3,733 matches
-
drog: care era misiunea lor, ce căutau pe lîngă mine, ce voiau, la urma urmelor, dar cum să-i întrebi pe îngeri una ca asta?! Licurișca, frumoasă ca o nimfă ce se scaldă într-o fîntînă arteziană, m-a privit surprinsă. Cum ?! s-a mirat ea. Nu înțelegi? Nu căutăm nimic. Nici noi nu știm de ce sîntem aici. Trăim la fel ca tine, azi, în clipa asta, nu știm ce ne aduce viitorul ... dar voi nu vă temeți, nu ? dar ce
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
coordonatorii de capitole și împreună cu aceștia am segmentat fiecare domeniu. Apoi i-am abordat pe fiecare dintre cei ale căror nume se regaseau pe lista noastră. Au fost aproape 200 de nume ale inovației. Unii au răspuns măguliți, cei mai multi foarte surprinși, unii prompt, alții mai anevoios. Am selectat ceea ce noi am socotit a fi cele mai relevante 100 de povești despre propria atitudine inovatoare. Probabil că alte câteva sute se vor regăsi în volume viitoare. Ale noastre sau ale celor inspirați
Cum arată cele 100 de fețe ale inovației românești. Coordonatorul volumului tipărit la Nemira, interviu pentru Republica () [Corola-blog/BlogPost/338674_a_340003]
-
fatală a regresului interior, așa că, azi e mai mul decât o „secetă”. O apreciez însă prea mult pe Rodica Elenă Lupu că intelectual căruia îi pasă și iată-mă așternând pe hârtie câteva gânduri. Am citit aceste poeme și ușor surprins, si cu interes, iar nu o dată, ca atunci când am ajuns la „Clipă”, la „Voi trăi”, la „Tainic joc”, la „Comoara tristă”, la „Drum închis”, la „Tainele mării nu se știu de pe mal!”, la „Scară cu flori”, la „Toamnă”, la „Iubita
PROFIL DE SCRIITOR SAU „TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL” de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 42 din 11 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340193_a_341522]
-
fu cât pe ce să o scoată pe asistentă afară din biroul său, ca să poată medita în continuare cu ochii pironiți pe grupurile adunate la baza clădirii Lojei. Renunță. - Sarika, tu ai progenituri? Femeia măruntă și veșnic posacă ridică privirea surprinsă. Cercetătoarea nu fusese niciodată interesată de altceva decât de rapoarte, misiuni și consfătuiri. Dacă îi adresa vreodată un cuvânt, acesta se limita la atribuțiile care îi reveneau ei în calitate de asistentă, singura asistentă a Lojei care îi suporta toanele dese și
PROGENITURA (SF) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340495_a_341824]
-
inginerul Augustin. -Ce faceți? Olga a coborât din mașină și s-a îndreptat spre cei doi -Bună verișoară! -Sărut mâinile! Mă bucur să vă văd! Datorită dumneavoastră astăzi sunt un alt om. -Verișoară, Augustin m-a cerut de soție. Olga surprinsă și-a îmbrățișat verișoara. -Felicitări! Vă doresc o casnicie fericită! Bun venit în familie vere! Olga l-a felicitat pe Augustin, acesta i-a sărutat mâna, iar Olga l-a sărutat pe obraz. Vă fac cunoștință cu Petre Petruș, un
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340497_a_341826]
-
Când m-am reîntors în România, ceva m-a frapat: discrepanța micimii cu care țara este descrisă în presa occidentală și ceea ce este ea în realitate. M-am enervat. Am văzut potențialul turismului. Am călătorit un pic și am rămas surprinsă cum, până acum, nu a existat nicio campanie națională de succes care să povestească lumii ce este cu adevărat România. Mai mult, este adevărat că Biroul Național de Turism al României are sediul în SUA, și nu în România? Nu
„România ar lua punctaj maxim în topul țărilor prost înțelese”. Cum m-am îndrăgostit de această țară () [Corola-blog/BlogPost/338252_a_339581]
-
