105,057 matches
-
e în același timp banală și interesantă. E un eșantion din realitatea cu care ne învecinăm cotidian, un spațiu pe care-l traversăm cel mai adesea indiferenți, ca pe orice spațiu cunoscut și anost. Raiul găinilor se citește însă cu sufletul la gură, ceea ce nu e un paradox, pentru că autorul are un merit esențial: știe să vadă și știe să spună ce a văzut. Rezumate, povestirile sînt neinteresante, farmecul lor vine din felul în care sînt scrise, din limba personajelor, din
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
nu știu cîte pachete cu cărți, două viori, scări, vase pentru apă, căluți din lemn " de repetarea gesturilor, drumurilor de pe scenă, ritualurilor, intrărilor, ieșirilor, multiplicarea la infinit a obiectelor și amintirilor, există o mare și enormă singurătate instalată confortabil în suflet, în adîncimile eu-lui. Agresiunea exteriorului asupra interiorului, din text, se poate descifra în spectacolul lui Tompa Gabor ca o traumă pe care trecutul- puzzle, refăcut din mii de elemente, din automatisme de tot felul o exercită asupra prezentului personajului, al
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
se termină povestea chiar înainte a interioriza toate detaliile progresiei narative; poate să revină ori de cîte ori e nevoie asupra textului și să-i evite cu prudență surprizele. Cu toate acestea, nu pot să nu-mi imaginez, citind cu sufletul la gură scurtele texte, încurcătura unei persoane care, aplecate deasupra unei cratițe, află chiar în acel moment că trebuie să arunce în amestec "2 cepe tocate și călite în prealabil". Inevitabilă (ca și în textele juridice, pînă la urmă) e
Tehnici și ambiguități culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12796_a_14121]
-
Ioan Lăcustă Chiar atunci când ai ajuns să crezi că surprizele îți vin de-acum obosite, că nu mai ai loc în suflet decât pentru repetări, iată că mai apar bucurii ale neprevăzutului. Nu demult, m-am aflat în nordul Dobrogii. Nu era un timp al Soarelui mistuitor, precum în versetele lui Bogza. Dimpotrivă, vreme mai mult mohorâtă, prag de ploi, cu mult
Hotarul by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/12787_a_14112]
-
mistuitor, precum în versetele lui Bogza. Dimpotrivă, vreme mai mult mohorâtă, prag de ploi, cu mult fum în zare, venind de dincolo de Dunăre, dinspre resturile fostului combinat siderurgic. Pretutindeni poleială electorală, vopsele peste sărăcia care copleșește, peste nevoile care chircesc suflete, vieți. Dar nu despre zumzetul electoral simt nevoia de a așterne aceste șiruri.Am fost invitat să le vorbesc unor elevi de gimnaziu din câteva așezări nord-dobrogene - în ținutul copilăriei și adolescenței mele - despre lumea presei de odinioară. Participam la
Hotarul by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/12787_a_14112]
-
despre mitul scriitorului român, acum, într-o Românie în veșnice campanii, nu doar electorale. Când "mateloții" feluriți, de ani și ani, "l' împiedică să meargă"... Mulți dintre acei copii scriau. Mi-au arătat creațiile lor. încercări de a-și pipăi sufletele, ale unor posibili viitori medici, ingineri, oameni de afaceri, cadre didactice, politicieni sau...culegători de căpșuni aiurea. Dorind să le răspund, scormoneam în mine dezlegări la întrebări care, abia atunci astfel formulate de acei copii, repet, născuți după 1989, deveneau
Hotarul by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/12787_a_14112]
-
să le răspund, scormoneam în mine dezlegări la întrebări care, abia atunci astfel formulate de acei copii, repet, născuți după 1989, deveneau și ale mele. Ce mai înseamnă să fii scriitor român? Unde se oprește acum drumul cărților tale către sufletele unor astfel de viitori cititori? Și câte altele. Mă imaginam în locul lor, la vârsta lor de acum, ducându-mă în de demultul meu odată. întrebări asemănătoare am pus și eu atunci. Cine mi-a răspuns? La fel precum acești școlari
