1,240 matches
-
tipărite de succesorul său Filaret), completate de prefețe originale, atestând orizontul iluminist al clericului, ce se inspiră masiv din Enciclopedia franceză și din opera bizantinologului Charles Le Beau. La traducerea Mineielor, lucrare colectivă, condusă de episcop, bazându-se pe vechile tălmăciri ale lui Dosoftei, Radu Greceanu și Damaschin al Râmnicului, au colaborat mitropolitul Grigorie, Filaret de Râmnic, Anatolie ierodiaconul, Rafail monahul și Iordan Cappadochianul. Prefețele conțin, în ansamblu, o meditație asupra evoluției istoriei și a timpului. Predoslovia la Mineiul pe octombrie
CHESARIE DE RAMNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286192_a_287521]
-
le face la Focșani. Funcționar mulți ani la Banca Italo-Română din București, devine director al filialei acesteia din Sibiu. Debutează în „Cugetul românesc” (1923), cu traduceri din poezia lui Giosuè Carducci, prefațate de Ramiro Ortiz. Colaborează, de asemenea, cu unele tălmăciri lirice la „Rampa”, dar și la „Gând românesc” și alte reviste literare transilvănene. Face parte din Gruparea Intelectuală „Thesis” de la Sibiu, în publicația căreia tipărește versuri traduse din Gabriele D’Annunzio, Giovanni Pascoli, Lionello Fiumi. În martie 1940, Teatrul Național
CIFARELLI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286226_a_287555]
-
morții stegarului Christoph Rilke, precum și poeme de Georg Trakl și Ivan Goll). Acestora le corespund, complementar, demersurile pentru cunoașterea creației românești în străinătate. Ca traducător, C. dovedește receptivitate față de reliefurile marcante ale unui moment artistic. Astfel, în anii ’20 publică tălmăciri din Tudor Arghezi, G. Bacovia, Nichifor Crainic, Adrian Maniu, Ion Pillat ș.a.; transpune (împreună cu Hortensia Mateescu), pentru eventuale prezentări pe scene germane, piesele Tulburarea apelor, Meșterul Manole și Daria ale lui Lucian Blaga, prieten și coleg în serviciul diplomației române
CISEK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286277_a_287606]
-
feminin și al purității juvenile. El e un simbol al tradițiilor sfinte și, mai presus de toate, un simbol al superiorității geniale, întru care se înrudește cu Luceafărul eminescian. C. a tradus integral poezia lui Horațiu, a publicat în reviste tălmăciri din Carducci, Foscolo, Panzini, Gozzi, Metastasio, Cazotte, Guicciardini, Sterne ș.a., iar în volum, Un om sfârșit de Giovanni Papini. Valoarea permanentă, la care țintește și ajunge temperamentul lui critic, este monumentalul, totdeauna evident prin materia multă, și aprins până la urmă
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
în literatura locală de limbă română. Va fi distins cu Premiul Sion. Cele două volume ale sale, Cântarea Cântărilor (1978) și Croitorul fermecat după Șalom Alehem (1998), reprezintă prelucrări în versuri ale zestrei iudaice clasice. Nu e vorba însă de tălmăciri impersonale, ci de compoziții în care tradiția iudaică primește o aromă de folclor românesc, idee subliniată de Al. Mirodan, care observă coexistența dintre „poezia patrimoniului iudaic” și „expresivitatea românească”. Pitorescul lingvistic, savoarea limbajului, ce se reclamă, parcă, de la Anton Pann
CLAIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286291_a_287620]
-
până în 1938 a semnat, cu o tenacitate lipsită de relief, în „Convorbiri literare”. Nu a publicat nimic în „Stânga”, unde a fost secretar de redacție. A tradus, în periodice, din Horațiu, Goethe, Arvers, Jean Richepin ș.a. În 1920 îi apare tălmăcirea, corectă, cu unele echivalențe norocoase, a fabulelor lui La Fontaine. A mai transpus în românește o carte de proză a lui Charles Wagner, Viața cumpătată. În comentariile literare, cu mici incursiuni în arie estetică, C. se declară, în spirit maiorescian
CIUCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286283_a_287612]
-
cultural-artistic. Astfel, în numărul din 1923 figurează o istorie a „vechilor noastre calendare”. În 1924, sub genericul Pagini dezgropate, poate fi citit un articol al lui G. Coșbuc având ca temă Simbolurile erotice în poezia populară. Volumul din 1927 conține tălmăciri din notele de călătorie în Canada ale lui Chateaubriand, iar în 1930, Constant Tonegaru semnează proza O înmormântare la bord. Interesul major îl reprezintă însă analizele de bilanț anual al vieții dramatice (artiști, spectacole, rezonanțe în presă) întreprinse de George
ALMANAH „ARGUS”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285263_a_286592]
-
românește Poveștile reginei Margareta de Navarra de E. Scribe, Regele de Robert de Flers și E. Caillavet, O zi de odihnă de Valentin Kataev, Cavalerul din Olmedo de Lope de Vega. Ultimele două traduceri sunt tipărite, la fel ca și tălmăcirile pe care le meșterește de unul singur: piesa Fiica omului de Jean de Beer (1956) și romanul lui Aleksis Kivi, Cei șapte frați (1963), pentru care s-a folosit de o versiune franțuzească sau nemțească. Deși cu intermitență, a făcut
ALEXANDRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285240_a_286569]
-
ale anului în curs. La subsol apar anunțuri editoriale însoțite de scurte caracterizări ale autorilor și operelor. Sunt semnalate volume ale lui Gh. Brăescu (Cum sunt ei, Doi vulpoi, Un scos din pepeni și Moș Belea), Faust de Goethe în tălmăcirea lui I. U. Soricu, ediția a doua a Vieții lui Iisus de Ernest Renan, Istoria civilizației române moderne și Istoria literaturii române contemporane, cărțile „rodnicului îndrumător și cercetător” E. Lovinescu, la toate acestea adăugându-se alte titluri din literatura universală
ALMANAHUL LITERATURII UNIVERSALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285287_a_286616]
-
majoritate texte inedite pentru cititorul român, traduse din autori străini, completate, însă, cu alte șase povestiri originale din literatura noastră, scrise anume pentru acest almanah de Haralamb Zincă, Ioan Suciu, Eugen Teodoru, Petre Vârlan, Ion Ochinciuc și Pan Izverna. Cele mai multe tălmăciri aparțin lui Nicolae Nicoară, căruia i se alătură Horia Matei și Andrei Bantaș. Ediția din anul următor reproduce, în secțiunea inițială, „o serie de percutante anchete apărute în publicații românești dintre 1890 și 1935, care au solicitat sau implicat oameni
ALMANAH „ROMANIA LITERARA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285267_a_286596]
-
va fi reluată ulterior în traducere românească și apropriată integral de A. Poligraful, specializat în colportaj, prelucrări, compilație și pastișă, a publicat poezii, povestiri, nuvele, amintiri de călătorie, romane, drame, comedii, vodeviluri, articole de popularizare a literaturii române și străine, tălmăciri în și din limba română. A colaborat la „Albina Carpaților”, „Familia”, „Amicul familiei”, „România liberă”, „Universul” și, cu totul întâmplător, la „Convorbiri literare”. Cu mediocritate pretențioasă, versificatorul, prolific, imită și amalgamează, în Ciarda albă (1879) și în Harpă și caval
ALEXI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285249_a_286578]
-
Cornelia Mânicuță, Alina Iacobitz, Mona Paiu, Algeria Simota); cronica plastică (Adriana Răileanu, Sasca Nistor, Cătălin Bordeianu, Vasile Rășcanu); cronica muzicală (Liviu Papuc, Virgil Mihaiu); cronica cinematografică (Gh. Gh. Chipail, Valeriu Gherghel). Un interesant Epistolar Petru Comarnescu alcătuiește Nichita Filip. Apar tălmăciri din literatura modernă și contemporană (Herman Hesse, Curzio Malaparte, Dylan Thomas, Paul Celan ș.a.). Se traduc eseuri (din Roland Barthes, André Gide, Maurice Blanchot, Max Bense, Hans Robert Jauss, Michel Zéraffa). După 1989, atât numele din caseta redacțională, cât și
