6,212 matches
-
alinarea suferințelor pacienților, îndeplinirea exemplară a tuturor obligațiilor profesionale și patriotice și instalat în funcția de președinte al comisiei de etică profesională de la Rădăuți. Acum ceva vreme, îmi povestea Petre că, peste ani, l-ar fi zărit, în tovărășia unui superb exemplar de câine-lup, prin parcul din centrul orașului, într-o plimbare ce părea de rutină. * * * Completul de judecată, în urma audierii tuturor martorilor și a unicului împricinat, fiind edificat asupra cazului, urma să pronunțe Hotărârea nr... din, 10.10. curent, emisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
crezut-o retorică mult timp: "Ce-și doresc femeile?"... Evident, nici astăzi n-am aflat răspunsul. Într-o zi am fost însă pe aproape de acest everest gnoseologic. Eram în metrou, la Sankt-Petersburg, și mă așezasem, întâmplător, lângă o doamnă îmbrăcată superb, armonizată la fel de fericit de către bunul Dumnezeu cu frumusețea de bun-gust. Probabil că, involuntar, privirile mi-au poposit mai mult decât se cuvine asupra ei. Când eram aproape de coborâre, i-am mai aruncat o privire, iar doamna mi-a spus, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de bonton modern: un amantlâc la patru ace, o impotență precoce, o... Am aflat că ne-au obosit sentimentele. Asta, ar zice tata, e o boală boierească, ștăifoasă rău. Este ca și cum ai reclama că ai făcut depresie din cauza unui răsărit superb de soare. Înțelegi? Cu sentimentele nu poți merge la chirurg, la ginecolog, la oculist, la vraci... Să zicem că le îndupleci și le prezinți la psihologul terapeut. Dar insul, un ochelarist plictisit, bănuiesc, se va uita la ele ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cap cu un cearșaf și ascultam minunea de concert. Așteptam cu nerăbdare să intre pe scriitura partiturii cei pe care mai târziu aveam să descopăr că sunt bașii, pe care mi-i imaginam că erau niște broscoi minunați îmbrăcați în superbe fracuri verzi. Când concertul lua sfârșit, îmi luam notițe în memorie, îngânam uneori acordurile, îmi imaginam că sunt Dirijorul de Verde sau prim-solistul acestui extraordinar cor. Într-o seară, când bunica a închis, în plin concert, fereastra, am slobozit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
la lucrările mele, spun că sunt îndrăgostită de statornicie. Nu știu dacă-ți mai aduci aminte, dar, cândva, m-ai asemuit, pe când eram în grădina botanică a tinereții noastre, cu orhideele epifide din scorburile copacilor din pădurile tropicale, florile acelea superbe, cu rădăcini aeriene. Comparația era, desigur, un tertip masculin, dar inconștientul tău a ghicit atunci ceva din abisul personalității mele. Nici nu știi cât de mult mi-a plăcut remarca aceea a ta, deși, repet, era un clișeu prăfuit rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
treburi de barză, unde piciorongioaica albă îi adusese un copilaș minunat. Noi, care auzisem de isprava de barză a doamnei, chiar n-am înțeles de ce grobianul soț a făcut mare tam-tam, pentru o nimica toată: pruncul era negru, un negru superb, cu grozavi cârlionți de Africa. Atunci am înțeles, pentru prima oară, ce înseamnă ura față de culoare, de rasă, cum zicea diriginta noastră. Conta pentru un om care făcea parte din rasa albă că fiul său era puțin diferit? Diferiți, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mai oferim, ca toată puștimea, ghiocei, batistuțe cu monogramă sau sticluțe cu parfum, ci un cadou surpriză: o carte intitulată, patriotic, "Prietenia româno-congoleză". Era foarte frumoasă. Pozele cu tovarășul nostru, dar și cu tovarășul lor, un negru foarte reușit, erau superbe. Noi nu fusesem atrași numai de apropierea frățească dintre cele două popoare, ci și de faptul că, vorbitori de limba franceză, congolezii se bucurau și de atenția manualului nostru de franceză, care-i denumea "prietenii noștri negri". Doamna a primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
