1,240 matches
-
care este așăzată toată stihurghichi” etc... Conachi inventează (traduce, calchiază) o terminologie specifică, silind dialectul moldav să primească finețea și complexitatea științei retorice. El Împarte stihurile În drepte, Încurcate și sloboade, numește vocalele slove glăsuitoare și consoanele slove neglăsuitoare, tîlcul, tălmăcirea unui stih se cheamă la el noimă, comparația este asămăluirea, scurtarea unui cuvînt prin ifen [...] se numește zgîrcire și zgîrcirea cuvîntului „pricinuiește scădere” etc. ... Grija poetului este ca versurile să aibă rînduială și cuvintele să aibă, În vers, o legătură
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În lucrarea de debut, Opera lui Gogol în România, N. reconstituie răspândirea scrierilor gogoliene între hotarele spiritualității românești. Sinuozitățile receptării sunt explicate frecvent prin prisma împrejurărilor sociale și istorice. Sprijinite pe argumente factologice, comentariile conțin judecăți, critice sau laudative, asupra tălmăcirilor și intervențiilor interpretative. Nu o dată se operează comparații, indicându-se posibile înrâuriri, transmise către Mihai Eminescu ori către proza marilor clasici. Materia, criteriile de organizare și finalitatea, similare, configurează și a doua carte cu profil comparatist - L.N. Tolstoi și literatura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288448_a_289777]
-
literaturii minorităților naționale, în special acelora de limba maghiară și germană, direcție în care contribuția ei se dovedește remarcabilă, ca și aceea în domeniul traducerilor din literatura universală. Pornind de la numeroasele comentarii despre cei mai variați scriitori străini și de la tălmăciri, unele realmente antologice, se poate întreprinde un extrem de interesant studiu de sociologie a receptării, pentru care A.l. și a. oferă poate cel mai bogat material dintre toate publicațiile interbelice. Conducându-se după vechiul adagiu horațian, al îmbinării utilului cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
Ioan Bianu, Catalogul manuscriptelor românești (București, 1899), I, p. 220. 17. G. Bogdan-Duică, op.cit., p. 155. 18. G. Bogdan Duică și G. popa-Lisseanu, Viața și opera lui Gheorghe Lazăr (București, 1924), p. 20. 19. Logofătul Costachi Conachi, poezii. Alcătuiri și tălmăciri (Iași, 18872), p. 323. 20. Ioan Bianu-Nerva Hodoș, op.cit., II, p. 528. 21. M. Jivcovici, Dositei (Dimitrie) Obradovici, in: Studii de literatură universală, 1961, III, p. 133. 22. D. țichindeal, op.cit. (fabula 84, Învățătura), p. 165. 23. petru Maior, Disertație
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
a Tineretului, C.G.M. și E.P.L.A. Astfel la mai toate editurile s-au tradus opere de Pușkin, de Lermontov, Radișcev, Saltâcov-Scedrin, Griboiedov, Alexei Tolstoi, Șolohov, nuvele și articole de Fadeev, Ehrenburg, Tihonov, Kataev, Gladcovă (Ă). S-au făcut o serie de tălmăciri din poezia sovietică de către Radu Boureanu, Cicerone Theodorescu, Victor Kernbach etc. din Maiacovski, Blok, Simonov etc. În ce privește poezia clasică, Maria Banuș, George Lesnea, Ion Costin au tradus din Pușkin și Lermontov. Lipsește Însă o antologie a poeziei sovietice, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
comune Într-o atmosferă specifică. (Ă). Calitatea inferioară a traducerilor lui George Dan alterează Însuși conținutul poemelor lui Simonov, umbrindu-le mult din valoarea originală, care nu poate fi astfel comunicată lectorului român. De aceea chiar editura care a publicat tălmăcirea poemelor lui Simonov Prieteni și dușmani dovedește oarecare ușurință, prea puțină atenție față de textul marelui scriitor sovietic”. Geo Șerban. - Petru Vintilă: Oamenii și faptele lor. În: Flacăra, nr. l8 (70), 7 mai 1949. Geo Șerban. - Nicolae Tăutu: Și s-au
