2,342 matches
-
balcanism-e, silogism/silogism-e, sofism/sofism-e, truism/truism-e etc.; • substantive formate de la infinitiv, prin sufixul -et(ăt): strigăt/strigăt-e, geamăt/gemet-e, plesnet/plesnet-e, foșnet/foșnet-e, scrâșnet/scrâșnet-e etc. sau terminate în acest grup fonetic: capăt/capet-e, sunet/sunet-e; • substantive formate prin sufixul -ment(mânt): clasament/clasament-e, plasament/plasament-e, tratament/tratament-e, așezământ/așezămint-e etc. și substantive cu tema lexicală de singular terminată în grupuri fonetice identice (total sau parțial) cu aceste sufixe: accident-accident-e, talent-talent-e, mormânt-mormint-e etc. Observații: Întrebuințat la plural, cu sens lexical
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în acest grup fonetic: capăt/capet-e, sunet/sunet-e; • substantive formate prin sufixul -ment(mânt): clasament/clasament-e, plasament/plasament-e, tratament/tratament-e, așezământ/așezămint-e etc. și substantive cu tema lexicală de singular terminată în grupuri fonetice identice (total sau parțial) cu aceste sufixe: accident-accident-e, talent-talent-e, mormânt-mormint-e etc. Observații: Întrebuințat la plural, cu sens lexical schimbat metonimic, substantivul pământ, cu aceeași structură fonetică, primește dezinența -uri: pământ-uri. De la seriile corelative de dezinențe ale opoziției de număr, unele substantive deviază, exprimând unul din sensurile
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
manifestarea opoziției semantice de număr în planul expresiei. Se cuprind în această clasă de substantive invariabile: • substantive masculine cu terminația -i, dezinența-Ø, la singular și la plural: arici, ochi, pui, tei; • substantive feminine cu dezinența -e la singular, în structura sufixului de agent -toare: educatoare, dansatoare, directoare etc. Observații: Caracterul invariabil al substantivelor feminine marcate prin trăsătura semantică + uman permite evitarea confuziei cu pluralul substantivelor masculine formate prin varianta masculină a sufixului: -tor: dansatori, directori, educatori. Substantive feminine cu aceeași dezinență
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substantive feminine cu dezinența -e la singular, în structura sufixului de agent -toare: educatoare, dansatoare, directoare etc. Observații: Caracterul invariabil al substantivelor feminine marcate prin trăsătura semantică + uman permite evitarea confuziei cu pluralul substantivelor masculine formate prin varianta masculină a sufixului: -tor: dansatori, directori, educatori. Substantive feminine cu aceeași dezinență dar fără trăsătura semantică + uman formează pluralul cu dezinența -i: ciocănitoare - ciocănitori, privighetoare-privighetori. În felul acesta pluralul distinge unele substantive omonime la singular: semănătoare - semănătoare (ființa umană), semănători (mașină agricolă). • substantive
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sale. Numai unele subclase de substantive se caracterizează prin reținerea unei însușiri distinctive în planul lor semantic; aceste substantive denumesc clase de obiecte cunoscând o nouă reorganizare, din punctul de vedere al unei însușiri; prezintă această caracteristică substantivele create prin sufixe diminutivale sau augmentative: lădiță = ladă mică, lădoi = ladă mare; spre deosebire de acestea, termenul de bază, substantivul ladă, este indiferent la această opoziție mic-mare: ladă mică, ladă mare. Adjectivul actualizează în mod explicit o anumită însușire a unui obiect și concomitent gradul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relative; adjectivul scund este întrebuințat uneori și în locul adjectivului jos, în calificarea „obiectelor” inanimate: „Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă...” (M. Eminescu, I, p. 56) Dacă substantivul conține în planul său semantic (la nivelul rădăcinii sau la nivelul sufixului sau prefixului) o anumită realizare a însușirii, el nu mai poate fi determinat de adjective exprimând proprietatea deja reprezentată: lădiță nu admite adjective exprimând dimensiuni spațiale: sintagma lădiță mică e pleonastică, iar lădiță mare este marcată de incompatibilitate. Substantivul poate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
