1,658 matches
-
bărbia e despicată de o linie, ușor perceptibilă, agil și sigur pe el; nu este un vorbăreț dar fizionomia îl ajută în tăcerile lungi care nu pot fi interpretate în nici un caz ca obstinație față de eventualul interlocutor. Umorul lui înțelept, tăios și exploziv pornea din făptura sa și adesea amicii își dădeau seama târziu că glumește permanent speculând ideile chiar neclare. Este de asemenea un extrovertit cu toane, care adesea se manifesta surprinzător cu observații trăsnite; o fire veselă și deschisă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ai înnebunit", sau vreo ocazie să ajung la Paris, murdar și cetățean francez pe deasupra; Și l-am prins, futu-l, l-am prins, exact când vroia să-ți ia viteză, ca în filme, la ultimul vagon. Stăteam și înfruntam vântul tăios savurîndu-mi victoria asupra lui cu pantalonii fluturând pe picioare, agățat cu o mână de bara rece sau fierbinte a vagonului urlând de bucurie, când am văzut camionul pe care tocmai îl ratasem. Muie, băi, că n-ați vrut să mă
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Naum. Pentru mine, el este ca un artefact al unei civilizații atât de străine, încît nu știu nici măcar dacă obiectul pe care-l țin în mâini a fost o podoabă, o unealtă sau un instrument muzical. Ce este această lamă tăioasă, ce sânt aceste ornamente? Dar lentilele acestea din capăt? Dar acele ca de seringă din excrescența aceasta? Ca să pot înțelege, ar trebui să știu cu ce semăna umanitatea care l-a produs, ce fel de zei avea, ce structuri sociale
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
care nu exprimau nici conformism, nici lașitate, ci nevoia de complexitate și de perspectivism cultural. Nici o astfel de nuanțare nu se mai regăsește la ei. Ca în cazul gândirii tipic adolescentine, limita dintre lucruri apare în cronicile lor clară și tăioasă ca un brici, cum nu este ea, de fapt, niciodată. Nu vreau să spun prin aceasta că tinerii despre care e vorba sânt niște nechemați. Fiecare dintre ei e un om talentat. însă radicalismul lor ideologic îi împiedică, deocamdată, cred
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de la mâna stângă. Toți se crispaseră la-nceput, însă firește că nu intraseră în vreo polemică serioasă peste farfuriile cu gulaș. Acești oameni de lume își zâmbeau unul altuia chiar și-n mijlocul unei controverse, și până și cea mai tăioasă, în conținut, replică, și-o începeau cu " Aveți perfectă dreptate, dar..." Cel mult, din când în când, după ce Predrag vorbea, se lăsau momente stânjenitoare de tăcere. Dar nici măcar de ele nu-și dădea seama bietul băiat, care, vesel și combativ
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
o ciudată legătură cu vârstele imaginarului balcanic. Vorbesc aici mereu de "imaginar" și acest cuvânt nu trebuie să inducă-n eroare. în Balcani, ca și-n alte locuri din lume în care civilizația noastră post-iluministă a pătruns cu conceptele ei tăioase, fără să reușească să taie obsedantul nod, imaginarul este firul din care se țese realitatea, într-un fel, e vorba de un "imaginar obiectiv", care produce realitate, care la rândul ei produce imaginar într-un circuit etern. Prin urmare, straturile
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
-o față de acești blestemați: cei câțiva care rămân în satul lor nu vor fi uciși. Ai aflat? - Am aflat, stăpâne. Tefnaht îi iscodi ochii: păreau să arate respect nemărginit, dar privirii preotului știutor de oameni nu-i scăpă o luminiță tăioasă ce se alegea din obișnuita lumină cețoasă pe care o vedea totdeauna în ochii acestui sclav, în sufletul căruia nu putea să pătrundă. Vrând să se arate încă o dată mărinimos, Tefnaht spuse: - Spune pentru ce ai venit? Te ascult. - Stăpâne
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
a fost prins în cursa Angelei, printrun vicleșug deosebit, pe care numai ea îl puse la cale. Dimineața, o căută la serviciu să-i ceară socoteală pentru cuvintele spuse, dar nu o găsi. întâlnirea cu Andrei, căruia îi povesti cuvintele tăioase ale Angelei, îi fu benefică. -Femeia aceea e drac! Ar fi bine să te debarasezi de ea!, afirmă Andrei, zâmbind. -Nu am eu nimic cu acea femeie!, zise Radu, cu o nervozitate accentuată. -Atunci nu-ți face griji. Diseară bem
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
total, facând ochi mari spre mama ei care era lângă ea și o privea blând, știind despre ce era vorba. -Este băiat?, întrebă Ramona cu o anumită voce copilăroasă. -Da, este băiat, te rog să vină astăzi. Vocea Angelei era tăioasă, după aceste cuvinte ea închise telefonul. Ramona mai rămase puțin cu telefonul la ureche deși simțise când Angela a închis, apoi o îmbrățișează pe mama ei, care plângea zicând, ca pentru sine „Destinul se repetă, ca și mine va suferi
