1,250 matches
-
vizat de un astfel de proverb. Acest Înveliș artistic, figurat al proverbelor te face să te oprești uneori mai mult asupra frazei, asupra conciziei sau plasticității ei expresive, alteori să cugeți mai mult asupra cuprinsului proverbului, pentru a-i surprinde tâlcul ascuns sau regula de conduită capabilă să dea existenței noastre o orientare valorică superioară. În volumul de față nu ne-am propus să facem considerații de specialitate cu privire la specificul acestui gen de creație populară, comparativ cu alte genuri literare, sau
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
raport psihologic (de exemplu, o Întâmplare, o pățanie sau un bucluc care produce un necaz, un conflict, o suferință etc.), iar pe de altă parte, excelează prin abilitatea de a sugera Într-o manieră mai mult sau mai puțin figurată tâlcul ascuns sau alegoric al faptului sau al situației respective de viață. Esența proverbelor o considerăm deci a fi, În primul rând, una de ordin psihologic, din care derivă apoi dimensiunea lor etică, dată de acea povață sau sentință morală exprimată
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Înțelepciunii; din cuvintele inimii ies izvoarele vieții. Μ Un alt paradox al Învățăturii creștine: „Să-l iubești pe Dumnezeu mai mult decât pe copilul tău”. Desigur, pentru unii părinți respectarea acestui precept echivalează cu realizarea unui sacrificiu În iubire, dar tâlcul său ascuns este mai generos decât credem: așezându-l pe Dumnezeu În inima noastră Înaintea dragostei față de propriul copil, noi ne impregnăm, de fapt, cu acea moralitate superioară care ne va ajuta apoi să-i asigurăm copilului căi superioare de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
dramatică ale lui Constantin Popa. În cotloanele diurnului pîndesc, beckettian (filiație la care autorul ține), umbre amenințătoare, sub anodinul părelnic sălășluiește neobișnuitul, realul filtrîndu-se în alegoric. Strategi aparte pe care dramaturgul o aplică este aceea că întîmplările, mărunte dar cu tîlc, ce se petrec nu dau în vileag chiar de la început, de la primele replici, distorsiunea universului palpabil. Se alunecă în fantasmagoric printr-o lentă acumulare de semne stranii. Cortina, în piesa pe care o supunem analizei, se ridică pe un moment
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pentru cîtăva vreme, nimic nu se mai Întîmplă pe scenă. În sală se declanșează, firesc, glosele spectatorilor, se decantează opinii, se reconstituie comploturile, dejucate acum, se negociază ierarhii, se caută morala. Nu În ultimul rînd, cartea lui Compagnon are un tîlc, limpede expus de autor. Lipsite de ambiguitatea Moralităților postmoderne lyotardiene, cele ale criticului de francez de origine belgiană au intenția clară de “déniaiser”, de oferi unui public cît mai larg, amator de un fel de literatură (sau de cai morți
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
citită ca basmul Albei-ca-Zăpada și celor șapte pitici, unde eroina este teoria literară În ireductibilitatea frămîntărilor ei, iar Făt-Frumos, autorul cărții, venit s-o salveze nu atît pentru că o iubea ci pentru a face cu ochiul cititorului: uite, aici e tîlcul, fără mine basmul n-avea nici un sens. O surpriză plăcută face Antoine Compgnon amatorului de critică franceză prin apelul nu numai la critica anglo-saxonă (New Criticism-ul intervine mereu În confruntările teoretice puse În scenă), dar și la atîtea și
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dit-on, et la chair morte ou destinée à mourir, vanité.” S-ar putea accepta, Împreună cu autoarea, că transcendentul și transcendentalul omului recent ar fi Celălalt, că actul sexual poate fi Înregistrat ca mistic de o conștiință aflată Înaintea ultimatumului. Dincolo de tîlcuri, există galeria de bărbați simpatici despre care vorbeam și o literatură adesea autentică a experiențelor capitale de viață. Proustianism: „Car danser, comme écrire, est une espèce d’apparente défaite: effusion, épanchement, la lettre et la danse confinent à l’oblation
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lacrima rece a lunii". "Secțiunea de aur" (1973) cuprinde versuri mai cizelate și mai exterioare: "Mâna păianjenului rece/ un fir de noapte mă petrece;/ mâna oracolului tristă/ mă sfarmă ca pe o ametistă,/ mâna cu degete de fum/ destramă un tâlc ce-i trist acum." Imaginile dantelate în jurul unui singur motiv ne trimit la Desnos. Panteismul, metamorfozările, metempsihozele stau sub impresia vagului și a stărilor muzicale, dizolvându-se de foarte multe ori în gratuitate. "Vom pribegi într-o sămânță poate/ sau
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