Hotarul by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/12787_a_14112]
-
autor, întâlnit în întruniri similare. Ascultam spusele lor, crezându-le adevăruri. M-au mințit când i-am urmat? Am greșit când m-am îndepărtat? Pe măsură ce le vorbeam acelor copii fascinați de scris și oamenii lui, stârnit de curățenia nedumeririlor din sufletele lor, constatam că treceam hotarul unui timp care vine în viața scriitorului. Când trebuie să răspundă la singura întrebare a scrisului său: cât adevăr ai adus în Lume? întrebare dură, nemiloasă, dar fără de al cărei răspuns nu poți merge mai
Hotarul by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/12787_a_14112]
-
Rugăciunile lui I. Horea, este când limitat la un anumit spațiu: Doamne-al laptelui cu spumă; Doamne, cel dinspre cotețe, din poiată, din ocol, când pierdut în imensitatea unor cuvinte: Doamne-al bolilor și-al spaimei, Doamne, cel purtat în suflet, Doamne, cel suit în slavă. Se recurge la imagini analogice, la imagini prin care să poată fi creată iluzia (poetică) a recunoașterii neștiutului; de fapt este un dialog purtat numai cu sine însuși, construit după bineștiutul model al cercului hermeneutic
Nuanțele nostalgiei by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/12791_a_14116]
-
tale./ în drum mi se desfac prăpăstii,/ Și-n negură se-mbracă zarea,/ Eu în genunchi spre tine caut:/ Părinte, -orînduie-mi cărarea!// în pieptul zbuciumat de doruri/ Eu simt ispitele cum sapă,/ Cum vor să-mi tulbure izvorul/ Din care sufletul s-adapă./ Din valul lumii lor mă smulge/ Și cu povața ta-nțeleaptă,/ în veci spre cei rămași în urmă,/ Tu, Doamne, văzul meu îndreaptă" (Rugăciune). Tonul patetic trasează imaginile unei dureri ce-și pierde inserția istorică, vărsîndu-se în absolut
Cazul Goga (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12794_a_14119]
-
latine Vianu mărturisește a fi descoperit "o parte din frumusețea și adîncimea uneltei noastre de expresie: Cuvîntul". Este astfel deturnat de la intenția urmării în carieră a tatălui și, din 1916, începe să frecventeze cenaclul lui Al. Macedonski, Maestrul său de suflet, al cărui prim editor și exeget de marcă va fi. Debutează în Flacăra cu cîteva poezii, dar operează o "strangulare" timpurie a elanului liric (abia în 1957 îi va apărea mereu amînatul volum de versuri), la fel cum renunță, în urma
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12814_a_14139]
-
aceea, nu aș numi asta o actualizare, ci, mai degrabă, o nouă lectură făcută azi. Pentru că nu se urmărește forțat și cu orice preț actualizarea, ci se ajunge acolo firesc, prin ritmurile, contextul și presiunile la care mintea, trupul și sufletul cititorului de azi este supus. Neputînd rămîne indiferent, pe creator îl arde și îl costă prezentul fierbinte. Relațiile umane sînt, pînă la urmă, aceleași, cînd este vorba de iubire, de trădare, de crimă, de neputințe, de dreptate și nedreptate. Cred
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
honoris causa, Aura Christi scrie despre "beduinii spiritului", H. Zalis despre "argumentul memorialistic", Geo Vasile despre "tandrețea impersonală a naratorului", Mara Magda Maftei despre "filozofia apocaliptică", Monica Râpeanu despre "feminitatea fără alibi", articole care nu se citesc, chiar toate, cu sufletul la gură, dar toate sunt serioase, grave. Doar la p. 36 apare un mic element conturbant, ceva neașteptat, nescontat, un titlu de rubrică straniu, chiar surprinzător, dacă îl raportăm la restul revistei. Ne referim, țineți-vă bine, la "Felinarul roșu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12804_a_14129]