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
lui se va face din albă neagră Și, în cele din urmă, va cădea mort Din cauză că și-a neglijat măruntaiele. Deci amintește-ți soarta acestui motan Și nu-ți neglija intestinele Din cauza pasiunii tale, Și nu uita nici de vântul tăios de iarnă Și nu ignora nici căldura epuizantă a verii... Oricât de înzorzonată și fantezistă ar părea, această poezie nu uită să-i avertizeze pe cei care folosesc afrodiziacele să facă acest lucru cu măsură și îi atenționează să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
creierul parcă Începe să mi se rotească În cap, iscând un vârtej de gânduri și emoții. Le simt scurgându-se În ceva asemănător unei găleți perforate, care se golește Înainte de a apuca să-i examinez conținutul. Iar vocea pițigăiată și tăioasă a lui Toal parcă mă străpunge. Și chiar acuma s-a apucat să bată câmpii: — Se pare că a fost o noapte nefastă pentru amicul nostru. A stat În discoteca Jammy Joe’s până la trei dimineața și a plecat singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
o sunăm pe Bunty. — Bună Boontay! — Frank. Dacă chiar așa te cheamă... — Binențeles cașa mă chiamă! Nu știi despre ce vorbești, curvă proastă și Împuțită cu țâțe mari! Urmează o mică tăcere. Acu Bunty nu mai e chiar atât de tăioasă. Am reușit s-o hărțuiesc pe vaca asta Împuțită. Respirația Îmi scapă de sub control. — Cum de știi cât de mari sunt sânii mei? Spune ea până la urmă, tatonând terenul. Acum urmează sfatul dat de sergentul Brooosss Robertson. Inspectorul ales Brooosss
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Ray, dai mai mult de cinci litere, ei, zâmbesc eu. Ce l-o fi făcut pe Ray Lennox așa dintr-odată să vrea să fie prietenos și băiat de gașcă? — Da douășpatru orizontal? Lodge?“ Întreabă Gus pe un ton cam tăios, Întorcându-se cu spatele la Lennox. — Depune, spune Ray. — Hă? se răstește Gus provocator. — A depune o reclamație. A Înainta o reclamație, zice Lennox pe un ton cam arogant. — Pun pariu că primul lucru la care v-ați gândit a fost masonică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
observat câteva practici divinatorii. Fiecărui gest încercăm să-i atribuim și o sumă de semnificații și să-l identificăm cu un moment precis al practicii divinatorii. Într-o prezentare succintă, cele mai "vizibile" gesturi s-ar prezenta astfel: a) Privire tăiosă și iscoditoare. Nu puțini sunt cei care mărturisesc faptul că divinatorul "a trecut cu privirea prin mine". Acest gest este valabil mai ales pentru primele contacte. El poate să sugereze fie o personalitate puternică, stăpână pe sine, fie o încercare
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
minciună și justiția divină. Încă de la început, depunerea jurămîntului prin care o persoană este obligată să spună adevărul a fost adoptată ca un mecanism prin care Dumnezeu este implicat nu numai ca arbitru, ci și ca judecător sau, după spusele tăioase ale lui Jeremy Bentham (1843:192), prin care "Dumnezeu este invocat pe post de șerif și călău omul dictează, Dumnezeu execută" (cf. Comitetul de revizuire a legii 1972:163). Jurămîntul, spune Baker (1990:6, 87-88) "are scopul de a preîntîmpina
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
micimea fenomenalității supuse programului său critic, prin prisma amorului său propriu revanșat. Din această perspectivă, Adrian Marino făcea următoarea observație pertinentă: "Copiii, modeștii, timorații, conformiștii de orice speță n-au sentimentul comicului. În schimb, orgolioșii, vanitoșii, vindicativii, malițioșii, spiritele inteligente, tăioase, lucide, își fac din cultivarea comicului un adevărat regim de viață. Tehnica folosită este afirmarea inferiorității obiectului ridicol, diminuarea sub condiția medie a situației date, cultivarea abia camuflată a disprețului"61. Consecința firească a oricărei ridiculizări este determinarea unei răsturnări
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din acest subcapitol în Ilie, Loredana, "Satira caragialiană și postcaragialiană", în volumul Crossing Boundaries in Culture and Communication, vol. 1, nr. 2, Editura Universitară, București, 2010. 8 Cornel Regman insistă asupra incisivitătii verbului caragialian, analizând violența, tonul pamfletar și batjocura tăioasa din bucăti precum 1907. Din primavară până-n toamnă, Caradàle și Budalàle, Toxin și toxice, Cerințe absurde, O lichea, Energie și sațiu, Monumentele lui Brătianu, Dim. A. Sturdza (Cornel Regman, Caragiale pamfletar și parodist în Selecție din selecție, Editura Eminescu, 1972