înghețata (stabiliserăm că ne cinstim cu o înghețată) este în direcția opusă. I-am reamintit pe un ton mai apăsat că vreau să merg la magazinul de încălțăminte. Ajungem în sfârșit la acel magazin și mă întreabă ....din nou, chiar surprins: „Vrei să intri aici?”. Daaaaa. Intru să-mi clătesc ochii, lăsându-l pe el să aibă grijă de Clara care ronțăia un covrig, stând liniștită în căruț. După câteva minute am ieșit din magazin, eu sporăvăind veselă cu soacra și
Acel moment în care soțul uită copilul în magazin () [Corola-blog/BlogPost/338244_a_339573]
-
rău și nu a făcut. Cred mai degrabă că omul cu adevărat bun e cel care continuă să facă bine, deși este 99% convins că a fost luat de prost. Și nu o dată. Poate chiar de două ori. Părea sincer surprins. I-a luat și a început să tremure. Mi-a spus că e din cauză că nu a mâncat. Singura soluție pe care o avea ca să nu-i crească glicemia. Mi-a spus că îl cheamă Valentin Ionescu și mi-a cerut
„A fi luat de prost”. Cum mi-a scos tânărul Valentin banii din portofel cu o poveste în autobuzul 331 () [Corola-blog/BlogPost/338275_a_339604]
-
într-o epocă în care inclusiv Donald Trump poate fi președinte al SUA. Asta spune multe. Singura editură de la care am primit bani a fost Polirom - 600 Ron -, imediat după ce am publicat a doua carte. Am fost de-a dreptul surprins, mai ales că și aceasta a fost la fel de nevândută ca celelalte trei. Nu trăiesc din cărți sau din scris și nu am luat în calcul această posibilitate. După cum am precizat, vânzările au fost întotdeauna insignifiante. Nici nu am îndrăznit să
Sunt scriitor, deci un bizar: „Cum, n-ai primit nici un ban pentru ultima carte? Tu scrii 500 de pagini și nu iei nimic?” () [Corola-blog/BlogPost/338344_a_339673]
-
i-aș fi ofensat. Poate m-ar fi luat și la șuturi, dac-ar fi putut. Singura editură de la care am primit bani a fost Polirom - 600 Ron -, imediat după ce am publicat a doua carte. Am fost de-a dreptul surprins, mai ales că și aceasta a fost la fel de nevândută ca celelalte trei. De la celelalte edituri, am luat exemplare în contul procentelor ce mi-ar fi revenit din vânzări. Mai bine decât nimic. Bani, am remarcat, oricum nu aș fi văzut
Sunt scriitor, deci un bizar: „Cum, n-ai primit nici un ban pentru ultima carte? Tu scrii 500 de pagini și nu iei nimic?” () [Corola-blog/BlogPost/338344_a_339673]
-
cu un mandat limitat, ar trebui să gândească pe termen lung o strategie prin care statul să-i încurajeze pe meseriași să se întoarcă acasă, și nu doar o dată pe an, de sărbători, la tăierea porcului. PS. Privesc această imagine surprinsă ieri după amiază de Dan Mazilu, vizavi de Stadionul Național, din București. La țară, tăietorul de porc era una dintre cele mai respectabile meserii, comparabilă în această perioadă a anului, cu cea de dascăl la biserică. O figură aproape mítică
Ne pleacă meseriașii () [Corola-blog/BlogPost/338425_a_339754]
-
După cum am spus la început, impresia generală a fost una agreabilă. Bucureștiul arată relativ bine, are o viață de noapte intensă, oamenii nu se mai uită, ca acum câțiva ani, la străini ca la urs, ci, dimpotrivă, am fost plăcut surprins să constat că poți avea o conversație în engleză în metrou fără ca nimeni să mai întoarcă privirea spre tine. N-am văzut deloc câini vagabonzi prin centru și parcă și numărul cerșetorilor a mai scăzut. Cei mai mulți tineri români vorbesc engleză
Dragoste, alcool și rock'n'roll. Frăția băutorilor profesionişti de la Cambridge, în drinking trip la Bucureşti () [Corola-blog/BlogPost/338440_a_339769]
-
care le-am avut cu norvegienii care ne-au vizitat standul. Au fost surprinzătoare într-un sens pozitiv. Primii erau oamenii care au fost în România în anii 1980, la fel ca mine. Cu toții erau entuziaști în legătură cu țara și totuși surprinși că România nu a reușit să se pună încă, cu adevărat, pe itinerarul călătoriilor. Erau surprinși pentru că „România le are pe toate”. Arătau spre alte țări est-europene cărora lucrurile le merg din plin: țărmul bulgăresc al Mării Negre, Croația ca destinație