un dezrădăcinat; dar eroul va păstra în permanență în inima lui pământul Traciei. Curând va risipi pământul, plătind cu el vămile sale omenești. Rămâne clară ideea bărbăției și a curajului celui atras de mirajul depărtărilor, în care este căutat un tâlc ascuns al lumii. În "Cavalerul trac", e urmărită călătoria spiritului; Manimazos este cel dintâi care a spus că sufletul omului, după ce își parcurge destinul în cer, se reîncarnează într-un animal și o plantă. Ideea o vor lua de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Întrucât totul pare a fi absurd, de neînțeles. Omar Khaiam sintetizează acest aspect În următorul catren: Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii, Iar moartea n-o să-i schimbe rotundul și splendoarea. Și nimeni nu-i să-i spună adâncul tâlc al spumii; Ce rost avu venirea? Și-acum ce rost plecarea? Acest dublu traumatism psihomoral al persoanei, cu care Începe și cu care se termină viața, compensat prin dubla natură a persoanei umane, reprezentată prin trupul carnal material și perisabil
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
flori largi/ Umplute cu îngeri de-amiază/ Ce raze-ndesau în desagi.// Erai atât de frumoasă!/ Cădeau linguri largi de pe masă/ Să-ți prindă miresmele sacre/ În palma lor grea de argint// Când, lin, cu picioarele macre,/ Treceai, în dulci tâlcuri de-alint,/ Prin îngerii strânși de-o zi deasă/ Anume la mine în casă.// Erai atât de frumoasă,/ C-aproape-ncetam să-ți mai simt/ Privirea, ci numai o rouă/ Regală. S-o bem pe din două/ În scorbura timpului sfânt..." (Caligrafiile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Frecvente sunt mai ales aparițiile revuistice prin care cartografiază, cu răbdare și cu migală, peisajul liric oriental. Din această constantă apetență pentru descifrarea hieroglifelor dintr-un spațiu cultural pe care, din păcate, cititorul român obișnuit îl reduce la poveștile cu tâlc ale Șeherezadei sau la rubayatele lui Omar Khayyam, s-au și născut o serie de tomuri cu intenție didactică ori mai apăsat critică: Cartea între Orient și Occident, I-III (Editura Timpul, 2004-2006), Poezia Orientului de la Khayyam la Tagore (Editura
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poeți sunt palinodici? Își retrag la un moment dat creditul pe care l-au acordat elanului. Grand Papa Homer a "scris" el Iliada și Odiseea, însă le-a contrabalansat cu un Război al broaștelor cu șoarecii. Asta se cam uită. Tâlcul mă înspăimântă, chiar dacă mă face să râd: umbra lui Ahile e Mickey Mouse. Mereu un Michimaus (și un Mickey Șpagă) ne înfășoară în aura derizoriului. Comedie bufă. Dante, de care am mai pomenit, rămâne ascensional din motive dogmatice. Însă Infernul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și tandrețe. Într-un ingenios poem programatic din această ultimă carte de versuri, poetul mărturisește a fi încercat să caute "Cheia. Formula. Codul. Parola. Descântecul. Ceva care să deschidă, să lumineze, să mă poarte pe un traseu coerent. Sensul. Înțelesul. Tâlcul. Deslușirea". În mod evident, enumerarea sună suficient de acid pentru a submina potențiala supradoză de misticism poetic sugerat. Ceea ce contează însă este doar faptul că, în această questa până la urmă eroică, Ovidiu Nimigean pare a-și fi găsit adevărata identitate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
meu", "aș fi primul însemn înlumit", "gândind Însinele", "un vultur pe ochi îmi paște/ troia însângerată" etc. Cea de-a doua modalitate de raportare a poetului "troienit de gânduri" la univers este justificată adesea prin apelul, implicit sau explicit, la tâlcul moralizator al discursului. "Angajat organic în fața vieții, poetul închide o zguduitoare experiență morală", observa AL. Husar, referindu-se la primul op al lui Vasile Popa-Homiceanu. Nevoia de proiecție a tuturor experiențelor, inclusiv a celor pronunțat senzoriale, în cerebralul care să
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și o pace ca de basm încuiat undeva/ și lăsat să se rescrie când este uitat", păsările moarte renasc primăvara etc. La o primă vedere, astfel, cartea apare ca un un șir de povești, majoritatea bine scrise și pline de tâlc, despre revelațiile de tot felul (includiv cele poetice), despre zbucium și repaos, despre moarte și viață, despre suferință și mai ales dragoste. Spre deosebire de majoritatea congenerilor, Cătălin-Mihai Ștefan scrie cu cerneala unui nostalgic al epocilor în care mitologiile personale creșteau din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Găitan, un om dârz, puternic, dependent iremediabil de glia sa, pare un amestec de Ion și Ilie Moromete. Povestirile refac un peisaj familiar, idilic, pitoresc, dar uneori violent, dur, și conturează psihologii aparte, vizibilă fiind predispoziția autorului spre istorioare cu tâlc. Moarte măruntă (1997) este romanul dorului de casă pe care îl trăiește un personaj donquijotesc, Adam Ficioru. Înglobând într-o parabolă înfruntări și dezbateri morale, cartea devine un document-acuză la adresa comunismului, agent al distrugerii vieții patriarhale rurale. În Duminicile unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287918_a_289247]
