KorAP: Find »[drukola/base=susan & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...46 47 48 ...160 >

3,992 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423

de sugestiv, Patrick, a Învățat la Oxford, nu-i așa? Ce tradiție impresionantă! Pe Lastarria Îl fascina tot ce era englezesc, castelul era cea mai bună dovadă și de aceea era atît de minunat s-o aibă printre musafiri pe Susan, nepoata unor englezi, fata unui englez, educată la Londra, acum nu-i mai lipsea nimic și nimeni. Numai scamatorul lipsea; bietul scamator Își strînsese porumbeii, săbiile, batistele de mătase, ar fi vrut s-o bage În valijoară pînă și pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
de plecare. La ieșire, În ușă, unchiul Juan și-a luat rămas-bun de la el și n-a uitat să-i sărute mîna ducesei sale. „Nu-i nimic, Juan; nu-i nimic, darling; probabil că s-a zgîriat puțin la nas.“ Susan Își luă rămas-bun de la toți, fermecătoare și tulburată. Dar asta nu era tot. CÎnd ajunseră la mașină, Carlos, șoferul și Victor se repeziră amîndoi, mai mai să se Încaiere, să le deschidă portiera. Cinthia! Cinthia adorată! Nu, nu mai avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
creșteau fără tată, lăsați În grija guvernantelor și a majordomilor, era inevitabil, desigur și mai apoi erau atît de delicați, foarte inteligenți, dar atît de delicați, atît de diferiți, atît de dificili, să-i dea oare la un internat? Nu, Susan, tu nu ești rea, niciodată n-ai fost rea, pur și simplu așa ești tu, nu poți sta singură, te-ai plictisi fără societatea ta, dînd porunci În dreapta și În stînga Într-o casă plină de copii, copiii tăi, Susan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Susan, tu nu ești rea, niciodată n-ai fost rea, pur și simplu așa ești tu, nu poți sta singură, te-ai plictisi fără societatea ta, dînd porunci În dreapta și În stînga Într-o casă plină de copii, copiii tăi, Susan... Un majordom deschise porțile cu grilaj de fier și Mercedesul lunecă ușor pe aleea care ducea la intrarea principală. Aici se aflau ceilalți, venise pînă și Nilda Sălbatica, Îi așteptau, Îi așteptaseră toată după-amiaza și acum Îi Întîmpinau zîmbitori, veseli

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
așteptau, Îi așteptaseră toată după-amiaza și acum Îi Întîmpinau zîmbitori, veseli, gata să răspundă la toate Întrebările lui Julius. Dar pesemne că au observat ceva, le-o fi făcut Vilma vreun semn, fiindcă de Îndată s-au făcut nevăzuți. Pe Susan o deranja faptul că umblau prin toată casa, În ultima vreme se vîrau peste tot, intrau În toate camerele, asta nu se Întîmpla cînd trăia Santiago; desigur, acum trebuiau să vadă tot timpul de copii și ea nu se simțea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
a deschis portiera mașinii, i-a spus că o așteaptă joi În colțul străzii, la ora trei fix, joi cînd era liberă. III Dar joi n-a ieșit nimeni din palat toată ziua. N-a ieșit nimeni fiindcă seara doamna Susan trebuia să plece cu Cinthia În Statele Unite. Medicul hotărîse că era cel mai potrivit lucru pe care-l puteau face, că starea fetiței se agravase, că nu se simțea prea bine, ce să mai lungim vorba, medicul nu voia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
să te joci În caleașcă, Îi spuse, gîdilindu-l subsuoară ca să-l facă să zîmbească, implorîndu-l din ochi să zîmbească puțin. Atmosfera din salonul cu pian era nespus de tristă. Aprinseseră o singură lampă, cea care lumina jilțul În care stătea Susan. Cinthia, Julius, Santiaguito și Bobby, Îmbrăcați foarte elegant, stăteau toți patru pe sofaua rămasă În penumbră. Afară, pe coridor, servitorii vorbeau În șoaptă, parcă ar fi vrut să arate că și ei erau la fel de Îndurerați de cele Întîmplate; tăcură cu toții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Afară, pe coridor, servitorii vorbeau În șoaptă, parcă ar fi vrut să arate că și ei erau la fel de Îndurerați de cele Întîmplate; tăcură cu toții o clipă și, din pricina faptului că nu auzeau glasurile servitorimii, copiii se simțeau stingheriți și Înfiorați, Susan, amuțită, simți că i se face pielea de găină; cînd Începură din nou să vorbească Încet, șoaptele lor erau ca niște pauze scurte și fragile Într-o tăcere densă și totală, o tăcere apăsătoare care se strecură și mai adînc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Încearcă să adoarmă ținînd contabilitatea strictă a picăturilor de la un robinet prost Închis, „noaptea asta n-o să pot dormi, sînt nenorocit“, spune și numără picăturile. Nici n-au știut cînd au fost duse valizele În Mercedesul vișiniu, afară, În noapte, Susan oftă din greu, din adîncul sufletului. Trista veste o surprinsese Într-o perioadă cînd era grozav de frumoasă și de o eleganță desăvîrșită și acum părea o lebădă rănită plutind pe apă, lăsîndu-se dusă de vînt spre malul pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
