2,071 matches
-
facultative („slabe“) și credințe individuale, născute prin conexiuni operate între circumstanțele în care are loc o acțiune și rezultatele ei. Pornind de la aceste conexiuni, omul ajunge la concluzii de genul: „Asta îmi poartă noroc, asta îmi aduce ghinion.“ A numi superstiții credințele facultative și individuale nu face decît să sporească o confuzie existentă. Diferitele epoci istorice au purtat campanii violente împotriva superstițiilor. Așa s-a creat prejudecata, contrazisă de practică, cum că superstițiile ar fi acceptate numai în mediile oamenilor neinstruiți
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de la aceste conexiuni, omul ajunge la concluzii de genul: „Asta îmi poartă noroc, asta îmi aduce ghinion.“ A numi superstiții credințele facultative și individuale nu face decît să sporească o confuzie existentă. Diferitele epoci istorice au purtat campanii violente împotriva superstițiilor. Așa s-a creat prejudecata, contrazisă de practică, cum că superstițiile ar fi acceptate numai în mediile oamenilor neinstruiți. Dar există superstițioși și la N.A.S.A.! Oricum, dacă s-ar inventa un procedeu prin care lumea să poată fi
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
poartă noroc, asta îmi aduce ghinion.“ A numi superstiții credințele facultative și individuale nu face decît să sporească o confuzie existentă. Diferitele epoci istorice au purtat campanii violente împotriva superstițiilor. Așa s-a creat prejudecata, contrazisă de practică, cum că superstițiile ar fi acceptate numai în mediile oamenilor neinstruiți. Dar există superstițioși și la N.A.S.A.! Oricum, dacă s-ar inventa un procedeu prin care lumea să poată fi împărțită în superstițioși, pe de o parte, și nesuperstițioși, pe de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
formele locale dialectale ori de grai. Astfel, sub același cuvînt cheie se întîl nesc grafii diferite, precum: blestem-blăstăm, cămașă-cămeșă, ciori-cioare, reumatism-reomatism, șarpe-șerpe, (a) seca-(a) săca etc. Inadver tențele de redactare și de punctuație au fost îndreptate tacit. Credințele și superstițiile prelucrate după cartea lui Gh.F. Ciaușanu sînt urmate de inițialele autorului. în completarea textului propriu-zis, volumul de față conține un calendar al sărbătorilor la care se face referire (pp. 403-406), precum și un glosar de cuvinte cu circulație limitată sau care
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
semnificative pentru parabola cercetărilor literare ale scriitoarei, distinse în 1996 cu premiul USR: "Scenarii și limbaje poetice", 1989; "Marin Sorescu și deconstructivismul", 1995; "A discourse Analysts's Charles Dikens", 1999; "Discursul modernist", 2000; "Discursul postmodern", 2002; "Sensul sincronismului", 2004. Invalidarea superstițiilor despre izolarea și intimismul resemnat la interesul local al literaturii române este încă un teren aproape nedefrișat și deci un reper aproape obligatoriu pentru cercetătorii, eseiștii și interpreții acesteia. Am greși dacă am susține că bazele școlii comparatiste nu au
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
o misiune ludică, departe de a fi o răfuială în nume personal. În lumina aceluiași proiect european, criticul crede, cu argumentele pătrunzătoarei sale analize aplicate, că scriitorul român de azi trece printr-un handicap de creștere, înglodându-se surprinzător în superstiții naționaliste, în mimetism de prost gust. Încercând totuși să se reprofileze, el continuă să se sufoce sub măști vetuste cum ar fi pantomima ambiguității și a protagonismului prin delegație. În contra acestui complex al suspiciunii, al autoexilului în încercuirea de odinioară
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ci să-i trimită în Rai, "să se-mpace Sf. Petre cu ei cum o ști". Apoi s-a dus să se odihnească trei sute de ani. Având ca model o povestire a lui Machiavelli, I.L. Caragiale a adaptat obiceiurile, credințele, superstițiile la mitologia românească. În credința străveche, oamenii își imaginau că Necuratul umblă pe pământ și-i pune la încercare, deși se teme de femeile înșelătoare. El cunoaște păcatele și defectele omenești, evidențiate și în această întâmplare. Folosind un vocabular tipic
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
-i surâde. Lefter Popescu se revoltă împotriva destinului, se autodisprețuiește cuprins de disperare, condamnat să rămână anonim. El își proiectează nefericirea, disperarea și eșecurile, fiind o victimă, un învins. Încredințat că "n-are noroc la joc", începe să cadă în superstiții și joacă la loterie cu bani împrumutați. Protagonistul este un anonim, duce o viață anostă, lucrând într-o "canțilerie", unde îl are ca șef pe domnul Georgescu, poreclit " turbatul". Având mania persecuției, se simte mereu vizat de șef, spre deosebire de soția
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