-
Alexandru Matei Literatura chineză este un ocean întreg: anual, peste o sută de mii de titluri noi, apărute la 568 de edituri, îmbogățesc mințile și înflăcărează imaginația unui popor de un miliard două sute cincizeci de milioane de suflete (cifrele sunt din 2003). Cum ți-ai putea închipui că, în acest mic infinit, oamenii trăiesc cu conștiința individualității lor? Dintre cei puțini care o fac, unii trebuie să plece. China este încă o frumoasă promisiune, o fabulă cu prea
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
să glosez mult pe marginea raportului dintre individ și destinul lumii manifestat în literatura lui Shan Sa. Personajele ei sînt consumate de vina tragică pe care mersul istoriei o actualizează mereu pregnant. Ceea ce le-ar putea salva, dragostea, rămîne în sufletul lor ca cenușa după incendiu: împrăștiată de o meteorologie intempestivă, ea le unește dincolo de hic et nunc, în absența lor, și numai astfel prind ele rădăcini unele în altele - prin procura memoriei. Shan Sa ne dăruiește ceva deosebit de tot ceea ce
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
a cunoașterii puterilor din fiecare. O investigare în fiecare, creatori și spectatori. Este decisiv pentru existența unui fenomen viu, autentic, flexibil ca să existe multe puncte în care să simțim ritmurile dorinței de a face teatru, de a împrospăta mintea, trupul, sufletul. De aici se naște în modul cel mai natural cu putință spectacolul formidabil, ACELA, inubliabil, copleșitor. Este nevoie de exercițiu permanent pentru asta, ca atunci cînd studiezi un instrument, cînd ești prim solist, cîntăreț sau balerin. Si actorii, și regizorii
Locuri și întîmplări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12815_a_14140]
-
păcate, fiorul unic, inegalabil, din Ițic Ștrul, dezertor, dar nici nu sunt din aceeași categorie. Expresionismul decepției se manifestă în prea palide relicve ale senzațiilor fizice ale morții sau prin cunoscutele tropisme ale thanatofiliei rebreniene: "Amărăciunea. Și răceala îmi dârdâia sufletul, mi-l sfâșia. Simțeam lămurit cum mi-l taie în bucăți dureroase, cum se întinde mereu, cum mă cuprinde cu gheare veninoase" Zadarnic căutam s-o biruiesc cu fierbințeala inimii, s-o smulg cu nepăsare sau cel puțin s-o
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12812_a_14137]
-
și intertextualitatea (parafraza, pastișa, parodia) îl apropie de curentul optzecist al epocii postmoderne. Prin ermetism și așa-zisul suprarealism, Virgil Mazilescu este un poet modern. ("are cineva dintre dumneavoastră vreun sînge/ singurătatea se înalță lîngă poduri/ ca un avion al sufletului nostru celui mai metalic/ atît vă întreabă fratele meu și nimic mai mult/ și nimeni/ nu se îngrozește se aud apele orbind/ și atîtea perechi de buze rătăcite prin coșurile/ gunoierilor domnișoară elevă/ domnișoară studentă/ o! moarte însămînțată/ singurătatea se
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]
-
se lățește pe cerul senin. Apoi, situația se inversează. O dată, și-ncă o dată, și-ncă o dată"Orașul întreg pare că se învîrtește într-un carusel imens. Senin-ploaie, senin-ploaie, ploaie-ploaie, ploaie. "Apă cît vezi cu ochii"". Mi s-a murat și sufletul. Merge și-așa. Știam că seara mă duc la Bulandra ca să văd Scaunele lui Eugčne Ionesco, în regia lui Felix Alexa, o coproducție a Institului francez cu Municipalul. Toată după-amiaza m-am uitat pe geam și m-am gîndit la
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