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ne vine să ne coborâm la jargonul vostru, oglindă a ferocelor relații ce domnesc acolo, la voi. (Ă). Dacă În copilărie mă bucuram atunci când povestea Îi făcea pe oameni să vorbească În graiul jivinelor, astăzi mărturisesc că operația aceasta de tălmăcire a unui jargon animalic, reflex al unor raporturi animalice Între oameni, Îmi provoacă dezgust: dacă o fac, e numai pentru că o socotesc necesară. (Ă). Da, sărmanilor! voi puteți să mințiți, să falsificați, să provocați, să ațâțați la omor, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
vedem? în zodia potcoavei, da, fiindcă-i drept în fața banului de aur. Dar ce-i potcoava? E leul, da, leul care rage și sfîșie. O, corabie bătrînă, bătrînul meu cap tremură cînd mă gîndesc la tine! Iată acum o altă tălmăcire, a aceluiași text. Tot soiul de oameni, într-o singură lume... Ia să ne-ascundem! Uite-l pe Queequeg - seamănă el însuși c-un Zodiac, într-atîta de tatuat i-e trupul. Ce zice Canibalul? Pe legea mea, compară semnele! își
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
unor amintiri despre literați cunoscuți; Nicolae Țincu e prezent cu poezii originale și traduceri (Ierusalimul liberat al lui Torquato Tasso), dar și cu piese de teatru (Bacalaureata, Femeia cu ochii verzi); Constantin A. I. Ghica și Mihail Negru figurează cu numeroase tălmăciri, ultimul manifestând preferință pentru Oscar Wilde. Unora dintre aceștia le vor fi aparținând și traducerile romanelor publicate în foileton: Barbarossa de Paul Heyse, Nopțile albe de F.M. Dostoievski (1922), Mamă și amantă de Louis Ulbach (1923-1924). Mai rar sunt inserate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
Eugen Boureanul, Sandu Teleajen, Sărmanul Klopștock, G.M. Vlădescu (cu proză), Volbură Poiană-Năsturaș, A. Pop-Marțian, Ion Buzdugan, Artur Enășescu, Al. Iacobescu, G. Tutoveanu, Elena Farago (cu versuri). În numărul 34 debutează cu o poezie Radu Boureanu. De notat sunt și numeroasele tălmăciri în românește ale lui Giuseppe Cifarelli. În mai multe numere românista slovacă Jindra Husková-Flajshansová face cunoscută cititorilor cultura și literatura țării sale. Pe linia programului inițial se întocmesc numere speciale consacrate culturii armene și literaturii sașilor, „poetelor de sânge românesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
Pavel Nedelcu, iar cu proză Mihail Lungianu, Lucreția Petrescu, Ion Agârbiceanu, Al. Văitoianu, I.C. Vissarion, Sărmanul Klopștock, Al. Cazaban, Ion Munteanu, Gala Galaction, Const. Cehan-Racoviță, N. Crevedia, D. Iov, Eugen Liteanu, V. Damaschin, Cezar Pruteanu ș.a. Un număr restrâns de tălmăciri completează sumarele. În marginile prescrise de statutul său, de-a lungul intervalului 1919-1930 U.l. cunoaște inevitabile creșteri și descreșteri, legate de optica și îndeosebi de autoritatea celor care îl conduc. Reapărut la 19 februarie 1938, săptămânalul are format mare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
1920 îi va tipări Poemele către Ead, treizeci de sonete, traduceri din Anton Wildgans, precizându-se că B. „și-a completat educația literară în Germania”. În „Rampa”, ca și în „Adevărul literar și artistic” publică, pe lângă versuri de factură expresionistă, tălmăciri din R. M. Rilke, Alfons Petzold, Richard von Schaukal, Richard Beer-Hofmann. Dar prezența sa în revistele vremii va deveni tot mai rară: la „Viața literară” și „Vremea”, ocazional, cu eseuri, pamflete, proză, la „Viața românească”, „Adam”, „Facla”, „Azi”, „Lumea românească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
