1,200 matches
-
dădea obștescul sfârșit. Lawrence Durrell, înspăimântat, s-a întors cu patimă la întâmplări palpitante. Istorisirea care ne ține cu sufletul la gură a revenit, cu mențiunea că suspansul Desperado e mai intens decât suspansul de dinaintea lui: e vorba de un suspans în același timp afectiv și intelectual. Suspansul Desperado are o factură specială, care decurge din faptul că acțiunea este fragmentară, reconstruibilă. Istoria nu mai e o secvență clasică de trecut, prezent și viitor. Ea nu mai e nici măcar o suită
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a întors cu patimă la întâmplări palpitante. Istorisirea care ne ține cu sufletul la gură a revenit, cu mențiunea că suspansul Desperado e mai intens decât suspansul de dinaintea lui: e vorba de un suspans în același timp afectiv și intelectual. Suspansul Desperado are o factură specială, care decurge din faptul că acțiunea este fragmentară, reconstruibilă. Istoria nu mai e o secvență clasică de trecut, prezent și viitor. Ea nu mai e nici măcar o suită inversată de momente, ca în Fluxul conștiinței
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pagină goală în loc de încheiere, un scurt "GOODBYE". Autorul Desperado discreditează viitorul, și pune în aceasta toată priceperea lui. Ficțiunea Desperado îi ia prin surprindere pe autor, erou și lector, ceea ce explică de ce autorii Desperado se folosesc exagerat de mult de suspans. Cartea nu e un jurnal relaxat, cu un trecut cert de pus pe hârtie, un prezent de consemnat ori un viitor așteptat. Cartea e un jurnal-întrebare, neputincios să imagineze un mâine dar extrem de versat în orice joc cu trecutul. Unii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
operei ca joc, acela este cu siguranță lectorul. El este educat să-și facă o bucurie din neînțeles, din complicații. Strategia autorului amână înțelegerea: autorul tachinează relaxarea cititorului la vederea clarității verbale, construind de fapt în subteranul limbajului limpede un suspans prelungit. În romanele lui Ishiguro nu știm exact ce anume așteptăm, dar așteptăm cu încrâncenare, chiar după ce am terminat de citit. Opera Desperado e un joc care se ascunde în lectura de după lectură. Citim ficțiunea Desperado ca și cum ar fi o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Eroii țâfnoși trec de la ironie la sarcasm și ajung tot acolo. Uneori câte un roman readuce nararea clasică, cronologia, doar pentru a o ironiza în final, după o cursă contra cronometru încheiată fără câștigător. John Fowles, de pildă, creează un suspans greu de suportat, care nu se încheie nicicum. Narațiunea a murit, dar trecutul autorului găsește mereu convenții noi. Din cauză că autorul nu se poate desprinde de timpul trecut, romanul Desperado pierde până și ideea de cronologie, finalul de orice fel, (ne
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
că, de data aceasta, renunțând la obsesia stilului, autorul se refugiază în amintire, în trecutul ascuns în mintea personajului. Rămâne din Fluxul conștiinței interesul pentru gândurile eroului (amintiri din trecut, în special), dar revolta împotriva Modernismului static readuce acțiunea, incidentul, suspansul. An Artist of the Floating World (Kazuo Ishiguro) e un roman cu poveste. Eroul e pictor. El a luat parte la entuziasmul imperialist al Japoniei, care a culminat cu reacția de răspuns a celorlalte state: distrugerea țării (bomba atomică). În
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lui de triumf imperialist, pictorul Kuroda trimite la închisoare un pictor cu vederi opuse lui. Acesta e incidentul cheie. Ishiguro ascunde trecutul eroului. Rememorările lui ascund vinovăția. În excelentă tradiție Jamesiană, detectăm subînțelesul abia la relectură, când dezbrăcăm stilul de suspans (incident) și ne concentrăm asupra sensului (analiza conștiinței, fluxul ei). Autorul Desperado a înțeles de la Modernism că eroul e în primul rând o inteligență. Esența revoltei moderniste era transformarea eroului picaresc în erou reflexiv, trecerea de la istorie la meditația în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de la istorie la meditația în marginea incidentului. În loc să treacă prin peripețiile realului, personajul era o uriașă inteligență statică. Pentru el nu exista trecutul-prezentul-viitorul incidentului, ci fluxul conștiinței, indiferent la trecerea timpului. Eroul Desperado își recapătă trupul fizic, goana prin timp, suspansul (întâmplarea). Clarissa Dalloway era o adiere de emoții și amintiri. Lanark (Alasdair Gray) consemnează un șir de agonii fizice. Eroii Desperado descoperă că inteligența fără substanță (trup real) nu e credibilă, nu are suspans, deci riscă să ucidă lectura. Eroii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