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dicționarul Robert: "imagine simbolică, deseori iluzorie, pe care unele grupuri umane o elaborează sau o acceptă în legătură cu un individ sau cu un fapt și care joacă un rol determinant în comportamentul sau reprezentările grupului respectiv". Fără concesii, sentința lui este tăioasă: "oricât ar părea de paradoxal, mitul nu ascunde nimic: funcția sa este să deformeze, nu să provoace dispariția. Mitul poate atinge totul, poate corupe totul, până și mișcarea ce-l refuză; astfel, cu cât limbajul-obiect rezistă mai mult la început
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
spus Iisus ucenicilor săi pe o furtună în lacul Ghenizaret. Călcau Sfinții, pe valuri, cu mare sfială și cu inima cât un purice. CAPITOLUL I Între viață și moarte er năpraznic. 1876... noaptea înspre Bobotează... Dinspre miazănoapte sufla un vânt tăios care îngheța nările. Nori grei fugeau învălătucindu-se pe cer, în straturi tot mai groase, aducând zăpezi. Pădurea era înecată într-o întunecime înfricoșătoare. Totul părea ca mort. Doar la casa pădurarului, în ochiul de geam lat de-o palmă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ei frumos s-a așternut liniștea, și pacea... și, se putea citi împăcarea cu Dumnezeu, cu soarta... cu tot ce i-a fost scris... Sus pe cer, în mintea ei adormită, ciocâriile se legănau nevăzute... Dinspre miazănoapte sufla un vânt tăios, care îngheța nările. Soarele abia se zărea printr-o spărtură, de nori, sus în cumpăna amiezii. Clopotele băteau la Schitul din deal, de sfârșit al Sf. Liturghii. Era în ziua Bobotezei. Băteau rar și adânc, parcă, numărând clipele. Dangătele lor
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
el în gând, cât de dulce ar fi încă, viața asta mincinoasă... pentru că orice durere se stinge fără urme în razele unei bucurii, și niciodată fericirea nu este mai dulce decât după o durere...!“ ...Ploaia mocănească cu vânt rece și tăios, care ține de câteva zile, a mai contenit. În sfârșit, vremea s-a îndreptat ...în sfârșit, a înflorit liliacul, în sfârșit, toate frunzele s-au desfăcut de-a binelea. În sfârșit, primăvara aducea o risipa de lumină, flori și miresme
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
trec Prutul înghețat, la noi, pe aici prin partea Fălciului ...își continuă gândul, pădurarul. - Oare, or fi trecut?!... Murmură moșierul cu un fel de teamă... Vântul se ascuți, și se înăspri. O rafală se năpusti.. ca o pală subțire și tăioasă, orbindu-i pentru o clipă. - Va fi o iarnă grea, murmură moșierul. - Hm ?! fu de aceeași părere și Anton. Din direcția vântului, părea să se audă mai limpede un urlet. Într-adevăr, urletul prelung al unui lup, vibră tânguitor prin
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lui Darcey. La care Darcey își ceru scuze și îi spuse că, sigur, era dreptul ei să facă ce voia, dar sincer, toată treaba cu Martin nu mirosea a bine. —Vezi-ți tu de ale tale, i-o întoarse Minette tăioasă, iar Darcey renunță la subiectul ăsta de discuție. Dă Doamne să nu o scrântesc, mormăi Darcey băgându-și laptopul în geanta lui și activându-și mesageria. Dă Doamne să închei o groază de afaceri și să răplătesc încrederea tuturor. Străbătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
metri de catedrala Chartres fără să vrea s-o vadă. Peste câtva timp, vom ateriza la Amsterdam. Plouă. Această atmosferă posomorâtă convine, cred, Amsterdamului. Bănuiesc orașul plin de statui reci, de bronz coclit. Severitatea zidurilor trebuie să fie mai puțin tăioasă acum. Iar în vântul umed trebuie că par mai puțin anacronice morile de vânt din tablourile lui Ruisdael. Dacă mai există și în aer liber asemenea mori de vânt, ele se învîrt, probabil, fără să macine nimic. Unul dintre puținele
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cărțile mele, restul rămânând în penumbre groase, am deschis ușița înroșită a sobei și am privit fascinat, multă vreme, flăcările ver-zui-gălbui-albăstrui, arlechinești, care jucau acolo cu neobrăzare. Am stins focul, apoi și lampa. Pe fereastră a apărut atunci luna, rotundă, tăioasă, scânteietoare, aler-gînd pe cerul întunecat. M-am ghemuit în pat, mi-am tras păturile peste cap și am visat. Eram pe holul cafeniu al unei clădiri uriașe, cu săli încremenite de marmură și monumentale scări interioare. Era seara târziu, după
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]