-
și că aceasta e semn că acolo joacă diavolul 232. Nimeni nu a fost însă în stare să ne spună ce reprezintă răscrucea ca loc semnificativ. Ernest Bernea a surprins aceste credințe în faza în care încă se mai știa tâlcul lor. Informatorii săi făceau distincții foarte clare între loc bun și loc rău233. În această privință, spațiul actului divinatoriu devine important pentru că sugerează, printre altele, faptul că vechiul simbolism este trăit și resimțit la modul inconștient. Altfel nu s-ar
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
fi „contemporani“ cu FătFrumos dinLacrimă sau cu Frații Jderi. În concluzie, am convingerea că fiecare om are o legătură de suflet cu literatura, care face parte din viața sa încă din vremea când învăța să scrie și să citească. Descifrând tâlcul primelor basme, sensul primelor versuri, descoperim că „adevărata lume este lumea din literatură. Cea care a trecut prin imaginația unui scriitor“ (Alexandru Paleologu). //„...fără literatură, societatea nu poate exista“ (Dostoievski). SUBIECTUL al IIIlea (30 de puncte) Particularitățile de construcție a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Întunecimea Sa, a plecat el în lume să lumineze și să aducă la pieptul tartorului mozaic toate Neamurile. În Epistola lui Pavel către coloseni la 2,8 își previne prozeliții să nu lase urechea bleagă la ceva ziceri străine cu tîlc sau caimac: ,,Luați aminte ca nimeni să nu vă fure cu filozofia, și cu amăgire deșartă după datina oamenilor, după învățătu- rile începătoare ale lumii.” Deh, zic și eu ca omul neștiutoriu, dacă învățăturile erau începătoare de ce să se teamă
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
și Calvin (mai ales unguri), fiecare încercând să atragă populați a românească de partea sa. Primul pas în această încercare a fost făcut prin traducerea bibliei datorată diaconului Coresi la cererea și îndemnul calvinilor. Cele 4 evanghelii (1561), Apostolul (1563), Tâlcul Evangheliilor sau Cazania cu Moliftelnicul (1564) și Psaltirea (1570), tipărite de Coresi au făcut ca pentru prima dată cuvântul lui Dumnezeu să poată fi auzit și înțeles în propria limbă, ceea ce în opinia lui Paulescu însemna un important pas înainte
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
finală constituie morala fabulei (care nu este obligatorie); - în unele fabule, morala apare chiar la început, apoi Ț demostrația; - morala este de tip conclusiv; ea cuprinde o învățătură, ca rezultat al celor relatate. (!!) morala poate lipsi, dacă s-a înțeles tâlcul ei din cuprins; Deci, o expoziție, o derulare a evenimentelor, un conflict, un deznodământ și un epilog, care este morala. - prezența unor elemente de decor,care ajută la localizarea, la individualizarea tipologiei sau a epocii; - motivele fabulistice au existat înglobate
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
rolul acestora este atât de important, încât nu am avea acțiunea în absența lor. Din cele douăzeci și șase de povestiri rămase în această taxonomie, mai mult de jumătate nu sunt propriu-zis povestiri, ci mai curând anecdote sau întâmplări cu tâlc. Din aproximativ optzeci și cinci de nuvele care au cu adevărat un fir epic bine conturat, personajele feminine domină sau sunt indispensabile în șaptezeci și nouă. Decameronul poate fi considerat o lume a femeilor. Dacă se realizează un recensământ al
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
generos din povestirea rostită în ultima zi a reuniunii de către Emilia: „într-o tovărășie ca a noastră se cuvine să se vorbească într-un fel mai îngăduitor, aș zice, astfel ca lucrurile spuse să nu fie prilej de ceartă prin tâlcul lor prea îngrădit, căci certurile de acest fel își află loc mai potrivit printre studenți și în școli decât aicea între noi, care abia de ne pricepem să mânuim furca și fusul”188. De unde și rolul pe care ar trebui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
atât de conservatoare cum era cea medievală. Elena, „o tânără frumoasă la trup, dar trufașă la suflet”924 , văduvă, în căutarea plăcerilor trupești, căci „n-avea obiceiul să-și țină ochii în pământ, ci, înfumurată cum era, îi învârtea cu tâlc la dreapta și la stânga”925, ține totuși să aibă o imagine impecabilă în societate: „femeie fiind, sunt nevoită să-mi păzesc cu strășnicie cinstea, ca să pot păși cu fruntea sus printre celelalte femei”926. Donna demonicata poate fi chiar miloasă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]