ALMA MATER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285259_a_286588]
-
-se de la o traducere la alta"39. Așa, de pildă, ia naștere "corbul de noapte", care e un calc după grecescu νυιτικόραζ, tradus de Heliade-Rădulescu chiar prin "nycticoracele"40. Iar exemplele sunt multe; prin urmare, risc să afirm că primele tălmăciri din cărțile biblice nu au o funcție normativă în domeniul care ne interesează. Nici la nivel lexical și cu atât mai puțin la cel al preciziei denominative. Un loc imediat următor, ca influență și răspândire, revine, cu siguranță, așa-numitelor
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pierdut, cunoscând ulterior numeroase versiuni bizantine, povestea vieții marelui cuceritor trece apoi în Occident, unde este tradusă în latină de Iulius Valerius în anul 340 și apoi, în secolul al X-lea, de către arhipresbiterul Leo, după care s-a realizat tălmăcirea în franceza veche 57. La finele secolului al XII-lea, a fost redactată o adevărată epopee de aproximativ 20.000 de versuri, de către trei trubaduri. Ea a stat la orginea versului "alexandrin". De aici, succesul occidental al biografiei romanțate a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
în epoca lui Cantemir. Europa nu ieșise încă de sub mirajul descoperirii unor teritorii noi, cu promisiunile lor și cu legendele seducătoare. Din aria scrierilor parenetice, Învățăturile lui Neagoe Basarab, text care a circulat atât în slavonă, cât și într-o tălmăcire românească efectuată în jurul anului 1653 (trei manuscrise o conservă, cu variații nesemnificative, în întregime, dintre care unul i-a aparținut lui Ștefan Cantacuzino, fiul Stolnicului Constantin Cantacuzino, contemporanul lui Cantemir 68). Dan Zamfirescu a pus în oglindă pasaje din scrierea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
mare influență în Evul Mediu, păstrată în corpus-ul Bibliei "pentru rațiuni culturale, umaniste, iar nu religioase"74. Influența acestui scurt tratat de morală asupra Divanului lui Cantemir este evidentă, ceea ce nu demonstrează că el l-ar fi cunoscut în tălmăcire românească. Dar întrebarea nu are cum să nu încolțească: a folosit Cantemir Biblia ctitorită de socrul său? De cunoscut e mai mult decât sigur că a cunsocut-o. Un cercetător chiar a crezut că niște însemnări de pe un exemplar al Bibliei
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
taifalii care ar fi locuit în preajma Prutului. Or, această informație nu îi aparținea lui Herodot și nici nu avea cum, de vreme ce această populație a apărut la câteva secole după Herodot. Prin urmare, conchide N.A. Ursu, Cantemir a citit cu siguranță tălmăcirea remaniată a lui Nicolae Milescu.83 Într-un comentariu la ediția sa critică, Virgil Cândea sugerează posibilitatea ca tocmai acestă versiune românească în manuscris să-i fi stat la îndemână tânărului pincipe atunci când redacta, grăbit, Divanul 84. Unele animale pot
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
termen, precizează Bruno Faidutti, în una dintre cele mai temeinice lucrări consacrate istoriei reprezentărilor unicornului, "voia probabil să desemneze un rinocer, al cărui nume nu apare în textul biblic".4 Așa își face intrarea unicornul în cultura europeană grație unei tălmăciri eronate. Este suficientă prezența sa în Numere, 23, 22, în Deuteronom, 33, 17, în Isaia, 34, 7, în Iov, 39, 9-12 și mai ales în câțiva Psalmi (21, 21; 29, 5-6; 78, 69 și 92, 11) pentru ca acest animal să
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