recapătă trupul fizic, goana prin timp, suspansul (întâmplarea). Clarissa Dalloway era o adiere de emoții și amintiri. Lanark (Alasdair Gray) consemnează un șir de agonii fizice. Eroii Desperado descoperă că inteligența fără substanță (trup real) nu e credibilă, nu are suspans, deci riscă să ucidă lectura. Eroii lui David Lodge, Malcolm Bradbury, Julian Barnes, Jonathan Coe au vieți foarte concrete. Pe de altă parte, inteligența lor ridiculizează, desființează orizontul lor de așteptare. Tradiția basmului, cu iubirea fericită (sau nu), cu final
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
existenței. Cinci eșecuri, în cinci romane. Tom Jones, David Copperfield, Soames Forsyte s-au luptat, au ajuns undeva; eroii Desperado se mulțumesc să îndure. Viitorul nu le rezervă nimic. Hrana lor sunt eșecul și resemnarea. În lipsa aventurii, farmecul eroului Desperado, suspansul jurnalului lui, vin, cum zicea Ackroyd într-un interviu, din amestecul inteligenței cu sentimentul ("Mintea este suflet".) Inteligența amestecă incidentele. Sentimentul încetinește goana și luminează labirintul. Suspansul are ceva din ambele. Tehnica acestui suspans se bazează pe memoria lecturii. Lectura
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
rezervă nimic. Hrana lor sunt eșecul și resemnarea. În lipsa aventurii, farmecul eroului Desperado, suspansul jurnalului lui, vin, cum zicea Ackroyd într-un interviu, din amestecul inteligenței cu sentimentul ("Mintea este suflet".) Inteligența amestecă incidentele. Sentimentul încetinește goana și luminează labirintul. Suspansul are ceva din ambele. Tehnica acestui suspans se bazează pe memoria lecturii. Lectura Desperado e în primul rând o lectură mnemotehnică. Citim fiecare pagină cu sentimentul că toate cuvintele ascund o cheie. Nu descifrarea, ci simpla lor memorare e de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
resemnarea. În lipsa aventurii, farmecul eroului Desperado, suspansul jurnalului lui, vin, cum zicea Ackroyd într-un interviu, din amestecul inteligenței cu sentimentul ("Mintea este suflet".) Inteligența amestecă incidentele. Sentimentul încetinește goana și luminează labirintul. Suspansul are ceva din ambele. Tehnica acestui suspans se bazează pe memoria lecturii. Lectura Desperado e în primul rând o lectură mnemotehnică. Citim fiecare pagină cu sentimentul că toate cuvintele ascund o cheie. Nu descifrarea, ci simpla lor memorare e de ajuns. Nefiind vorba de un suspans activ
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
acestui suspans se bazează pe memoria lecturii. Lectura Desperado e în primul rând o lectură mnemotehnică. Citim fiecare pagină cu sentimentul că toate cuvintele ascund o cheie. Nu descifrarea, ci simpla lor memorare e de ajuns. Nefiind vorba de un suspans activ, ci de unul pasiv, eroul Desperado e un personaj inert. Ei nu sunt nici cuceritori, nici victorioși. Toate actele lor se concentrează să capteze compasiunea, aprobarea lecturii. Scopul autorului este să-l identifice pe lector cu eroul, mai degrabă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
doar în amintire" (Gerontion). Mai mult decât eseul Modern Fiction al Virginiei Woolf, versurile acestea ale lui Eliot prevestesc uciderea viitorului în tehnicile Desperado, prezentul amorțit și magia trecutului. Din moment ce prezentul este lent și i se refuză bucuria așteptării, unicul suspans vine din ordinea în care se narează trecutul. Câteva exemple grăitoare sunt Lanark, An Artist of the Floating World, Waterland, Hawksmoor. În loc să vedem în prezent lumina ce călăuzește trecutul, descoperim că prezentul este reinventat de trecut. Joyce silea inteligența să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o creație a prezentului. Prezentul era activ, energic, hotărât să înainteze. Intriga se rezema clar pe cronologie (logica de milenii că din trecut se trage prezentul, iar din prezent viitorul adică o ordonare comfortabilă a ideii de timp, în care suspansul era pur și simplu întrebarea "și? și?"). Fluxul conștiinței pune în discuție necesitatea viitorului pentru intrigă; el descoperă că nu e nevoie de love interest, de încheierea ne/fericită a prezentului în viitor. Cu toate acestea, textul modernist e plin
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
începe să piară. Trebuie să se schimbe orizontul de așteptare, care învață acum să includă aceste romane noi, sfidătoare, aparent lipsite de ceea ce două mii de ani a fost hrana literaturii. Ne împrieteneam cu eroul pe când îi citeam istoria și așteptam suspansul și rezolvarea într-un final absolut. Acum nu mai e cazul să așteptăm. Ne împrietenim cu autorul, care ne derutează și ocultează textul. Dacă pe vremuri romanul era o afirmație, acum e un semn de întrebare, iar lectorul n-are
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
textul meu trebuie citit cu zâmbetul în buzunar, cu plăcerea jocului. Ironia creează textul ca joc. În interviuri, autorii Desperado au un lucru în comun: ei neagă de la bun început întrebarea. Orice Desperado refuză afirmațiile clare, primele impresii, își construiește suspansul (de care nu se poate lipsi) pe refuzul orizontului de așteptare al cititorului. Neagă și negația (v. Ishiguro, contrazicând contrazicerea iubirii în The Remains of the Day). Orice Desperado afirmă negând: modul lui de comunicare se sprijină pe eroul deconcertant