Asachi, Gh. Lazăr, I. Heliade-Rădulescu și alți oameni de cultură ai epocii au susținut luminarea maselor și au orientat școala spre cultivarea sentimentului de prețuire a tradițiilor valoroase ale poporului român și de luptă pentru eliberarea sa națională și socială. Tălmăcirile și scrierile originale au fost numai câteva dintre contribuțiile cărturarilor români din secolele anterioare la opera de culturalizare a poporului nostru, la educarea conștiinței și demnității sale. Însecolul al XVIII-lea și în primele decenii ale secolului al XIX-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Asachi, Gh. Lazăr, I. Heliade-Rădulescu și alți oameni de cultură ai epocii au susținut luminarea maselor și au orientat școala spre cultivarea sentimentului de prețuire a tradițiilor valoroase ale poporului român și de luptă pentru eliberarea sa națională și socială. Tălmăcirile și scrierile originale au fost numai câteva dintre contribuțiile cărturarilor români din secolele anterioare la opera de culturalizare a poporului nostru, la educarea conștiinței și demnității sale. Însecolul al XVIII-lea și în primele decenii ale secolului al XIX-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
de simboluri, Alexa Visarion pune în valoare, mai mult decât adevărul și neadevărul textului, muzica acestuia, lăsându-ne să-i ascultam vocile, melosul și stridențele. Ambiguitatea, pe care o condamnă în poezie savanții sau filosofii, care caută în toate o tălmăcire definitivă, e înțeleasă de Alexa Visarion ca o comuniune între teatru, poezie și ființă, ca un refuz al certitudinii narcisiste, ca o smerenie și frică a omului în fața definitivului. Alexa Visarion opune certitudinii din actul interpretării autenticitatea de simțire subiectivă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Romania până în America, regizor care a câștigat pariul, punând în scenă dramaturgi aflați aparent la poluri opuse, Cehov și Caragiale, Shakespeare și Blaga, Buchner și Pirandello, Alexa Visarion [...] este asemeni versului din Mnemosyne, scris de Holderlin: Suntem un semn fără tălmăcire". Când oamenii se încredințează de această stare a condiției umane și când arta fuge de țarcul interpretărilor, și viața și arta sunt mai aproape de poezie și memoria și credința în Dumnezeu sunt mai autentice. Mai adevărate. [...] Modernitatea este un vulcan
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mine mirat-amuzat: A mai cerut și-o ciorbă de burtă (e o bătrînică, sus, care comandă fără contenire și tot zice cîte una, la care viezurele moare de plăcere, o și văd: e Nebunica Virginiei Woolf, din Între acte, în tălmăcirea nu mai puțin năstrușnicei Frida Papadache). Ei? îl întreb iar. Mai vrea și musaca, zice. Deci? cer, adică, bilanțul. Păi... zice viezurele: mastică, salată de vinete, ciorbă de potroace, ostropel, musaca, un chil de Cotnari, clătite. Mai iau un bitter
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
stilul baroc al lui Lawrence Durrell din Justine și Balthazar, transpunerea acestor prime două romane din Cvartetul din Alexandria, publicată postum, în 1983, reprezentând și încununarea carierei sale de traducător (ciclul va fi încheiat în 1984 de Antoaneta Ralian prin tălmăcirea romanelor Clea și Mountolive). Traduceri: Frances Goodrich, Albert Hackett, Jurnalul Annei Frank, București, 1957; Thomas Hardy, Tess d’Urberville, București, 1960 (în colaborare cu Eugenia Câncea); George Eliot, Moara de pe Floss, București, 1964 (în colaborare cu Eugenia Câncea); J. D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289121_a_290450]
-
demonstrează că nu îl sperie dificultățile, oprindu-se asupra unor nume ca Hermann Keyserling, cu Analiza spectrală a Europei (1993) și Jurnalul de călătorie al unui filosof (I-II, 1997-1998), sau Nikolai Berdeaev, cu Destinul omului în lumea actuală (1993). Tălmăciri răzlețe, din franceză și germană, i-au apărut și în periodice (Jean-Claude Chesnais, Antonin Artaud, Konrad Lorenz). Cariera științifică a lui D. se împlinește sub semnul unei nedezmințite, incoruptibile seriozități. SCRIERI: Orizonturi regăsite, Iași, 1999. Ediții: Ion Anestin, Scrieri despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286920_a_288249]
