7,229 matches
-
2015 Vântul toamnei Brațe de aer, Mângâie văzduhul... Cu palma toamnei Plină de vânturi. Frunzele cad Și-n a lor joc Ascuns-au clipe Ce oprite-s în loc. O rază mai stă Pe fața câmpiei, Să mângâie tainic O floare târzie. Fără cuvinte... Se clatină-n vânt, Doar iubirea rămâne Ca un legământ. Cluj Napoca, 19 noiembrie 2015 Cât de minunat Ești, Doamne! Cât de minunat Ești, Doamne, din vecii! Tu aduci tuturor zorile de zi. Cât de adâncă e înțelepciunea Ta
IUBIREA-I VOINŢA DIVINĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383151_a_384480]
-
Acasa > Poezie > Imagini > DIALOG CU...INIMA! Autor: Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 1883 din 26 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Inimă...în care spin Te-ai rănit așa de tare De în nopțile târzii Plângi adesea și te doare? Oare-o vorbă negândită Te-au făcut să lăcrimezi Sau un gând te-a chinuit Când n-ai vrut să îl urmezi? Poate grijurile multe Ți-au ajuns povară grea... Poate vrei măcar o clipă
DIALOG CU...INIMA! de MARIA LUCA în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383174_a_384503]
-
iubit, femeiePământul, - apa, când era privat de ploaieși-al tău parfum sublim de orhideePătrunde-n ale mele simțuri, mă înmoaieEu te iubesc, cum n-am iubit, femeieși nici nu o voi face cât mai suntVei pogorî din ceruri, dumnezeie... XXIII. IARNĂ TÂRZIE, de Daniel Bertoni Albert, publicat în Ediția nr. 2186 din 25 decembrie 2016. IARNĂ TÂRZIE autor, Bertoni D Albert Vai, ce frig este !... și nori plumburii Se strâng, se adună, sunt leneși, târzii. .. Miroase a iarnă, și cred că ar
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
mele simțuri, mă înmoaieEu te iubesc, cum n-am iubit, femeieși nici nu o voi face cât mai suntVei pogorî din ceruri, dumnezeie... XXIII. IARNĂ TÂRZIE, de Daniel Bertoni Albert, publicat în Ediția nr. 2186 din 25 decembrie 2016. IARNĂ TÂRZIE autor, Bertoni D Albert Vai, ce frig este !... și nori plumburii Se strâng, se adună, sunt leneși, târzii. .. Miroase a iarnă, și cred că ar vrea Din cer ca să cearnă cu fulgii de nea ! Copiii să zburde, trăgând sania Cu
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
suntVei pogorî din ceruri, dumnezeie... XXIII. IARNĂ TÂRZIE, de Daniel Bertoni Albert, publicat în Ediția nr. 2186 din 25 decembrie 2016. IARNĂ TÂRZIE autor, Bertoni D Albert Vai, ce frig este !... și nori plumburii Se strâng, se adună, sunt leneși, târzii. .. Miroase a iarnă, și cred că ar vrea Din cer ca să cearnă cu fulgii de nea ! Copiii să zburde, trăgând sania Cu bulgări s-arunce, din stratul de nea Pe -alocuri să vezi câte -un om de zăpadă La streșini
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
la toți erau puse De moșul cel darnic, ce -a fost, și se duse Dar nu mai conta, noi ne bucuram ... Citește mai mult IARNĂ TÂRZIEautor, Bertoni D AlbertVai, ce frig este !... și nori plumburiiSe strâng, se adună, sunt leneși, târzii. .. Miroase a iarnă, și cred că ar vreaDin cer ca să cearnă cu fulgii de nea ! Copiii să zburde, trăgând saniaCu bulgări s-arunce, din stratul de neaPe -alocuri să vezi câte -un om de zăpadăLa streșini sunt țurțuri ce stau
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1797 din 02 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Sunt trandafirul înghețat de-a ta iubire falsă nici țepii mei nu te-au lăsat te-ai strecurat ca o lumină arsă pe umbra norilor târzii ai rătăcit cu gene doar lacrimile dintr-o zi - sărate perle aurii - le-ai presărat alene mai clipocesc la mine-n vis cu fine stratageme aura lor din paradis filigranată la Paris cu buze tandre geme Referință Bibliografică: Sunt trandafirul
SUNT TRANDAFIRUL ÎNGHEȚAT de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383199_a_384528]
-
nu era atunci decât a mănăstirilor și bisericilor. Pentru citire și pentru cantare deci, pentru învățarea limbii slavone, care era limba bisericească, au fost cele dintâi școli ale noastre. Ce se învață din ele se știe din mărturii mult mai târzii, dar care se potrivesc foarte bine și pentru anii 1300 și 1400......erau (...) și alte școli, pentru slavona și caligrafie, din care ieșeau scriitorii domnești. Astfel de școli nu erau însă deschise oricui și nu aveau decât un ucenic, doi
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