studențească, pustie tema 3: G.D., feminin, singular, N.Ac.G.D., masculin și feminin plural: (unei, niște, unor) ape adânci, șosele largi, pustii, reviste studențești Aceste adjective sunt invariabile în funcție de gen, la plural. Se cuprind în această clasă adjective derivate prin sufixele -esc (românesc, tinerescetc.) sau -iu (arămiu, auriu) și unele adjective cu rădăcina terminată în consoană velară: adânc, larg, lung etc. Observații: Majoritatea adjectivelor cu rădăcina terminată în velară și cu dezinența zero la singular, masculin aparțin tipului I de flexiune
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
reacție, (unei, niște, unor) reacții instantanee. Adjectivele din acest tip de flexiune sunt invariabile la feminin în funcție de numărul substantivului determinat. Invariabilitatea în funcție de număr a dus și la invariabilitatea în funcție de caz și la aceste adjective feminine. Intră aici adjective formate prin sufixul -tor (amețitor, călător) și adjective terminate în diftongul -e® cu -® semivocalic, dezinență de singular (instantaneu). Tipul IV de flexiunetc "Tipul IV de flexiune" Se cuprind în această clasă adjective cu două teme distincte: tema 1: N.Ac.G.D., masculin, singular
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
exprimă concomitent și opoziția de număr și caz, într-o relativă legătură cu tipul de flexiune al adjectivelor: • -Ø/-ă; adjective din tipul I și II de flexiune: alb/albă; frumos/frumoasă; adânc/adâncă, studențesc/studențească. Observații: Adjectivele derivate prin sufixul diminutival -el se înscriu în aceeași opoziție dezinențială concomitent cu dezvoltarea unei opoziții la nivelul sufixelor: el/ică: frumușel/frumușică, mărunțel/mărunțică. • -u/-ă; adjective din tipul I de flexiune: amplu/amplă, negru/neagră, triplu/triplă • -e/-ă; adjectivul june
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al adjectivelor: • -Ø/-ă; adjective din tipul I și II de flexiune: alb/albă; frumos/frumoasă; adânc/adâncă, studențesc/studențească. Observații: Adjectivele derivate prin sufixul diminutival -el se înscriu în aceeași opoziție dezinențială concomitent cu dezvoltarea unei opoziții la nivelul sufixelor: el/ică: frumușel/frumușică, mărunțel/mărunțică. • -u/-ă; adjective din tipul I de flexiune: amplu/amplă, negru/neagră, triplu/triplă • -e/-ă; adjectivul june/jună Dezinența -ă la singular se impune ca marcă distinctivă absolută a genului feminin: caldă, albastră
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tipul I de flexiune: amplu/amplă, negru/neagră, triplu/triplă • -e/-ă; adjectivul june/jună Dezinența -ă la singular se impune ca marcă distinctivă absolută a genului feminin: caldă, albastră, triplă, nouă • -Ø/-e; adjective din tipurile III (derivate cu sufixul -tor), IV și VII de flexiune: amețitor/amețitoare; gălbui/gălbuie; bălai/bălaie • -u/-e; adjective din tipurile II și III de flexiune: pustiu/pustie; instantaneu/instantanee Observații: Adjectivul roșu, din tipul II de flexiune, prezintă la feminin forma neregulată roșie
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
