2,825 matches
-
Autorului Mai sunt și trist Mai sunt și trist. Rămân câteodată cu ochii-n gol și parcă-aș vrea să plâng, dar inima-mi începe-atunci să bată altfel și orice lacrimă o-nfrâng. Regrete-amare îmi mai dau târcoale și mai suspin la umbra unui dor, dar fericirea-îmi iese-atunci în cale și chipul meu devine zâmbitor. De câte ori tristețea îmi dă roată eu împlinirea-ntr-însa o răsfrâng și îi aduc iubirii osanale. Atunci se risipește orice nor și se transformă-n cântec orice jale
MAI SUNT ŞI TRIST CÂTE-MPLINIRI ! de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378628_a_379957]
-
-am strâns în mine și-abia aștept să le ofer în dar, ca vraja lor o clipă să aline orice durere, orișice amar. Din suflet am șters ultima rugină de când ființa mea a încetat să mai ofteze și să mai suspine. Trăiesc în fericire și în clar și nu mai las tristețea să-mi domine zilele-n care altu-ncerc să par. Anatol Covali Referință Bibliografică: Mai sunt și trist Câte-mpliniri ! / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1810, Anul
MAI SUNT ŞI TRIST CÂTE-MPLINIRI ! de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378628_a_379957]
-
Acasa > Poezie > Delectare > FLAUT Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1980 din 02 iunie 2016 Toate Articolele Autorului FLAUT Suspină sunetele stinse-n seară Și cântecu-și începe iarăși zborul, Zorit, cum e, spre zarea sa, izvorul, Iar infinitul, ce-ar putea să-i ceară ? Poate-un răgaz, să-și domolească dorul, Să scape din a timpului grea gheară, Uitarea se
FLAUT de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378810_a_380139]
-
ieșit înjurând și negru de furie, nu se așteptase la reacția mea. Ionuț mi-a sărit în brațe și, printre suspine, repeta: - Nu mai fac mami, am vlut să fac o floale pe mașină, să fie cea mai flumoasă!și suspina de ți se rupea inima. Multă vreme a rămas copilul marcat de acest episod nefericit. Din clipa aceea, s-a rupt ceva în mine, Nicolae pentru mine nu mai exista, era persona ingrata. Știam că va sosi momentul inevitabilului, așteptam
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378853_a_380182]
-
lăsa, eu nu plec fără tine! Laura se luptă că Nicolae ca să deschidă poartă, iar acesta îi trase iarăși câțiva pumni, dar aceasta reuși să-i smulgă cheia și să descuie poarta. Bietul Ionuț i se aruncă în brațe și suspinând îi tot spunea Laurei: - Mami, eu nu vreau să plec de lângă tine, să nu-l lași pe tati să mă trimită singurel la buni! Eu îl iubesc și pe el, dar nu ca pe tine, tu nu mă cerți și
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378850_a_380179]
-
închiși, urechile astupate Mesaje de la Îngeri cu greu mai deslușesc, Am aripile frânte, să zbor nu se mai poate. Nu voi pleca acum fără să-mi dai răspuns, Te rog cu umilință, dă-mi sfântă îndrumare, Simt că și Tu suspini văzându-mă străpuns De patimi și ispite, de-o cruntă dezbinare. Inima mea tânjește să-nvețe ce-i iertarea, ... Citește mai mult De ce, o , Doamne , Dumnezeul meu,Sunt asaltat în valuri de rele și-ncercări?! Oare, m-ai părăsit?!- Am
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
sunt închiși, urechile astupateMesaje de la Îngeri cu greu mai deslușesc,Am aripile frânte, să zbor nu se mai poate.Nu voi pleca acum fără să-mi dai răspuns,Te rog cu umilință, dă-mi sfântă îndrumare,Simt că și Tu suspini văzându-mă străpunsDe patimi și ispite, de-o cruntă dezbinare.Inima mea tânjește să-nvețe ce-i iertarea,... II. MAICĂ MARIE, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2348 din 05 iunie 2017. Încerc să-naintez pe drum îngust de
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
de piatrăDar pașii mei aleargă prin tină călători,Cu teamă mă gândesc știind că sunt o loatrăCe și-a călcat cuvântul și suflul deseori.O, de-aș putea ruga pe Măiculița Sfântă,Însă am gura plină de vorbe ce lovesc,Suspine nu mai am, de rele sunt înfrântă,Căci n-am voit postire, crezând că istovesc.Mă simt Maică Marie, un pom neroditor,Un sfânt lăcaș pustiu cu ziduri în ruină,Către suflare vine doar foc mistuitorși-o umbră mă cufundă în
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
și urechile astupate Mesaje de la Îngeri cu greu mai deslușesc, Am aripile frânte, să zbor nu se mai poate. Nu voi pleca acum fără să-mi dai răspuns, Te rog cu umilință, dă-mi sfântă îndrumare, Simt că și Tu suspini văzându-mă străpuns De patimi și ispite, de-o cruntă dezbinare. Inima mea tânjește să-nvețe ce-i iertarea, ... Citește mai mult De ce, o , Doamne , Dumnezeul meu,Sunt asaltat în valuri de rele și-ncercări?! Oare m-ai părăsit?- Am