acasă. Mama, după mari eforturi și sprijinită de ambii copii se ridică totuși din pat. Fiica o încalță, o îmbracă, în timp ce femeia geme tot mai intens. Tu rămâi acasă, îi spune fiica fratelui. Plec doar eu cu mama. La oră târzie , în noapte de duminică cele două siluete mamă și fiică se târăsc spre spital. Ajung într-un târziu. La camera de gardă se află un tânăr medic internist. După ce o consultă pe femeie, se adresează surorii: urgent cheamă-l pe
MAMA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383256_a_384585]
-
VOLUMUL ÎNTÂLNIRE CU ASTRUL, de Mihai Mircea Matei , publicat în Ediția nr. 1794 din 29 noiembrie 2015. Aș vrea să fiu anonimul care-ți lasă flori, Și gânduri bune sa-ți așez pe prispă, Aș vrea să fiu privighetoarea zorilor târzii, După lungi pribegii,întors acasă. Aș vrea să mă mai dezmierzi, Cu pipăitul mâinilor,prin păr,firave, Aș vrea să nu te mai întorci, Să stai,să-mi spui că mai rămâi. Aș vreas-aud iar glas de clopoței, În noaptea
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
tu,să vii aș vrea, De s-ar putea... Aș vrea să-mi fii... Citește mai mult Aș vrea să fiu anonimul care-ți lasă flori, Și gânduri bune sa-ți așez pe prispă,Aș vrea să fiu privighetoarea zorilor târzii,După lungi pribegii,întors acasă.Aș vrea să mă mai dezmierzi,Cu pipăitul mâinilor,prin păr,firave,Aș vrea să nu te mai întorci,Să stai,să-mi spui că mai rămâi.Aș vreas-aud iar glas de clopoței,În noaptea
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
în a doua duminică din august. Preparativele durează tot anul. În ultimele luni se intensifică; se pregătesc haine noi, se îngrașă viței, fazani de volieră și claponi; sunt scrise invitații și desenate sute de afișe, se împletesc ghirlande din flori târzii de munte. Se croiesc și se pictează măști. Garnizoana își completează stocul de artificii și repară șeile cailor; trompeții își lustruiesc alămurile, iar fanfara Gărzilor Reunite, impresionantă, repetă valsuri și marșuri triumfale, trunchiurile arborilor sunt văruite. Se perfectează angajamente cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ceva frumos! La Femeia solară! Nu mai vrei. Acum o săptămână, te-a avertizat: „Scot sufletul din oameni!”. Peste câteva zile, ți-a dovedit. S-a sfârșit un mit; Femeia solară a devenit M., ai scăpat. A fost o proiecție târzie a Prințesei. Nu mai regreți gafa din tinerețe. ROMANCIERUL. Magistratul nu va lăsa lucrurile chiar așa. Mai ales că - după cum umblă vorba - Astrologul se arată în mai fiecare noapte. E zărit, în același timp, în locuri diferite; aproape că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
spre măruntaiele pământului. Era copleșit de bubuitul propriului său trup. Apoi, dindărătul ușii Închise, desluși un ușor târșâit. Oameni care se Înghesuiau Încercând să nu se facă auziți, Înăbușind cu mâna sunetul glasurilor, ca să nu Îl deranjeze. Dar ora era târzie și afară Îl așteptau cardinalii care veneau să Îi anunțe că era timpul alegerilor. Oare unelteau ceva pe ascuns? De ce nu fusese convocat la conclav? Totuși, el urma să fie cel care va decide cine va fi succesorul lui Bonifaciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sacru și totodată dureros, cu siguranță nepotrivit pentru emblema unei taverne. Urcă treptele scâlciate ale porticului, Îndreptându-se spre poartă. Dinăuntru provenea un zgomot confuz de glasuri, ca și când s-ar fi aflat acolo un număr mare de persoane, În ciuda orei târzii. Parcă nimeni nu se temea de ora stingerii, În orașul acela, se gândi iritat poetul. Împinse ușa cu un gest hotărât și intră, deschizându-și drum printre servitori și printre mușterii, care se Îngrămădeau În cuprinzătorul spațiu dintre mesele așezate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
străină și Stăreției Sionului, așa cum apare ea În cartea lui Dan Brown. Spun asta pentru că alți autori - un Jean Jacques Bedu, să zicem - au o cu totul altă viziune asupra acestei organizații. În povestea comorii de la Rennes-le-Château, ale cărei reverberații târzii Îl inspiră (ca să nu mă exprim mai drastic) pe scriitorul american, se Întâlnesc ambele fațete ale nebulosului concept de „secret al Templierilor”: și dimensiunea lui materială (tezaur, comoară...), și aceea spirituală (taină subversivă a creștinătății, informație explozivă pentru Sfântul Scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fi apelat era Eveline, și nu neapărat din motive de conaționalitate sau pentru că Îmi inspira mai multă Încredere, cu toate că nici aceste argumente nu erau de neglijat. Ca să vezi pe ce cărărui Îi umbla mintea micuțului Don Juan la acea oră târzie din noaptea pătimirii sale! N-am apucat să mă hlizesc cine știe ce pe chestia asta și nici să adâncesc problema bizareriei reacțiilor omului În Împrejurări speciale. Îmi mai venise o idee. Proastă, bineînțeles. Cum Îmi putusem Închipui că ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