grea Observații: Poate fi considerat ca având aceeași opoziție de gen adjectivul rău: rău/rea. Concomitent cu dezvoltarea opozițiilor dezinențiale - și cauzate de natura fonetică a acestora -, între formele de masculin și feminin intervin - la nivelul rădăcinii sau la nivelul sufixului adjectival - alternanțe fonetice (vocalice), care întăresc opoziția de gen: e/ea: des/deasă, studențesc/studențească e/a: deșert/deșartă o/oa: ușor/ușoară, trecător/trecătoare ă/ea: rău/rea Rămân invariabile în funcție de gen, dar numai la singular, adjectivele din tipul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dezinența -i: studențească/studențești, adâncă/adânci, lungă/lungi, nouă/noi • -e/-i: pustie/pustii, dulce/dulci, roșie/roșii, veche/vechi • -e/-Ø: amăruie/amărui, gălbuie/gălbui • -Ø/-le: grea/grele. Observații: Primesc dezinența -le, la plural, și adjectivele derivate prin sufixul diminutival -ică: frumușică/frumușele, tinerică/tinerele, mititică/mititele Sunt invariabile în funcție de număr mai multe categorii de adjective care au la singular dezinența -e, din tipurile III, VI, VII de flexiune: reacție instantanee/reacții instantanee, situație trecătoare/situații trecătoare, fetiță/fetițe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ape adânci • -e/-i: (o) frunză verde/(unei) frunze verzi, (o) noapte pustie/(unei) nopți pustii • -e/-Ø: (o) băutură amăruie/(unei) băuturi amărui • -Ø/-le: (o) viață grea/(unei) vieți grele Observații: În omonimie cu pluralul, adjectivele formate cu sufixul diminutival -ică prezintă la genitiv-dativ singular dezinența -le; (o) fată frumușică/(unei) fete frumușele - (niște) fete frumușele. Sunt invariabile în funcție de caz adjectivele invariabile, la feminin, în funcție de număr: (o) fată stângace/(unei) fete stângace/(niște) fete stângace. Alternanțele care intervin în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
am închipuit.” Gradul de intensitate relativă se exprimă prin adverbul-morfem cam: „Te văd cam abătut.” și prin locuțiunile adverbiale devenite morfeme destul de, deajuns de (îndeajuns de), suficient de: „Are o viață destul de chinuită.” Superlativul se exprimă prin mai multe mijloace: • sufixe (rar): -isim: produs rarisim, critic inteligentisim; • prefixe; unele marchează varianta superlativului excesiv: arhi-, răs-, supra-, ultra(tramvaie supraaglomerate, troleibuze arhipline, pepeni răscopți), altele, superlativul de superioritate: stră(basm străvechi), atot(exprimă superlativul absolut: „Când umbra ta (...) va începe a vorbi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe mama lui. El își amintește de mama lui. Și-a ascultat totdeauna părinții. A ascultat totdeauna de părinți. B. CLASE MORFOLOGICE DE VERBETC " B. CLASE MORFOLOGICE DE VERBE" Gramatica Academiei grupează verbele, din perspectiva flexiunii, în patru conjugări, „după sufixul infinitivului scurt, care se numește caracteristică a conjugării”: • conj. I - verbele care formează infinitivul cu sufixul -a: a aduna, a cânta, a lucra, a tăia etc. • conj. II - verbele care formează infinitivul cu sufixul -ea: a cădea, a vedea, a-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
totdeauna de părinți. B. CLASE MORFOLOGICE DE VERBETC " B. CLASE MORFOLOGICE DE VERBE" Gramatica Academiei grupează verbele, din perspectiva flexiunii, în patru conjugări, „după sufixul infinitivului scurt, care se numește caracteristică a conjugării”: • conj. I - verbele care formează infinitivul cu sufixul -a: a aduna, a cânta, a lucra, a tăia etc. • conj. II - verbele care formează infinitivul cu sufixul -ea: a cădea, a vedea, a-(i) plăcea etc. • conj. III - verbele care formează infinitivul cu sufixul -e: a cere, a face
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
perspectiva flexiunii, în patru conjugări, „după sufixul infinitivului scurt, care se numește caracteristică a conjugării”: • conj. I - verbele care formează infinitivul cu sufixul -a: a aduna, a cânta, a lucra, a tăia etc. • conj. II - verbele care formează infinitivul cu sufixul -ea: a cădea, a vedea, a-(i) plăcea etc. • conj. III - verbele care formează infinitivul cu sufixul -e: a cere, a face, a râde etc. • conj. IV - verbele care formează infinitivul cu sufixele -i și -î: a citi, a primi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbele care formează infinitivul cu sufixul -a: a aduna, a cânta, a lucra, a tăia etc. • conj. II - verbele care formează infinitivul cu sufixul -ea: a cădea, a vedea, a-(i) plăcea etc. • conj. III - verbele care formează infinitivul cu sufixul -e: a cere, a face, a râde etc. • conj. IV - verbele care formează infinitivul cu sufixele -i și -î: a citi, a primi, a veni; a coborî, a izvorî, a urî etc. Clasificarea tradițională după criteriul sufixului de infinitiv, adoptată
