preconizat poate fi externalizat, în măsura în care este autogenerativ, pentru asigurarea funcționalității globale prin flexibilizarea structurilor și comportamentelor și reducerea tensiunilor structurale. Această externalizare crește și mai mult complexitatea sistemului. Efectele de sistem sunt mai mari
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
un ritm al său de funcționare. O viteză mai mare presupune, de cele mai multe ori, rezultate mai bune, ducînd la comprimarea spațiului și a timpului economic. Tot mai mult, plusul de productivitate vine dintr-un plus de viteză, ceteris paribus. Între subsisteme există legături materiale, energetice și informaționale. Ei bine, creșterea ritmului sistemului presupune intensificarea acestor conexiuni, care duce finalmente la dezvoltarea sistemului, la creșterea capacității sale autoreglatorii, la o mai bună eficacitate pe unitate de timp și de spațiu. Orice sistem
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
reprezintă sisteme deschise, adică sisteme cu reglaje și autoreglaje, care au schimbări deosebit de complexe cu mediul. Peripatethice Cu atât mai mult, teoria generală a sistemelor este utilă explicației personalității umane și personalității morale, În particular. Personalitatea se distinge ca un subsistem specific, cu funcții extrem de importante pentru devenirea de ansamblu a sistemului social și În raport cu familia, cu comunitatea locală, profesională, cu organizații politice sau cu națiunea În Întregul ei. Personalitatea se prezintă tot ca un subsistem. Dacă o considerăm
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
distinge ca un subsistem specific, cu funcții extrem de importante pentru devenirea de ansamblu a sistemului social și În raport cu familia, cu comunitatea locală, profesională, cu organizații politice sau cu națiunea În Întregul ei. Personalitatea se prezintă tot ca un subsistem. Dacă o considerăm ca reprezentând chintesența autodeterminării individului, atunci personalitatea și, implicit, personalitatea morală se prezintă ca un sistem de sine stătător, adică o totalitate integrată, structurată Întro manieră absolut originală. Personalitatea este, de fapt, cea care dă Însăși calitatea
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
cazul primeia accentul se pune pe număr, structură, distribuție teritorială și anumite caracteristici demografice, în timp ce în cazul ultimelor două sunt avute în vedere mai ales caracteristicile sociale, economice, politice, culturale, etnologice etc. footnote> este în același timp unul dintre principalele subsisteme ale economiei naționale; este de neconceput desfășurarea oricărei activități sociale, existența societății în general, făcând abstracție de colectivitatea umană. În funcție de dimensiunea teritoriului de referință, distingem: populația unei localități, populația unei unități administrative dintr-o țară (comună, județ etc.), populația unei
Analiza statistico-economică. In: Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_489]
-
unitar, productivitatea medie a muncii etc.). Un sistem de indicatori la nivelul întreprinderii<footnote Ghe. Săvoiu, R. Grigorescu, Statistică financiară. Elemente de statistică macro și microfinanciară, Editura Independența Economică, Pitești, 2003, pp. 17-18. footnote> ar putea fi structurat în următoarele subsisteme: A) Subsistemul de indicatori statistici ai forței de muncă: − indicatorii privind asigurarea cu forță de muncă; − indicatorii dinamicii și structurii forței de muncă; − indicatorii mișcării forței de muncă; − indicatorii calificării forței de muncă; − indicatorii utilizării timpului de lucru. B) Subsistemul
Analiza statistico-economică. In: Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_489]
-
medie a muncii etc.). Un sistem de indicatori la nivelul întreprinderii<footnote Ghe. Săvoiu, R. Grigorescu, Statistică financiară. Elemente de statistică macro și microfinanciară, Editura Independența Economică, Pitești, 2003, pp. 17-18. footnote> ar putea fi structurat în următoarele subsisteme: A) Subsistemul de indicatori statistici ai forței de muncă: − indicatorii privind asigurarea cu forță de muncă; − indicatorii dinamicii și structurii forței de muncă; − indicatorii mișcării forței de muncă; − indicatorii calificării forței de muncă; − indicatorii utilizării timpului de lucru. B) Subsistemul de indicatori
Analiza statistico-economică. In: Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_489]
-
subsisteme: A) Subsistemul de indicatori statistici ai forței de muncă: − indicatorii privind asigurarea cu forță de muncă; − indicatorii dinamicii și structurii forței de muncă; − indicatorii mișcării forței de muncă; − indicatorii calificării forței de muncă; − indicatorii utilizării timpului de lucru. B) Subsistemul de indicatori statistici ai capitalului fix și capitalului circulant: − indicatorii volumului și structurii capitalului fix; − indicatorii stării fizice a capitalului fix; − indicatorii mișcării și dinamicii capitalului fix; − indicatorii utilizării extensive a mijloacelor fixe; − indicatorii structurii capitalului circulant; − indicatorii aprovizionării cu
Analiza statistico-economică. In: Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_489]
-
a capitalului fix; − indicatorii mișcării și dinamicii capitalului fix; − indicatorii utilizării extensive a mijloacelor fixe; − indicatorii structurii capitalului circulant; − indicatorii aprovizionării cu materii prime și materiale; − indicatorii gradului de utilizare a materiilor prime și materialelor; − indicatorii rotației capitalului circulant. C) Subsistemul de indicatori statistici de măsurare a rezultatelor activității economice: − indicatorii fizici de măsurare a rezultatelor; − indicatorii valorici. D) Subsistemul de indicatori statistici ai eficienței economice și renta bilității: − indicatorii sintetici ai eficienței utilizării forței de muncă; − indicatorii eficienței utilizării mijloacelor
Analiza statistico-economică. In: Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_489]
-
indicatorii aprovizionării cu materii prime și materiale; − indicatorii gradului de utilizare a materiilor prime și materialelor; − indicatorii rotației capitalului circulant. C) Subsistemul de indicatori statistici de măsurare a rezultatelor activității economice: − indicatorii fizici de măsurare a rezultatelor; − indicatorii valorici. D) Subsistemul de indicatori statistici ai eficienței economice și renta bilității: − indicatorii sintetici ai eficienței utilizării forței de muncă; − indicatorii eficienței utilizării mijloacelor fixe; − indicatorii eficienței folosirii mijloacelor circulante materiale; − indicatorii performanței financiare; − indicatorii financiari ai rentabilității. E) Subsistemul de indicatori statistici
Analiza statistico-economică. In: Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_489]