divanurile aduse ad-hoc pe terasă. O ușoară migrenă o determina, clipe în șir, să bată câmpii, cu gândul aiurea, la frumoasele zile din tinerețe, când... da’ câte nu făcuse! Câte nu i se întâmplaseră! Mai ales ziua aceea de toamnă târzie, când ți-era mai mare dragul să-l privești... Oare cum îl chema? Iacek? Pierre? Nu, nu Pierre, Pierre fusese ofițerul rănit la naiba să-l ia, că numai se prefăcuse rănit, s-o impresioneze, n-avea nimic... ba parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
luăm startul magazine cu cărți biblioteci zeci de rînduri de piei nerușinarea cîtorva generații pierdute ce moșteniri fastuoase cînd lava vulcanului se va fi răcit În cerc pașii reintră În buestru doar ecoul copitelor În ochiuri de gheață În iurte tîrzii candelabre sleite aș lătra cu balenele În pustiuri acvatice aș ninge cu toate minciunile lumii deasupra acestui hipodrom din care n-am Înaintat nici un pas. Dar de fapt ce ar trebui cu adevărat să mă preocupe, mișcarea inutilă a visului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
la asta, dar, la urma urmei, aveam de ce să le mulțumesc. — Am să-ți spun dumneata, îngerașule - mi-a zis Engelhard, așezându-se pe marginea patului. Și așa am trăit câțiva ani buni. Mi-a adus flori, crizanteme de toamnă târzie, Amália le-a pus în vază, apoi i-a spus să-și ia inima-n dinți și să aducă de la Alajos niște prăjituri. Apoi m-a întrebat de ce am întârziat. Pentru că el m-a așteptat la gară. I-am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mult în povestea asta. Uite ce s-a întâmplat deja cu doi oameni. A dat din cap. Era definitiv. Nu avea de gând să mai vorbească cu mine. Nu mai aveam nimic de făcut decât să plec. * * * Era o după-amiază târzie. Mulțumită noilor legi îmbunătățite, pub-urile erau deschise, așa că am mers încet pe niște străzi lăturalnice până am găsit unul liniștit. Spatele mă durea îngrozitor și îmi voiam medicamentul. Era un pub destul de drăguț pe o stradă mică, cu băncuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
gaură semnificativă în grămada de minereu când se opri din lucru. Întrerupse apa și, privind atent în jgheabul lung de lemn, simți cum inima începe să-i bată cu putere. Câteva punctișoare galbene se vedeau strălucind în lumina după amiezei târzii, adunate în spatele leațurilor bătute pe fundul scocului. Scoase repede o batistă din buzunar în care ascunse grăuncioarele de metal prețios. O bucurie fără seamăn îi cuprinsese inima și cu greu se abținu să nu danseze de fericire. Însemna că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
prin păr netezindu-l ușor și se apropie de fereastra deschisă. Feri în lături perdeaua subțire ce flutura încet, mișcată de curentul slab de aer. Geamurile camerei situate la etaj, dădeau spre grădina din spatele locuinței. Lumina caldă a soarelui după-amiezii târzii îi mângâia plăcut obrajii. Casa lui Simion Pop, cel la care trăsese cu ceva mai puțin de un ceas mai devreme, era aproape de marginea orășelului Baia de Sus. Dincolo de coroanele înalte ale merilor bătrâni ce creșteau în fundul grădinii mai erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
uniformă, nu-și scosese decât cascheta pe care o lăsase probabil undeva la parter și avea fruntea și părul ud de transpirație. Lui Toma îi era limpede că acesta nu venise la el în cameră la o oră atât de târzie numai să-l întrebe de sănătate. Tăcu și îl privi pe bărbatul mai în vârstă întrebător, așteptând ca acesta să spună ce vrea. Măi ficior, începu el timid, eu sunt un polițist bătrân, mai am trei ani până ce ies la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în direcția cea bună. Nici să stea prea mult pe loc nu era bine, știa că trebuie să iasă cât mai repede din pădure, așa că porni mai departe în vale. În față, zări o geană de lumină, soarele după amiezii târzii se întrezărea printre copaci. Când se apropie își dădu seama că ajunsese la răritura pe lângă care trecuse mai devreme. Nu ieșise în locul unde aceasta se termina, marginea acesteia era undeva departe în stânga sa, invizibilă de acolo. Chiar în față lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]