metafizic" (Mircea Eliade). După ce îndeplinește legea cultului sacru, Vitoria revine la puterea inițială. Pentru ea sunt valabile două categorii: "se cuvine" sau "nu se cuvine", și o ceartă pe fiica ei Minodora, când aceasta nu respectă tradiția. Vitoria crede în superstiții, în semne, în vise, în descântece, în vrăji, în rituri, în slujbe, rugăciuni, în rolul postului negru, spovedanie, împărtășanie, "e un Hamlet feminin" (G. Călinescu). După ce lasă gospodăria în grija baciului Mitrea, pornește la drum, caută semne, cercetează, analizează răspunsurile
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Simion Jder, starostele Căliman și fiul său, Samoilă. Inspirându-se din cronica lui Grigore Ureche și din legendele lui Neculce, Sadoveanu alternează planul social cu planul istoric, înfățișând viața moldovenilor care se desfășoară între real și miraculos, cu datini, credințe, superstiții, practici magice, descântece și vrăji, povești, evocarea fantasmelor și a duhurilor. Evocând istoria Moldovei, autorul vine cu o viziune mitică, personaje cu structuri romantice, fapte prezentate obiectiv, la persoana a III-a. Se reține portretul lui Ștefan cel Mare: "mustața
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
social (Mariana Badea), "un roman de romane", o rapsodie națională. Bătălia de la Vaslui este strălucit descrisă, cu personaje de dimensiuni mitice, fabuloase, într-o viziune romantică și legendară. Conducându-se după semnele vremii, moldovenii respectă datinile, tradițiile din vremuri îndepărtate, superstițiile, practicile magice, mitul bourului alb care are puteri miraculoase asupra oilor. "Oamenii Măriei-Sale" sunt: Jderii (boieri de rangul al doilea) și Călimanii (proveniți din rândurile răzeșimii). Peripețiile acestora sunt povestite homeric. Ionuț, Jderul cel mic, are calități de mușchetar, participând
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
tip de acuzații și nici nu le transformă încape te de acuzare, pur și simplu le trece cu vederea. Ele revin în plângeri, dar nu sunt nici odată invocate ca probe, cu alte cuvinte nu sunt luate în serios, deși superstiția, des cân te ce le și farmecele fac parte din mentalitatea populară. An che ta efectuată la fața locului scoate deseori la iveală că vina neînțelegerilor nu poate fi atribuită numai unu ia singur, că soții participă la amplificarea disputelor
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
Ne întoarcem din nou la Borges care, deja în 1932, în opera intitulată El escritor argentino y la tradición (Scriitorul argentinian și tradiția), le cerea scriitorilor sud-americani în general să abordeze multitudinea temelor europene, fără menajamente, fără nici un fel de superstiții, fără complexe de inferioritate, pentru că temele de literatură și prelucrarea acestora fac parte din patrimoniul universal, iar "tradiția noastră este întreaga cultură occidentală"47, dincolo de orice regionalism sau naționalism care să reducă literatura la simplă culoare locală, cu spatele la lume, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
la cuptorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, parcă-mi saltă și acum inima de bucurie! Textul continuă cu o prezentare a superstițiilor mamei, pe care le împărtășea și autorul. În urma indicațiilor Smarandei, Nică însuși cred că băieții „cu părul bălai precum el pot invoca vremea frumoasă dacă se joacă afară când plouă, că unele pericole pot fi îndepărtate prin descântece, și că
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
realizată de profesoara Anca Mureșan, atenționează: „Limbajul popular și regional al lui Creangă pune probleme diverse și serioase unui translator. Printre problemele lexicale, trebuie menționați și numeroșii termeni utilizați de Creangă și legați de viața rurală, de practica bisericească, de superstiții și așa mai departe. Structura și stilul: Retrospectiv, atenția criticilor s-a concentrat într-o măsură semnificativă asupra diferenței dintre originalitatea și subiectivitatea narațiunii lui Ion Creangă pe de-o parte și, pe de altă parte, respectarea convențiilor în vigoare
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
afectiv, de un personaj deosebit:mama. Perseverența în ideea de a-și vedea copilul popă,este personajul care umple cu prezența lui paginile cărții .-Portretulei fascinează tocmai prin imprevizibilul trăsăturilor ei antinomice. Surprinsă în atitudini primitive, dând curs vrăjilor și superstițiilor ―Smaranda plină de minunății-, era superioară bărbatului ei nu numai prin faptul că era fiică de vornic, ci mai ales prin credința pe care o punea în știința de carte și prin tactul pedagogic desăvârșit, demonstrat în educația copiilor. Sigură
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
a închinat regatul Fecioarei Maria, dând naștere, așa cum numește Alexandre Yali Haran,,cristomimetismului” imaginii viitorului suveran. Într-o epocă în care mai erau încă arse pe rug vrăjitoarele și în care fantezia, isteria fanatismului religios și fervoarea religioasă dădeau naștere superstițiilor sau poveștilor, paralelismul dintre nașterea lui Isus și cea a lui Ludovic era binevenit. Într-o lucrare apocrifă, preluata mai apoi de C. Kubler și prezentată în lucrarea sa Visions et révélations du frère Fiacre de Sainte Merguerite, este descris