Am vorbit despre România la Târgul de Turism de la Oslo și am obținut următoarea reacție () [Corola-blog/BlogPost/338767_a_340096]
-
grupul celor care treceau întâmplător și care, în nouă din zece cazuri, au devenit interesați de România, ca destinație de vacanță, după ce au vorbit cu noi, cei trei de la stand. Puteam să văd scânteia din ochii lor și cât de surprinși erau când descopereau ce se află în România. Timp de 30 de minute am prezentat la Târg un slide show, „Discover Romania”, în care am arătat fotografii din diverse părți din țară și am spus povești despre România. A stârnit
Am vorbit despre România la Târgul de Turism de la Oslo și am obținut următoarea reacție () [Corola-blog/BlogPost/338767_a_340096]
-
Sandvik, o bloggeriță norvegiană premiată de călătorii. O puteți găsi la rea sandvica pe Instagram și pe www.renatesreiser.com . Vorbea frumos despre România, după ce fusese la Sighișoara, Brașov, Castelul Bran, Rașnov și în multe alte locuri. Era, ca mulți alții, surprinsă că România nu se străduiește să devină o destinație mai cunoscută, având în vedere că „totul este acolo”. Ce găsesc încurajator este faptul că tonul legat de România pare să se schimbe puțin și începe să devină o voce a
Am vorbit despre România la Târgul de Turism de la Oslo și am obținut următoarea reacție () [Corola-blog/BlogPost/338767_a_340096]
-
unul cu vise deșarte. Bucuria mi-a crescut și mai mult când Ciungu mi-a promis și el o noatina mândră, „atâta numa că țâgare”. Dis-de-dimineață, cu lumina în mână, m-am înfățișat la locul stabilit. Nea Ion a părut surprins că mă vede. Mă temeam că s-a răzgândit. A intrat printre oi, a căutat cu privirea și mi-a arătat o miorița oacheșă. - Ahasta-i! Acu o lași aci, că-i ciobănită, s-o iei la ales. Am plecat desumflat
Povestea ca viață. Mioara de pomeană () [Corola-blog/BlogPost/338829_a_340158]
-
de la viceprimarul Capitalei, domnul Aurelian Bădulescu, cel care ne-a anunțat că există un aparat care poate preveni seismele cu cu patru ore înainte. În cadrul audienței de acum câteva săptămâni, acest distins reprezentant al bucureștenilor s-a arătat deranjat și surprins că se dorește continuarea protestelor, întrebându-l pe Cristian Mihai Dide cum își permite să stea în Piață. I s-a răspuns că are o afacere proprie, care merge înainte. Domnul Bădulescu nu s-a lăsat, întrebându-l pe Cristian
Manualul de intimidare a protestului paşnic în România 2017 () [Corola-blog/BlogPost/338853_a_340182]
-
sala de așteptare e închisă și se distinge prin geamurile murdare și împăienjenite din care se întrevede o încăpere insalubră, cu niște bănci rupte. Ce ne-am bucurat că nu plouă! În fine, a venit trenul și am fost extrem de surprinși că avea doar două vagoane. Ne-am urcat și o doamnă controlor, foarte simpatică și dânsa, ne-a scris de mână 4 bilete, da, de mână. Deci era clar că nu încape vorba de bilete cu locuri. Ne-am așezat
Revelații dintr-un vagon fantomă () [Corola-blog/BlogPost/338973_a_340302]
-
există o piață pentru produse japoneze în București? Sunt absolut sigur! Da, există! Pot să vă spun că noi am deschis joia trecută, deci nu au trecut decât câteva zile, 4-5 zile, dar am avut vânzări și am fost foarte surprins. Deci, lumea a fost foarte entuziasmată, vânzările au fost de 4 ori mai mult decât mă așteptam personal. Deci asta a fost un vot de mare încredere din partea publicului! Și cred că motivul este că astfel de obiecte, în primul