intrau acum În vîrfurile picioarelor. Nilda În frunte și ceilalți după ea, se pare că ea avea de gînd să vorbească În numele tuturor, Cinthia, Cinthia, pe urmă nu mai putu scoate nici o vorbă. „Vino după noi, Juan Lucas“, Îi spuse Susan bărbatului care se afla la volanul celuilalt Mercedes, de tip sport, oprit În spatele Mercedesului lor. Sosise tocmai În clipa cînd plecau și-i deschiseseră poarta cu grilaj de fier ca să parcheze la intrarea principală a palatului. Acum punea din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
un zîmbet. Erau prea mulți În Mercedes; frații lui, Santiago și Bobby, se așezau tot mai comod Înghesuindu-l pe el, Îl făceau să se afunde din ce În ce mai mult, Încă un pic și-l Încrustau În canapeaua din spate. În față, Susan plîngea, dar numai Carlos și Vilma, care stăteau lîngă ea, puteau să-și dea seama. CORPAC. „Corporația Peruviană a Aeroporturile Civile“, Îi explică Cinthia lui Julius care, În ultima parte a drumului, se mai Înviorase și Începuse s-o asedieze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
că are el grijă de mașină și Încercînd să obțină un bacșiș, dar Carlos Îi spuse că are el singur grijă și Își Încrucișară privirile scînteind de ură. Dar individul insistă, cerînd să i se plătească un bilet pentru parcare. Susan deschise poșeta și-i căzură biletele de avion, pudriera, ochelarii de soare și rujul În tub de aur. Ridică ochelarii, toți se aplecară să ridice celelalte obiecte, Cinthia Începu iar să tușească și Bobby spuse că mama n-avea niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
căruciorul, chemați-l vă rog! Julius căscă atît de tare, Încît era gata-gata să cadă pe spate acolo, pe trotuar și, de Îndată ce-și recapătă echilibrul, Întrebă cu care avion plecau, deși nu se vedea nici unul. „Taci odată!“, strigă Susan, dar imediat se aplecă să-l sărute și să-l Îmbrățișeze, scăldîndu-i fața cu lacrimile ei. Se apropie atunci un bărbat care-i spuse „Susan“, așa cum ei niciodată nu mai auziseră pe cineva spunîndu-i, ca și cum ar fi fost singurul cuvînt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
recapătă echilibrul, Întrebă cu care avion plecau, deși nu se vedea nici unul. „Taci odată!“, strigă Susan, dar imediat se aplecă să-l sărute și să-l Îmbrățișeze, scăldîndu-i fața cu lacrimile ei. Se apropie atunci un bărbat care-i spuse „Susan“, așa cum ei niciodată nu mai auziseră pe cineva spunîndu-i, ca și cum ar fi fost singurul cuvînt pe care-l știa, ca și cum și-ar fi pus corzi vocale de aur făcute la comandă ca să-l pronunțe cît mai plăcut. Susan Își puse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-i spuse „Susan“, așa cum ei niciodată nu mai auziseră pe cineva spunîndu-i, ca și cum ar fi fost singurul cuvînt pe care-l știa, ca și cum și-ar fi pus corzi vocale de aur făcute la comandă ca să-l pronunțe cît mai plăcut. Susan Își puse ochelarii de soare și schiță un zîmbet, Juan Lucas, dac-ai ști prin cîte am trecut. Juan Lucas o luă de braț, liniștește-te, liniștește-te; ridică mîna și Începu să pocnească din degete și atunci totul se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
știa de unde să-l apuce. Cum să-l distrugă cînd el aproape că-l cucerise cu atîta finețe? Pe ăsta mai mult ca sigur că-l aduseseră direct de pe Coasta de Azur, de pe un teren de golf; desigur și pe Susan a cunoscut-o fără doar și poate tot pe un teren de golf, acolo a văzut-o probabil pentru prima dată În timp ce lovea cu crosa În mica minge albă care dispărea În perfecțiunea aceea verde și el Înainta și vîntul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
