1,606 matches
-
să stea o vreme pe culoar ca să se reculeagă. Se reculege o clipă sau se preface. Și, apoi, e sătulă de asta, se simte rău, bate la o ușă, la întâmplare. De dincolo se aud voci, râsete și zăngănit de tacâmuri. Un șef de sală, în frac negru și vestă roșie, apare în prag cu un aer năuc: "Ssst! Nu e voie! Invitații sosiți din Israel sunt deja la masă. Au făcut deplasarea special pentru inițierea dumneavoastră." "Au asistat la inițierea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pe alta. Își suflă nasul și scuipă cu satisfacție în batistă. Ca să nu trezească bănuieli, ține legătura strânsă peste încheietură și, de cum apare la orizont un halat, ia poziția reglementară. Are o noapte bună, dar scurtă. Dis-de-dimineață, din nou tot tacâmul! Temperatura. Adoarme la loc. I se pune brasarda: tensiunea. Adoarme iar. I se dă un săpun: toaleta de dimineață. Of, ăsta nu e un loc unde să dormi până târziu! Ba și mai rău, trișeria ei n-a trecut neobservată
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
să le smulgă căciulile, caschetele și chipiele. Se precipitară în sala de așteptare de unde, printr-un mic culoar, ajunseră la apartamentul șefului de gară. În încăperea spațioasă care servea drept cameră de zi, salon și sufragerie, masa era pusă (cinci tacâmuri) și o fetiță, așezată pe covor, se juca aranjând pietricele pe un carton mare. Se ridică zâmbind: În fine, tată!" Uite, vă aduc musafiri. Domnul locotenent e un prieten al învățătorului tău și cântă la fel de bine la pian ca el
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
astă-seară au făcut lapte de pasăre." Un val de aer cald, mirosind a vanilie, năvăli din bucătărie. Câinele deschise ușa ca să dea raportul: își îndeplinise bine misiunea și chiar mai mult de-atât. Urmă o învălmășeală veselă. "Mai pune un tacâm, Lillișu!", porunci Caterina, stăpâna casei, evident mulțumită că nu mai știa unde-i stă capul. Trei, rectifică șeful de gară, nu-i puteam lăsa pe vecinii noștri să mănânce singuri când la noi e atâta lume! Panaiota și Grigore băteau
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
se făcuse nicio referire la vameș, acesta se consideră, și el, invitat. Nici nevastă, nici obligații familiale, în cazul lui, invitația se înțelegea de la sine. Obișnuită ca, iarna, plimbarea bărbatului ei să se soldeze aproape în fiecare zi cu câteva tacâmuri în plus, soția șefului de gară a fost cu atât mai puțin surprinsă cu cât aproape se intrase în sărbători. Cât despre Lillișu, ea roși fără motiv, ceea ce nu scăpă nimănui. Locotenentul, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
la zenit, lucrurile dispar, înecate în excesul de lumină. Atunci o vedem pe ea, claritatea, în loc să vedem datorită ei. Ei bine, orbit de Ideea mea, umblam ca un somnambul. Eram un somnambul al soarelui." Obosit să vâneze carnea, pune deoparte tacâmurile, în timp ce Maria-Tereza mănâncă cu poftă: "Te plictisesc, poate?" Îl privește cu ochii ei care albăstresc totul în jur și surâde. Ce gândește de fapt? Dar el nu se mai poate opri. "Știi, Maria-Tereza, la începuturile creștinismului, entuziasmul religios stârnea tot
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fie in trodus, ci se sculă de la masă și se duse să-l primească în persoană. Bietul Politimos era aiurit. Cu sila, Brătianu îl luă de braț, îl împinse în sala de mâncare și ordonă să i se puie un tacâm la masă. Bineînțeles, totul era pregătit mai dinainte. După ce masa se sfârși, Politimos, încântat că fusese primit ca un intim amic al familiei, fu introdus în cabinetul de lucru. și aci Brătianu jucă scena cea mare. — Dragă Politimos, te-am