„La mall un ceainic e de patru ori mai scump decât prețul de achiziție. E neetic față de client” () [Corola-blog/BlogPost/338475_a_339804]
-
o nouă și totodată veche expresie a formelor fără fond la români. Îți recomandăm Doamna Firea, transportul e oricum gratuit pentru marea majoritate a celor care urcă. Doar noi, câțiva fraieri, plătim bilet Într-un fel, nu (mai pot fi) surprins. În ultimii trei ani și jumătate am mers în mai bine de 300 de localități din toată țara pe proiecte de asistență tehnică pentru dezvoltarea regională și urbană a României. Am stat de vorbă cu tot atâția oameni cu „pixul
5 măsuri pe care le-aș lua de mâine în locul doamnei Firea () [Corola-blog/BlogPost/338499_a_339828]
-
mai recent târg la care am participat, Made in Ro - Târg de design românesc, organizat de designist.ro, feeback-ul cel mai des întâlnit, din partea publicului, legat de produsele Upside Down a fost expresia: <<Ce tare e!>> Publicul se arată plăcut surprins. Oamenii nu se așteaptă, unii cred că este piele, cu toate că nu seamănă”. Cineva le-a spus „Mulțumesc că faceți asta!” • Cifra de afaceri. Într-o lună bună au vânzări de 15.000 de lei, adică 3.400 de euro, dar
GENERAȚIA B. Câțiva tineri transformă bannerele și prelatele de tir uzate în genți și portofele. „Vindem de 3000 de euro pe lună” () [Corola-blog/BlogPost/338557_a_339886]
-
dezvolte. Trasăm rapid și în linii mari cam care ar fi pașii și procedurile și decidem să plecăm. Mă invită să îl însoțesc la o degustare de vinuri. Neavând nimic planificat, accept. Ne îndreptăm către mașină și rămân iarăși plăcut surprins. Scoate telefonul, apasă de câteva ori pe ecran și mașina se deschide. Nu tu chei sau telecomandă. Folosim în fapt un serviciu de închiriat mașini lansat de un startup: www.getpony.ro. Câteva zeci de mașini plasate pe toată raza
Un clujean plecat în străinătate se întoarce acasă într-o vizită: Ceva cu totul surprinzător s-a întâmplat cu orașul acesta! () [Corola-blog/BlogPost/338562_a_339891]
-
atâtea încercări, de cealaltă Ninel - proaspăt, încăpățânat ca un catâr și imprevizibil. Secunde bune cei doi se confruntară fară ca vreunul să se impună. Pe neașteptate un hluj uscat, noduros, venit din senin, îl altoi peste fund, pișcându-i codița. Surprins, Ninel își pierdu curajul. Se strecură în țarcul lui, mai mult împins decât de bunăvoie. - De hlujani să nu te-atingi că-ți strepezesc dinții! Toată noaptea dacă te-aș lăsa tot nu te-ai sătura! Păi așa ne-a
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
răspuns calm, Mitică Sinu. Aha, bănuiam eu că ești ardelean! - și a continuat pe un ton întrebător și foarte circumspect: Cine sunt ăștia? Sunt comuniști? „Nu, sunt refugiați. Pe noi ne-au trecut legionarii granița” - a venit răspunsul prietenului meu. Surprins, Nichita Tomescu l-a întrebat imediat: Păi legionarii te treceau granița? „Da”, i-a răspuns zâmbind nea Mitică. Lovindu-se cu palma peste frunte și parcă reproșându-și pentru această lipsă de informare, avocatul a rostit cu o undă de
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339928_a_341257]
-
după cum vezi, e prima. Deschise grăbit ușa elegantă de la intrare. O răcoare plăcută îi întâmpină. Dar unde sunt proprietarii? Cât costă o astfel de casă? De unde bani? Ce planuri ai? Toate întrebările Delia le puse pe nerăsuflate. Era atât de surprinsă încât nu avea răbdare să asculte pe rând, răspunsurile. Locuința nu era mobilata,doar cameră de la parter avea câteva piese. — Hai să stăm jos să discutăm, îi spuse Criști. S-au așezat în cele două fotolii existente, fiecare cuprins de
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1796 din 01 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340079_a_341408]