ei n-o vedeau aproape de loc! Din cauza lui era tristă acum! Santiago făcuse o descoperire insuportabilă. „Nici la Hollywood nu le fabrică așa de fine“, se gîndea funcționarul agenției Panagra, covîrșit de admirație, cînd Juan Lucas spuse: „Semnează hîrtiile astea, Susan“, Întinzîndu-i un stilou de aur cum nu mai văzuse niciodată, nici măcar la anunțurile de publicitate; i-l Întinse ținîndu-l ca pe o țigară, numai cu două degete, obișnuite fără Îndoială cu stilouri de aur și pahare de cristal. Biata Susan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Susan“, Întinzîndu-i un stilou de aur cum nu mai văzuse niciodată, nici măcar la anunțurile de publicitate; i-l Întinse ținîndu-l ca pe o țigară, numai cu două degete, obișnuite fără Îndoială cu stilouri de aur și pahare de cristal. Biata Susan semnă pînă la urmă cele trei hîrtii pe care trebuia să le semneze și descoperi că pe fiecare dintre ele Își mîzgălise numele altfel decît pe celelalte. „Nu știu să mă semnez, spuse Întorcîndu-se Îngrozită spre Juan Lucas. Ce să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Încurcătură am intrat!“ Juan Lucas Își luă Înapoi stiloul, Îl puse În buzunarul pentru stilouri și creioane rezervoare de la vestă, se uită țintă la funcționarul de la agenția Panagra, să se convingă dacă nu cumva avusese de gînd să rîdă de Susan, apoi o luă de braț. Totul era gata și În perfectă ordine cu pașapoartele. Santiago avea de gînd sa nu se mai lase stăpînit de emoții, să-și impună să nu se mai uite atîta la Juan Lucas ăsta, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
de gînd sa nu se mai lase stăpînit de emoții, să-și impună să nu se mai uite atîta la Juan Lucas ăsta, dar acum Îl privea din nou cum traversează holul cu maică-sa, parcă se Îndreptau spre cer. Susan Întoarse capul ca să-i spună Vilmei să nu-i scoată pardesiul Cinthiei și să-i aducă pe copil la bar. Bineînțeles că Julius dispăruse și toată lumea Începu să-l caute, dar Juan Lucas Îl și zărise și arăta acum unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
era un Air France, Îi plăcea cel mai mult. La bar au cerut coca-cola pentru toți copiii, În afară de Cinthia, tu mai bine nu bei nimic, darling. Julius Îi dădu totuși jumătate din paharul lui, cu justificarea că nu avea gheață. Susan avu de gînd să-l certe, dar chiar În clipa aceea Juan Lucas se arătă foarte amuzat de incident lăsîndu-se ușor pe spate și rîzÎnd Încîntat: ha, ha, ha, nici mai mult nici mai puțin de parcă ar fi marcat optsprezece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
certe, dar chiar În clipa aceea Juan Lucas se arătă foarte amuzat de incident lăsîndu-se ușor pe spate și rîzÎnd Încîntat: ha, ha, ha, nici mai mult nici mai puțin de parcă ar fi marcat optsprezece puncte din optsprezece lovituri. Atunci Susan Își ascunse fața În palme ca și cum ar fi spus că toate acestea erau prea mult pentru ea, dar tocmai aduceau paharele de whisky. „Ce-ai zice dacă i-am oferi și lui Santiago unul?“, propuse jucătorul da golf. Susan Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Atunci Susan Își ascunse fața În palme ca și cum ar fi spus că toate acestea erau prea mult pentru ea, dar tocmai aduceau paharele de whisky. „Ce-ai zice dacă i-am oferi și lui Santiago unul?“, propuse jucătorul da golf. Susan Îl privi surprinsă, ar fi vrut să spună ceva, dar În clipa aceea Santiago se ridică În picioare și strigă că-și poate plăti și singur băutura, că se ducea să comande el singur la bar. Juan Lucas făcu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
era de ajuns că fusese nevoit să suporte copiii. Cinthia s-a ținut tare: i-a Îmbrățișat și i-a sărutat pe toți, iar lui Julius i-a spus că o să-i scrie și el să-i răspundă neapărat. Apoi Susan Își luă rămas-bun pe rînd de la toțî, cîte un sărut pentru fiecare, cu Vilma și Carlos dădu mîna și trebui să-l scoată pe Bobby din mîinile unui ștrengar cu care se Încăierase fiindcă se uitase la ei batjocoritor. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
și Carlos Îi duseră pe terasă ca să vadă cum decolează avionul și le făcură cu mîna mamei și Cinthiei. „Uite-le acolo!“ strigă Bobby, primul care le văzu străbătînd pista de decolare și Întorcîndu-se ca să-și mai ia o dată rămas-bun, Susan tot cu ochelarii de soare ascunzîndu-i ochii și Cinthia tușind. Dar Julius mai văzu ceva; văzu cum umpleau rezervoarele de benzină ale avionului cu care credea el că urma să plece Cinthia, un avion care de fapt pleca mult mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]