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un trecut care ducea inevitabil la un prezent și care aștepta un viitor. Mai era apoi și vechea nevoie de structurare a istoriei pe axa unui cuplu: povestirea se învârtea în jurul găsirii perechii potrivite, intriga amoroasă era principala sursă de suspans. Începând cu Fluxul conștiinței, mai ales după eseul Virginiei Woolf, Modern Fiction (care pune clar problema refuzului), cronologia (înșiruirea lineară trecut-prezent-viitor) și iubirea ca mijloc de captare a interesului pierd teren. Ele nu dispar, dar se supun unui curent dominant
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Alasdair Gray, David Lodge, Doris Lessing, Graham Swift, Malcolm Bradbury, Martin Amis (mai puțin John Fowles și Peter Ackroyd), înclină spre extrovertire și chiar exhibiționism. Ei folosesc Fluxul conștiinței, dar în egală măsură recurg la naratorul omniscient, amestecă interioritatea cu suspansul dezlănțuit. Istoria, povestirea se întoarce. Doris Lessing, de pildă (The Golden Notebook, Under My Skin, Walking in the Shade, The Memoirs of a Survivor), pune toate cărțile pe masă. Ea nu ascunde nimic, eroii sunt sfâșiați până în măruntaie, avem sentimentul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe care o poți combina în nenumărate imagini vizuale, după legi mai mult sau mai puțin verbale (de unde și industria punerii în frază, a explicării verbale a textului modernist), Kazuo Ishiguro, de pildă, proclamă nevoia de narațiune tradițională, întreținută de suspans. When We Were Orphans e un suspans exacerbat. La fel și The Unconsoled. Povestirea Desperado e împăiată cu incidente povestite cu mare poftă narativă. Cum se va încheia istoria? Surpriză: istoria ascunde ceva și ni se spune până la urmă ce
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
imagini vizuale, după legi mai mult sau mai puțin verbale (de unde și industria punerii în frază, a explicării verbale a textului modernist), Kazuo Ishiguro, de pildă, proclamă nevoia de narațiune tradițională, întreținută de suspans. When We Were Orphans e un suspans exacerbat. La fel și The Unconsoled. Povestirea Desperado e împăiată cu incidente povestite cu mare poftă narativă. Cum se va încheia istoria? Surpriză: istoria ascunde ceva și ni se spune până la urmă ce ascundea, dar de încheiat nici gând să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fel și The Unconsoled. Povestirea Desperado e împăiată cu incidente povestite cu mare poftă narativă. Cum se va încheia istoria? Surpriză: istoria ascunde ceva și ni se spune până la urmă ce ascundea, dar de încheiat nici gând să se încheie. Suspansul a murit, trăiască suspansul. Observăm în consecință că David Lodge, de pildă, nu povestește: el ne stârnește pofta de incidente. Aparent romanul Desperado e infinit mai accesibil decât cel modernist. Graham Swift povestește pe înțeles, clar, fără incursiuni în cuvânt
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Povestirea Desperado e împăiată cu incidente povestite cu mare poftă narativă. Cum se va încheia istoria? Surpriză: istoria ascunde ceva și ni se spune până la urmă ce ascundea, dar de încheiat nici gând să se încheie. Suspansul a murit, trăiască suspansul. Observăm în consecință că David Lodge, de pildă, nu povestește: el ne stârnește pofta de incidente. Aparent romanul Desperado e infinit mai accesibil decât cel modernist. Graham Swift povestește pe înțeles, clar, fără incursiuni în cuvânt, fără refugii pre-verbale. Graham
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de a prelucra datele romanului, fiecare, în final, cu romanul lui. Pentru că romanul Desperado este o continuă exasperare a memoriei. Alasdair Gray (Lanark) presară detalii în fiecare propoziție. Memorarea lor perfectă ar permite înțelegerea romanului de la prima lectură. Gonit de suspans, însă, lectorul ignoră cuvinte ce i se par banale, pentru a descoperi într-un târziu că a pierdut multe chei și nu mai are cu ce intra în spațiul final. Lectura e un exercițiu mnemotehnic. Lanark trece prin multe întâmplări
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și nu trăim ce trăiesc și personajele, finalul nu poate fi decât lipsit de sens. Peter Ackroyd își împletește stilul narativ cu ocultarea clarității, infiltrând cu subtilitate poezie în incidente magice, injectând lirism în narațiune. Deși presărată cu momente de suspans și incidente palpitante, crime chiar, cartea e predominant o experiență lirică și creează un tip nou de lector: lectorul părtaș. Peter Ackroyd mărturisește pe ultima pagină: "această versiune a istoriei e născocită de mine". Trebuie de fapt să te supui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]