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
închiși și urechile astupateMesaje de la Îngeri cu greu mai deslușesc,Am aripile frânte, să zbor nu se mai poate.Nu voi pleca acum fără să-mi dai răspuns,Te rog cu umilință, dă-mi sfântă îndrumare,Simt că și Tu suspini văzându-mă străpunsDe patimi și ispite, de-o cruntă dezbinare.Inima mea tânjește să-nvețe ce-i iertarea,... XVI. UNEȘTE-NE SUB TRICOLOR ȘI CRUCE, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2201 din 09 ianuarie 2017. O, Doamne Sfânt
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
Reflectii > IRINA LUCIA MIHALCA - CÂNTUL (POEME) Autor: Irina Lucia Mihalca Publicat în: Ediția nr. 1973 din 26 mai 2016 Toate Articolele Autorului CÂNTUL VIORII Prin cântul viorii se-aude lacrima viselor. Cântă vioară, cântă-ți tânguirea inimii! Prin glasul ei suspină adânc sufletele care nu au atins stelele cerului lor. Plânge vioara, plânge ușor, cum plânge cerul din ochiul paradisului, cum plânge ploaia mărgăritare lângă crucea răstignirii, cum plânge râul ce-și poartă florile durerii, cum plânge salcia albastră la mal
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
opun șuvoiului răcoros și puternic, am mereu un vis în care cuvintele tale se contopesc cu el. Dincolo de fulgerele ploii ai revenit, îți amintești cum mi-ai prins mâna în ploaie? Zâmbetele nu se pierd stinse în noapte, visele sparte suspină agățate, încă, de firele de păianjen din oaza deșertului de nisip al patului tău. O oră ți-ar fi inversat polii definitiv, nu te-ai mai fi întors pe același drum. Deschide ușa cu piciorul și caută acolo cheia strigătului
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
cerul înorată? N-ai înțeles că-a mea iubire Nu se va stinge niciodată? N-ai înțeles că dorul meu Îmi poartă pașii către tine Că tu ești visul meu frumos Și inima-mi îți aparține? De ce mai plângi...de ce suspini? Nu vezi în ochi cum te privesc? Nu poți citi-n adâncul lor Să înțelegi cât te iubesc? Referință Bibliografică: De ce mai plângi? / Maria Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1969, Anul VI, 22 mai 2016. Drepturi de Autor
DE CE MAI PLÂNGI? de MARIA LUCA în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379015_a_380344]
-
pe-ale vântului valuri. În tăcerea nopții răsună baladă, când greierii cântă a disperare. De jalea lor pornesc lacrimi, să-mi cadă. Știind că-i semnal când natura moare. Pe-o harpă antică, ecouri răsună, când vântul bate frunza, de suspină. Adio le spun în loc de noapte-bună, crengilor, cănd după ele se-nclină. De jalea frunzelor, și codrul suspină în vuiet prelung,de aprig vânt bătând! Triști și-nlăcrimați privesc la rădăcină că, au rămas goi de-al frunzelor veșmânt. Lumina nopții
SUSPINUL FRUNZELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379832_a_381161]
-
pornesc lacrimi, să-mi cadă. Știind că-i semnal când natura moare. Pe-o harpă antică, ecouri răsună, când vântul bate frunza, de suspină. Adio le spun în loc de noapte-bună, crengilor, cănd după ele se-nclină. De jalea frunzelor, și codrul suspină în vuiet prelung,de aprig vânt bătând! Triști și-nlăcrimați privesc la rădăcină că, au rămas goi de-al frunzelor veșmânt. Lumina nopții aprinde o gutuie ascunsă bine în frunze arămii. Stă învelită în pătură gălbuie, până ajunge în casa
SUSPINUL FRUNZELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379832_a_381161]
-
de prin reviste Ce așteptau și ele în zadar șansa să fie răsfoite * Ba ți-am pus și-o poză nouă să vezi cât m-am schimbat Dar vremea s-a răcit și plouă și poza mea de dor a suspinat * Eu mai deschid răvașul tău singurul ce mi-a rămas Și doar când îmi e mai greu îmi tremură iubirea-n glas * Scriam și eu, scriai și tu dar fiecare-n altă parte Răspuns așteptam sau nu nu-mi erau
NOSTALGIE PE-O SCRISOARE de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379877_a_381206]
-
nimeni n-o aprinde, vântul bate la o poartă amorțită, ce scârțâie-n gânduri suferinde. Parcă timpul, însuși s-a oprit, căutând pe uliță vechile cărări, lutul a rămas de amintiri lipit, pe drumul bătătorit de remușcări. Prin copaci foșnetul suspină, tulburând păsărilor somnul, în țintirim se aprinde o lumină, rătăcită, se închină la Domnul. Într-un sat uitat de vremuri, pășesc în conștiința-mi pătată, prin suspine ce se pierd în ecouri, să vă rog, iertați-mă ultima dată ! ::::::::::::::::::::::::::::::::: În