propune o carte interesantă pe care o denumește când "roman mistic", când "mică epopee", cuprinzând "texte, documente, tălmăciri, informație ezoterică". O carte-hibrid, greu de definit: un amestec de cercetare științifică și roman liric, cu accente polițiste, care se citește cu sufletul la gură. În cele opt părți ale lucrării, autorul clasifică și sintetizează un volum uriaș de informații referitoare la viața și opera lui Mihail Șolohov, proiectată pe fundalul literar și socio-politic din fosta Uniune Sovietică, rezultatul fiind un adevărat "dosar
Cât de liniștit e Donul? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12818_a_14143]
-
publicat schițe și nuvele. A murit de tifos exantematic în 1920. Din amintirile scriitorilor care l-au cunoscut reiese că F.Kriukov era un scriitor autentic, foarte înzestrat, "primul care a arătat pitorescul autentic al Donului" (Korolenko), cunoscător profund al sufletului cazacilor. Precum jurații într-un proces, cititorii sunt puși să asculte atât argumentele pro, cât și cele contra, pe care A. Korabliov le citează cu acribie și fără părtinire. La acest punct al discuției, împărtășim considerațiile autorului: "Dacă e să
Cât de liniștit e Donul? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12818_a_14143]
-
Plumb-ului bacovian. Într-un soi de Yoknapatawpha cu specific românesc (teritoriu denumit, deloc întîmplător, "Sumbria"), totul stă sub semnul nefericirii. Norii grei apasă în permanență asupra localității, nici o rază de soare nu reușește să-i străpungă pentru a lumina sufletele înnegurate ale oamenilor. Aceștia au ajuns să se înstrăineze de semeni și de sine, și-au extirpat orice urmă de sentiment și își trăiesc, într-un soi de automatism repetitiv depresia și singurătatea. Coșmarul comunist a fost înlocuit pentru mulți
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
mîncarea, somnul - sau se îmbolnăvește și își pierde vlaga" (pp. 130-131). În Sumbria nu există destine fericite. Singurătatea, eșecul, deziluzia, nefericirea sînt înscrise în gena locuitorilor acestui ținut. Drama lor este cu atît mai mare cu cît fiecare poartă în suflet amintirea paradisului pierdut: anii copilăriei, în care soarele lumina bolta, totul părea posibil, iar mama era întotdeuna acolo pentru a alunga primejdiile știute și neștiute. Amintirea solară a anilor copilăriei face și mai apăsătoare realitatea de azi. Între paradisul promis
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
putea redresa real societatea rusă. Firavul început de democrație ar putea fi, în consecință, oricând retezat, rușii tinzând să revină la structurile de tip autocratic, precomuniste, imperiale. Chiar și foști dizidenți, ca Soljenițîn sau Zinoviev au ajuns să susțină că "sufletul rus" este mai apropiat de colectivismul dirijat autoritar, singura problemă fiind a scurtcircuitării relației dintre autocrat și popor. Abisalului suflet rusesc nu i se potrivește individualismul occidental, concurența democratică presupusă de acesta. Rusia a fost mare și a impus Europei
Dilemele Rusiei de azi by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12834_a_14159]
-
la structurile de tip autocratic, precomuniste, imperiale. Chiar și foști dizidenți, ca Soljenițîn sau Zinoviev au ajuns să susțină că "sufletul rus" este mai apropiat de colectivismul dirijat autoritar, singura problemă fiind a scurtcircuitării relației dintre autocrat și popor. Abisalului suflet rusesc nu i se potrivește individualismul occidental, concurența democratică presupusă de acesta. Rusia a fost mare și a impus Europei și lumii, câtă vreme a fost "un stat și nu o națiune adevărată, fiindcă ea n-a funcționat niciodată ca
Dilemele Rusiei de azi by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12834_a_14159]