De aceea, probabil, Conciliul de la Trente, din 1545-1563, interzice reprezentarea lui Iisus sub formă de inorog. Ca să conchid, Evul Mediu preferă interpretarea în cheie spirituală a imaginii, asociind inorogul cu ideea de castitate, de puritate și transformând totul într-o tălmăcire plastică a nașterii Mântuitorului și a sacrificiului Său pentru oameni. Renașterea păstrează această cheie alegorică doar la nivel convențional, dar îi asociază și alte sensuri care, treptat, o sufocă. Chiar dacă, de pildă, în Iconologia lui Cesare Ripa, inorogul este un
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
traducerea Bibliei datorată lui Nicolae Milescu. Versetul al paisprezecelea din Levitic este redat de Milescu astfel: "Și brehnacea, și caia și câte-s asemene ei", în vreme ce în Biblia de la 1688 apare termenul "șorlița", care desemnează o altă răpitoare 2. În tălmăcirea modernă a Septuagintei, traducătorul, Eugen Munteanu, preferă termenul "șoim", explicând și varietatea terminologică în diferitele traduceri anterioare și identificând pasărea cu Milvus milvus, din familia falconidelor, "un răpitor diurn, de talie relativ mare, cu coada lungă și înfurcată, numit la
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
un exemplu de acest gen, în literatura fantastică, în The Dunwich Horror ⁄ Monstrul din Dunwich (1929)104, de Lovecraft, nuvelă în care implorat de fiul său într-o limbă neomenească, zeul Yog-Sothoth îl salvează. Zeii pot comunica cu oamenii prin tălmăcirea viselor. Direct, prin intermediul unui discurs clar și imperativ, sau indirect, prin figuri și povestiri ceea ce solicită intervenția unui mijlocitor, după cum se poate observa în interpretările lui Iosif din Biblie, sau în cazul lui Enkidu interpretând un vis de-al lui
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
-l ghicești, cititorule, eu mă socotesc că aceste trei semne vor să zică "Ghiță Ariciulescul". Un arici poet sau un poet al aricilor nu este o minune ce se întâmplă pe toate zilele. Sau dacă voiești, să-ți fac o tălmăcire a acestor slove mai iscusită. Eu sunt un om care voi să mă țin după mode și acum trece cineva de mare autor când vorbește în termenii bancului faro. Scu în limba românească înseamnă noblețe (iartă-mă, dragul meu clasic
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
cam ce ar vrea să spună acronimul lui Grigore Alexandrescu și oferă două decriptări: "As de ghindă" și "Ghiță Ariciulescul". Dincolo de jocul de cuvinte, rămâne presupunerea oarecum neobișnuită că numele propriu ar trebui să însemne ceva. Heliade Rădulescu procedează la tălmăciri, ca și cum ceva din natura poeziei ar trebui să se imprime în numele poetului. "Poet al aricilor" sau "un arici poet" nu e, după această logică, o ironie nejustificată și în raționamentul lui Heliade Rădulescu ea se leagă de o anume particularitate
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
română (nu fără, bineînțeles, inevitabilele pierderi și libertățile fatale): „Dom’ Heidegger citea,-ntr-o Lichtung,/al doilea tom al cărții Dichtung/și Adevăr;/sub cer nu făr’/de păsări nezburând... “ — „... de păsări nezburând in Richtung.“ — Păi, zise Nora, dacă asta-i tălmăcire, eu sunt negusul Abisiniei. — Dar ce, Herr Heidegger este mai simplu?! — În orice caz, nu scrie atât de dizgrațios; iar dacă a traduce filosofi este a introduce, din cinci în cinci cuvinte, croșete cu termeni în original, dați-mi și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
În orice caz, nu scrie atât de dizgrațios; iar dacă a traduce filosofi este a introduce, din cinci în cinci cuvinte, croșete cu termeni în original, dați-mi și mie voie să exclam, Wozu die Übersetzung? I. e.: La ce bun tălmăcirea? La care Carmen Carpen se adumbri ușor (ca una ce știa mai bine decât Nora că a traduce nu-i același lucru cu a induce în eroare, — iar Heidegger nu-i traductibil altfel, adică fără paranteze drepte: ă... ț, oricât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]