-
intelectuali care, grupați în jurul lui I. Heliade-Rădulescu, au participat la inițiativele culturale ale acestuia. Pentru crearea repertoriului trupei românești de teatru, înființată de Societatea Filarmonică, a tradus și tipărit în 1836 Domnul Pursoniac de Molière. Din același autor, tot în tălmăcirea lui, s-au reprezentat George Dandin sau Bărbatul cornat în părere și Bolnavul imaginar. Ultima comedie era anunțată ca aflându-se sub tipar în tipografia lui Heliade (1836). Aflat printre protagoniștii revoluției de la 1848 din Muntenia, G. este numit de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287326_a_288655]
-
frisonul morții, „poze” nostalgice sau, la rigoare, bagatelizând idila, cu un vioi accent, făcând mai tot discursul suspectabil. Sonorități exotice, livrești, afirmă pe alocuri relația cu o retorică impusă odată cu pleiada următoare, simbolistă, de poeți. Cu ezitări și obscurități, câteva tălmăciri (din Hugo, Petöfi, Leopardi sau Catulle Mendès) nu trec de faza sârguinței juvenile. Tenace, D. forțează intrarea în Parnas până în preajma celui de-al doilea război; cu înclinații de moralist, cultivă maxima și paradoxul, pastelul neoclasic, catrenul umoristic. Produce, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
literară, colaborând destul de asiduu la „Viața românească”, „Minerva”, „Cumpăna”, „Flacăra” cu articole și pagini de proză, adunate în volumul Mărturisiri (1913). I se tipăresc și o seamă de traduceri - Mănunchiul de rugioare de André Theuriet, Colomba de Prosper Mérimée ș.a. Tălmăcirea piesei Gustul vițiului de Henri Lavedan este încredințată în 1912 Teatrului Național din Craiova. Membru fondator al Societății Scriitorilor Români, N. este aleasă în 1913 în comitetul de conducere, din care făcea parte și D. Anghel. Faptul va provoca reacții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
tablouri vivante, unde personajele sunt Viața, Legenda, Cântul, Mitul, Cicoarea, Fluturele, figuri ale mitologiei grecești, ambiționează să înfățișeze sensul lumii și al existenței umane. În genul său, oarecum anacronic, cu stângăcii și incongruențe, poemul rămâne totuși o încercare notabilă. Numeroasele tălmăciri făcute de N., multe prin intermediar, denotă talent în adaptarea limbii la nivelul de înțelegere al cititorilor cărora li se adresează. SCRIERI: O primăvară, București, 1909; Mărturisiri, București, 1913; Helianta. Două vieți stinse. Mărturisiri, Iași, 1921; Legenda, București, 1922; Amazoana
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
director al Editurii Tineretului. A colaborat la multe dintre revistele și ziarele din primele decenii postbelice: „Gazeta literară”, „Iașul literar”, „Luceafărul”, ‚Munca”, „Orizont”, „Presa noastră”, „Scânteia tineretului”, „Urzica”, „Viața militară”, „Viața românească” ș.a. Debutează în 1940 la „Convorbiri literare”, cu tălmăciri din poezia germană, în același an apărându-i placheta de versuri Din inimă, consemnare discretă a impulsurilor erotice și a stărilor de tristețe. Linia aceasta e abandonată după 1944, când F. adoptă, în numeroasele-i volume (începând cu Sub steagul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287104_a_288433]
-
apreciată drept tezaur al poporului român. Transpune în germană doine și hore și, alături de balade ca Soarele și luna (pe care o compară cu versiunea tălmăcită de Fr. W. Schuster), Inelul și năframa, Bogatul și săracul, Leacul adevărat, Voinicul rănit. Tălmăcirile se detașează de cele oferite de Wilhelm von Kotzebue (Rumänische Volkspoesie, 1857), apropiindu-se de ținuta versiunilor realizate de Ludwig Vinzenz Fischer. Alte opt texte, doine selectate din antologia Jarník-Bârseanu, apar, în traducere liberă, în „Romänische Revue”, publicația lui C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287078_a_288407]