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
evoluții foarte generale a gîndirii, psihologia nu a început să devină o disciplină științifică decît separîndu-se de speculația filosofică sub aspectele ei metafizice și morale. Numai printr-un efort de lungă durată a ajuns chimia să-și purifice terminologia de superstițiile pe care credința în alchimie le menținea cu încăpățînare. Ea nu a devenit o știință în adevăratul sens al cuvîntului decît cu acest preț. Chimia s-a văzut totuși constrînsă să abordeze din nou în cele din urmă problema fundamentală
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de formare evolutivă, care este în fiecare ființă umană mai curînd un obiectiv care trebuie atins, decît o etapă în general parcursă. Prin deformarea sa, supraconștientul își pierde calitatea clarviziunii intuitive. Autenticitatea spiritului intuitiv se pierde în speculații gratuite, în superstiții și în credința în orice. Dacă instanța supraconștientă și clarviziunea ei intuitivă nu ar exista, filosofia aflată în căutarea unei soluții a problemei esențiale a vieții nu ar putea da naștere decît unor erori. Ea este viziunea veridică în măsura în care pornește
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
imagini luate drept realitate. Putem crede sau nu într-un asemenea ansamblu de imagini. Credința într-un ansamblu de imagini sau în altul exclude credința în alte imagini. Fiecare ciclu cultural crede într-un alt ansamblu de imagini. Credința devine superstiție atunci cînd își pierde fundamentul, iar cultul atunci cînd imaginile se detașează de mister, arogîndu-și o independență ce nu poate fi justificată și care este irațională. Credința este o funcție psihică, iar credințele sînt produsele ei. Funcția este puternică sau
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
îmblînzit devine atributul lui Esculap, zeul tămăduirii, ceea ce exprimă legătura strînsă, echivalența dintre vanitatea sublimată și sănătatea psihică, (întreaga medicină a anticilor era bazată la început pe influența vieții psihice asupra trupului, influență incontestabilă în principiu, chiar dacă interpretată adesea drept superstiție. Șarpele îmblînzit care își varsă veninul în cupa salvatoare, simbol al sublimării, este și astăzi emblema medicinei.) Dar există analogii legale mult mai surprinzătoare, supraconștient prevăzute de simbolismul mitic și exprimate cu ajutorul simbolului "șarpelui". Pentru a face ca veridi'citatea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
drept realități plate a fost cultura sortită decăderii. Cu toate acestea, trebuie să ne dăm seama că sublimul și perversul există încă de la originea fiecărei culturi: imaginația sublimă care creează și înțelege miturile și imaginația perversă care le transformă în superstiție, astfel, fiecare cultură, tocmai din cauză că valorile ei nu sînt formulate decît simbolic, poartă în ea de la bun început termenul declinului, a cărui evoluție va avea urmări fatale. Credința este, încă de la originile ei, pasiunea față de misterul visat supraconștient și întrevăzut
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
declinului, a cărui evoluție va avea urmări fatale. Credința este, încă de la originile ei, pasiunea față de misterul visat supraconștient și întrevăzut analogic în simboluri și imagini, dragostea activă, care preferă bucuria, armonia motivelor și a acțiunilor exaltării imaginative și plăcerilor. Superstiția este definită prin pasiunea exaltată față de imagini.Omul primitiv deja nu mai operează doar cu imagini verbale, ci și cu imagini figurative, cu statui. El imploră statuia să-l apere de spaimă, de dezorientarea esențială și îi aduce ofrande, simboluri
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ci în lumea de dincolo și rămîne înclinat să creadă într-o intenție supremă, oarecum capricioasă, înzestrată cu sentimente de aprobare și dezaprobare, care ar supraveghea activitatea umană, împărțind recompense și pedepse. Sau, din contra, este tentat să creadă altă superstiție în absența oricărui sens legal al vieții și deci a oricărei responsabilități. În cazul din urmă, individul ipostaziază conștient și banal și nu tot inconștient și magic, cum făcea omul primitiv propriile lui intenții dezorientate, propriile lui capricii. Din cauză că omul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Prin teama de încălcare pe care o inspiră, tabuul însuși devine sursă de spaimă superstițioasă, dăunătoare vieții sub formele ei cele mai cotidiene. Cultura animista, oricît de închisă în ea însăși și de consecventă ar fi, decade prin acumularea de superstiții și se dovedește insuficientă izgonirii spaimei. Ea trebuie să se depășească și nu o poate face decît prin evoluția propriului ei principiu fundamental: concepția "spiritelor" multiple și divinizarea lor. Realismul magic trebuie să evolueze spre simbolismul mitic. Animismul ar fi
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]