om care-ai luat-o razna, zic eu, și cum va trebui să-ți zic: Stăpâne, Luminăția Ta, Preaînțeleptule? Și de câte ori va trebui să mă închin pe zi? Tot de cinci ori, ca și haremul tău? Și tot pelerina aceea superbă, de culoare neagră, dacă pelerină se cheamă, va trebui să îmbrac, și tot basmaua aceea care-ți lasă numai ochii la vedere voi purta pe cap?... Dar eu, sare ars Majed și nu știu mai cum, n-am harem, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să devină noapte, la ferestrele apartamentelor. Este prima oară când simt că și lumina poate crea o simfonie. Profesorul meu de la Școala de Arte, unde tata lasă ceva bănet, în fiecare lună, îmi vorbise numai despre simfonia sunetelor. Noaptea aceasta superbă de vară îmi vorbește despre un alt fel de simfonie... Z, unde-ai plecat, piciule? Vrea lumea "Sara pe deal!"... Gluma se-ngroașă. Pe balconul nostru ies mai multe voci dezacordate care urlă la unison: "Z, vrem "Sara pe deal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ideile sunt ale oamenilor? Dar omul, constat, este o ființă ticăloasă rău. Preferă mai curând turnul de fildeș al ideilor, decât viața reală. Îmi aduc aminte de zilele noastre de glorie umană îmi place să definesc așa perioada aceea de superbă naivitate romantică de zilele acelea în care ne amuzam spunând că zidurile clădirilor dintre Academia de Arte și Academia de Muzică purtau urmele ciocnirii lor cu șevaletul meu și cutia ta de vioară. Dacă ne-ar fi filmat un observator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
-s sătul de tot felul de ciudați!"... Milică a zâmbit, cum numai el știa s-o facă, și a continuat să cânte... 24 Nu mai sunt singură în Little Cayman. M-am trezit în poartă, la Frații Grimm, cu un superb cal însoțit de un alai de arabi. Nu prea am putut negocia nimic, pentru că au lăsat calul în curte și, aplecându-se în stilul lor inconfundabil, s-au retras. Pe șeaua din piele roșie, într-o geantă din piele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
-ți sprijini sufletul numai într-un El-Zorab, chiar și dacă ființa aceasta este un animal minunat... El-Zorab stătea, imperial, cu privirile îndreptate spre intrarea capelei. Nu-l interesa nimic, nu-l distrăgea nimic. Era, tot, numai o așteptare; un animal superb cu sentimente. În dreapta, după primii pași de la intrarea în capelă, pe lespedea distinctă din pardoseală te izbea un A, un singur A, izvodit din înflorituri măiestre. Acolo era Andra, ființa aceea a zborurilor romantice. După ultimul zbor, se însingurase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
auzit?" Pe-aici, Z, sunt o vedetă; cifrul a făcut selecția. Crezi că în lumea sfinților nu există ierarhii, discriminări?... O noapte întreagă a cântat vioara în capelă. A fost un dialog al unei mari tristeți cu Milică. De la milica superbă, până la Requiem-ul lui Mozart... A cântat toată noaptea, avea să povestească Antu. N-am mai văzut, n-am mai auzit niciodată așa ceva. Cânta de parcă voia să rupă ceva din el. N-a vrut apă, mâncare, un scaun, n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sunt Iașii între occident (de unde au luat eleganță, maniere, stiluri arhitecturale noi-vezi Luceafărul) și ceea ce este mai frumos și mai pur din ceea ce este românesc. Un oraș cu viață de noapte, viață de zi, muzee neprețuite și, mai nou, falnicul, superbul Hotel Europa al oglinzilor. Ghidul Iașilor nu va fi niciodată complet. Starea aceea de frică și neliniște datorată liniștii prea mari dintr-o zi de vară în care se făcu frig. Drama omului ce trăiește fără diversitate. Drama celui ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în arcade și cu multe ornamente, sunt cele care mi-au atras cel mai mult atenția. Cartierele Alexandru (cu podul), Nicolina și Cugul (pasarela imensă) cu personalitatea lor, viața lor proprie. Iar cimitirul Eternitatea este și el reprezentativ. Palatul Culturii, superbul palat, teatrul modern Luceafărul, hotelurile Orizont și Moldova, magazinul Moldova sunt partea cea mai pitorească și mai îngrijită a Iașului, Iași orașul pe care îl iubesc. Biserica Bărboi mi-e familiară, scumpă și prețioasă. Iar Trei Ierarhi e o bijuterie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
zic. Cred că ai dreptate. Faci tu pregătirile? Îhm. Petrecurăm câteva ore minunate împreună, până veni timpul să mă pregătesc pentru petrecere. Nu uita să-i scrii prietenului tău pe felicitare, spusei înainte de a intra în cameră. Când ieșii arătam superb. Coborâi scările să primesc îmbrățișarea lui Angi, care mă aștepta deja cu mâinile întinse. Cum îmi stă? Ești încântătoare. Purtam o rochie nouă, bleu, lejeră, scumpă poate puțin cam extravagantă la croi, dar nu indecentă. Îmi scotea în evidență nuanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ce mă evită toată noapte. Însă când mă duse acasă, deși tăcu, se uită la mine cald și îl simții aproape. Felicitări, Irin, ai fost minunat de talentată, îmi spuse Amèlie, pupându-mă pe obraz cu atenție. Mulțumesc. Ce balerină superbă, spuse o a II-a persoană. Și tot așa, printre felicitări avui timp să mă uit și la Angi. Era cu Amèlie, dar mă privea pe furiș pe mine, știam că sunt doar eu în gândurile sale. Și, deși Amèlie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