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
conj. II - verbele care formează infinitivul cu sufixul -ea: a cădea, a vedea, a-(i) plăcea etc. • conj. III - verbele care formează infinitivul cu sufixul -e: a cere, a face, a râde etc. • conj. IV - verbele care formează infinitivul cu sufixele -i și -î: a citi, a primi, a veni; a coborî, a izvorî, a urî etc. Clasificarea tradițională după criteriul sufixului de infinitiv, adoptată de gramaticile curente, este, însă, strict descriptivă prin caracterul specific - „nominativ” pe care îl are forma
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
formează infinitivul cu sufixul -e: a cere, a face, a râde etc. • conj. IV - verbele care formează infinitivul cu sufixele -i și -î: a citi, a primi, a veni; a coborî, a izvorî, a urî etc. Clasificarea tradițională după criteriul sufixului de infinitiv, adoptată de gramaticile curente, este, însă, strict descriptivă prin caracterul specific - „nominativ” pe care îl are forma de infinitiv a verbelor, mai mult din perspectiva sistemului lexical al limbii, decât din perspectiva sistemului morfologic. Ea reprezintă, de aceea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Ea reprezintă, de aceea, doar un prim nivel al organizării verbului într-un sistem flexionar specific. Necesară, prin caracterul ei de termen de referință, pentru trecerea la un al doilea nivel, întemeiat pe întreaga structură morfematică a cuvântului (rădăcină, temă, sufixe, dezinențe) și pe dinamica acesteia în dezvoltarea opozițiilor categoriale, însăși clasificarea tradițională trebuie pusă de acord cu caracterul specific al sistemului fonematic al limbii române. În acest sens, întrucât sufixele i și î (prin care se caracterizează verbele din conjugarea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nivel, întemeiat pe întreaga structură morfematică a cuvântului (rădăcină, temă, sufixe, dezinențe) și pe dinamica acesteia în dezvoltarea opozițiilor categoriale, însăși clasificarea tradițională trebuie pusă de acord cu caracterul specific al sistemului fonematic al limbii române. În acest sens, întrucât sufixele i și î (prin care se caracterizează verbele din conjugarea a IV-a:(a iubi, a urâ) reprezintă două foneme distincte: fin/fân, mină/mână, rimă/râmă, in/ân, dori, coborî, la primul nivel, descriptiv, referențial, al sistemului flexiunii verbului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
IV-a:(a iubi, a urâ) reprezintă două foneme distincte: fin/fân, mină/mână, rimă/râmă, in/ân, dori, coborî, la primul nivel, descriptiv, referențial, al sistemului flexiunii verbului românesc, verbele se grupează în cinci clase lexico-morfologice: I. verbele cu sufixul infinitivului -a: a cânta, a lucra etc. II. verbele cu sufixul infinitivului -ea: a părea etc. III. verbele cu sufixul infinitivului -e: a cere etc. IV. verbele cu sufixul infinitivului -i: a veni, a dori etc. V. verbele cu sufixul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fân, mină/mână, rimă/râmă, in/ân, dori, coborî, la primul nivel, descriptiv, referențial, al sistemului flexiunii verbului românesc, verbele se grupează în cinci clase lexico-morfologice: I. verbele cu sufixul infinitivului -a: a cânta, a lucra etc. II. verbele cu sufixul infinitivului -ea: a părea etc. III. verbele cu sufixul infinitivului -e: a cere etc. IV. verbele cu sufixul infinitivului -i: a veni, a dori etc. V. verbele cu sufixul infinitivului -î: a coborî, a urî etc. Cel de-al doilea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]