IERTAȚI-MĂ ULTIMA DATĂ! de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379937_a_381266]
-
de la școală. „Așa a vrut Dumnezeu... Cine poate ști ce păcate s-au spălat cu necazu’ ăsta căzut pe capul fetii!”, murmura Tudor, îngândurat pe utilajul său din șantier. Iuliana s-a dovedit a fi o luptătoare. Plângea des și suspina adeseori cu disperare privindu-se în oglindă. Dar plângea numai când era singură. Nu vrea s-o vadă nici mama ei în asemenea momente. La școală era permanent în stare de alertă, pregătită să se apere, atacând la orice jignire
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
te-am visat, N-am simțit că obosesc, Și-n amurg și pe înserat , M-ai lăsat să te privesc. Citesc discret pe chipul tău, Brăzdat de umbră și lumină, Că noaptea ne va fi călău Vom învăța cum se suspină. Ne va însoți tumultul vrerii, Și lângă corul de dorinți , Vom da în patima plăcerii, în șarmul nopților fierbinți. Iubesc profund tot ce-mi oferi, Din zbuciumul des răvășit, Simt liniștea unor poveri Tu ești tot ce mi-am dorit
TU EȘTI TOT CE MI-AM DORIT de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380083_a_381412]
-
pândă, Că nu știu ce ți-aș face deseori! Lasă-mi răbdarea să mi te cuprindă, Spre unde tot mereu ai vrea să zbori? Te-am trezit și ochii tăi senini În așternutul cald sunt plini de rouă, Citește-mă încet, de ce suspini? Ți-am pus în brațe-o poezie nouă... Somnul, de Brâncuși... Referință Bibliografică: Te-ai trezit... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1726, Anul V, 22 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nicolae Nicoară Horia : Toate
TE-AI TREZIT... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1726 din 22 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381874_a_383203]
-
Doar pasul meu pierdut în loc s-a oprit. Cu gândul încleștat mă zbat în labirint, Încerc să-ți spun :Mi-e bine, dar singură mă mint . În ritm de viață visez o noapte ce-o ating, În dor nebun tresar, suspin ș-apoi mă sting, Imaginea ta săpată-n mine , ...o ating. Din zâmbetul meu, raze de Lună se preling. În ritm de zbucium ziua mă frânge cu blestemul ei, În noaptea rece vântul din mine suspină anii grei, În suflet
IN RITM..... de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381925_a_383254]
-
În dor nebun tresar, suspin ș-apoi mă sting, Imaginea ta săpată-n mine , ...o ating. Din zâmbetul meu, raze de Lună se preling. În ritm de zbucium ziua mă frânge cu blestemul ei, În noaptea rece vântul din mine suspină anii grei, În suflet un vis fugar ninge cu flori de tei, În tăcere plâng eu și plâng și îngerii mei. Valentina Geambașu Foto internet Referință Bibliografică: IN RITM..... / Valentina Geambașu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1937, Anul VI
IN RITM..... de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381925_a_383254]
-
va avea grijă să nu mai fiu găsită. - Putem pleca de la malul mării, spuse femeia. Am o soră departe de aici, căsătorită cu un brutar. Sunt sigură că m-ar primi pe mine și pe fiica mea. - Nu pot pleca, suspină Stela, nu pot trăi prea mult pe uscat dacă nu mă odihnesc în apa mării în care trăiam înainte de a fi transformată. - Vom găsi noi o soluție, o asigură femeia pe tânără, nu voi lăsa ca acest rege cumplit să
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
Așeză câteva midii zemoase în fața ei și îi spuse: - Ai nevoie de hrană. Vei gândi mai bine și vei avea mai multă putere. Avea dreptate, desigur. - Regele racilor îi va convinge pe toți că sunt o hoață și o mincinoasă, suspină Stela. - Ești? Fata abia se abținu să nu-i arunce mâncarea în cap la acea întrebare. Încet, mânia i se transformă în disperare, apoi în durere. Somn părea să citească corect toate stările prin care trecea ea și nu o
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
pe când visul, cheamă viața la realitate./ visul atrage aerul vecin/ și izvoarele cerului”. (Geneza pentru natură) Discursul său poetic este zămislit cu sinceritate și pecetluit cu iubire arzătoare. Când noaptea își țese mantia , tristețea învăluie din nou ființa poetei care suspină de dor și neîmplinirea sorții :“ se amestecă lutul perfect/ în șoaptele nopții mele mută;/ iar sălciile plecate-ncet/ cu trupul lor apa sărută./ ore suspendate/ între pământ și cer;/ locul întoarcerii/ va fi infinit!/ în lut cald alb, roșu/ la
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]