îmi este simpatică. Îl privii de atunci pe Angi cu mult drag, și cu încredere întărită. Mersei să salut și grupul Eduard, Françoise, Hélène și Charles. Felicitările noastre, Irin. Nu numai că ai dovedit un gust extraordinar în organizarea acestui superb eveniment, dar ești și talentată. Vă mulțumesc din tot sufletul și aș vrea să profit de ocazie pentru a vă invita la un alt eveniment de acest gen, o cină ce va avea loc săptămâna viitoare. Nici nu te gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Totuși, de atunci l-a privit tot cu suspiciune, doar în caz că s-ar răzgândi. Însă nu o făcu. Totuși, deși la despărțire își dădură mâna, amândoi mințiră în privința destinației. Nemuritorul 1998 Priveam de la ultimul etaj al Tower-ului N. Y. City-ul. Superb. Superbă era și noaptea respectivă. Însă rupsei magia și plecai spre casă, pe jos. Mă numesc Anca Negru. Într-o noapte, plecai fiind tristă pe viață (citisem și împărtășisem o poveste din "Aventura IV" scrisă de Purcaru Anca). Din multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de atunci l-a privit tot cu suspiciune, doar în caz că s-ar răzgândi. Însă nu o făcu. Totuși, deși la despărțire își dădură mâna, amândoi mințiră în privința destinației. Nemuritorul 1998 Priveam de la ultimul etaj al Tower-ului N. Y. City-ul. Superb. Superbă era și noaptea respectivă. Însă rupsei magia și plecai spre casă, pe jos. Mă numesc Anca Negru. Într-o noapte, plecai fiind tristă pe viață (citisem și împărtășisem o poveste din "Aventura IV" scrisă de Purcaru Anca). Din multe posibilități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
poate să fi văzut o sabie ascuțită. Tăioasă. Să o fi atins încet. Și să fi apărut el. Și să-i fi pus acea sabie la gât. 1998 Priveam de la ultimul etaj al Tower-ului N. Y. City ul. Orașul era superb în acea noapte. Deasupra cerul senin pe care se vedeau stelele, dedesubt clădirile înalte, zgârie norii, imensele edificii nu a m-au impresionat de mică, luminat, plin de viață (orașul ce nu doarme niciodată). Câte filme nu văzusem cu acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
noastră.) Privesc la miezul nopții New York city-ul. E luminat și plin de viață. Nu contează ce-am trăit. Trăiesc ce vreau, și povestea o ia mereu de la început când vreau eu. Deși luminile mă îmbracă, (îmi amintesc de acele rochii superbe, diafane, peste care prințesele, contesele își puneau rochii groase, superbe, dar greoaie, acoperindu-le în întregime: Eu îmi voi lua rochia albă, și peste ea cea galbenă din aur. Le voi acoperi cu cea groasă, roșie ca focul. Eu îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
plin de viață. Nu contează ce-am trăit. Trăiesc ce vreau, și povestea o ia mereu de la început când vreau eu. Deși luminile mă îmbracă, (îmi amintesc de acele rochii superbe, diafane, peste care prințesele, contesele își puneau rochii groase, superbe, dar greoaie, acoperindu-le în întregime: Eu îmi voi lua rochia albă, și peste ea cea galbenă din aur. Le voi acoperi cu cea groasă, roșie ca focul. Eu îmi voi acoperi rochia roșie cu steluțe de rubin cu stofa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
un elicopter. Ce? Da, haide, haide, glumi, eu vreau să fie totul o surpriză. Am pregătit ceva foarte frumos. Promit. O.K., râse. Nu mai întreb. Nu era pic de tensiune. Atâta vreme cât evitau să discute despre unde merg, purtară conversații superbe. Doru remarcă ce bine se potrivesc. Am studiat și eu acolo. Doar lucrăm în același domeniu, nu? întrebă Doru. Și nu ne-am întâlnit! exclamă Amanda. Ca să vezi! Ce coincidență de perioada în care-am studiat, noi ne cunoaștem de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fi putut fi. El e infinitul din care facem toți parte. Pentru hinduși e clar: acel infinit e singurul adevărat(toate lucrurile merg conform unei Mari Înțelepciuni ). Restul e o aparență. Însă noi ne încadram până la urmă intr-o natură superbă și exactă, cu un timp exact și o viață de trăit. Să fim fericiți, iar dacă nemurirea există, o vom găsi. Iar de nu, poate că cineva își va închipui infinitul, și, simțindu-l (lucru ce va ține la nesfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]