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Clădirea veche găzduiește birouri, saloane, magazii, garderoba, bucătăria, diverse alte încăperi cu destinații diferite. Mizeria e la ea acasă, din auzite știu că șobolanii umblă nestingheriți, câinii eu i-am văzut, merg salivând pe culoare până aproape de sala de mese. Tacâmurile sunt vechi și uzate. Unele bucătărese sunt mai mult decât neprietenoase cu suferinzii. Aceștia mai greșesc uneori, având un comportament dezechilibrat. Dar poate că e de înțeles! Disperarea îi mână la reacții nu tocmai ortodoxe. Zilnic, personalul medical și auxiliar
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Dabija, Agricultură, Comerț și Lucrări Publice B. Conta, Instrucția și Cultele D. Giani, Justiția. Pentru câteva zile patimile politice și polemicile acre lasă locul entuziasmului pentru marele act național săvârșit. Comerțul Capitalei dă lui Ion Brătianu un banchet de peste 300 tacâmuri spre a-l sărbători pentru norocoasa salvare de atentat. Pe ziua de 1 aprilie 1881 s-a inaugurat Casa de Economii din nou înființată. Casa a fost instalată în localul Casei de Depuneri. Regele a fost de față și a
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
cu toată lumea. Era, în plus, seara, după ce își termina lucrul la restaurantul tribunalului, profesor la școala de picoli. Mi-aduc aminte cum ne povestea el lecțiile pe care le preda elevilor săi. Una dintre lecțiile principale era ca la strîngerea tacîmurilor de pe masă, după ce s-au terminat de servit mîncărurile, paharele să nu fie ridicate decît după ce au plecat clienții. Pentru că, spunea el, paharele reprezintă băutura, care este consumația de bază pentru un restaurant. La această masă veneau adesea Istrate Micescu
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
și mai cu noroc, se opreau la crâșma lui Grecu, la rachiu, pentru adălmaș. Olarul, de asemenea își făcea intrarea în sat destul de des, dar cu căruța plină de vale (oale de toate mărimile, cratițe, tigăi, ceainice, lighene, site, polonice, tacâmuri, servicii de farfurii, platouri, tase etc.). Strângea oale (vase) farfurii sparte, tacâmuri vechi și ruginite, tigăi. Striga pe ulițe de răsuna satul: Hai, la oale! Oale sparte. Hai la fandele. tigăi vechi, ceainice, tacâmuri Nu mai stați pe gânduri! Oale
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pentru adălmaș. Olarul, de asemenea își făcea intrarea în sat destul de des, dar cu căruța plină de vale (oale de toate mărimile, cratițe, tigăi, ceainice, lighene, site, polonice, tacâmuri, servicii de farfurii, platouri, tase etc.). Strângea oale (vase) farfurii sparte, tacâmuri vechi și ruginite, tigăi. Striga pe ulițe de răsuna satul: Hai, la oale! Oale sparte. Hai la fandele. tigăi vechi, ceainice, tacâmuri Nu mai stați pe gânduri! Oale! Oale! Gospodinele ieșeau în uliță și nu-și dădeau rândul în sortarea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cratițe, tigăi, ceainice, lighene, site, polonice, tacâmuri, servicii de farfurii, platouri, tase etc.). Strângea oale (vase) farfurii sparte, tacâmuri vechi și ruginite, tigăi. Striga pe ulițe de răsuna satul: Hai, la oale! Oale sparte. Hai la fandele. tigăi vechi, ceainice, tacâmuri Nu mai stați pe gânduri! Oale! Oale! Gospodinele ieșeau în uliță și nu-și dădeau rândul în sortarea oalelor de la "negustorul" ambulant. Î n schimb, dădeau cratițele vechi, sparte și ruginite. Făceau astfel curat în gospodăria lor. Aceste personaje au
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
apă rece, având în mijloc o masa octogonală pe care îți poți pune sticla cu apă sau cutia cu suc. Răcoarea apei îți dă o stare de bine, înviorându-te. Seara, la cină, am fost serviți după reguli franțuzești: cu tacâmuri de argint, vin roșu franțuzesc, bere rece la halbă berea japoneză Kirin, iar aperitivul și restul felurilor de mâncare a fost o combinație reușită între mâncărurile franțuzești (pe bază de carne de vită) și cele japoneze, pe bază de fructe
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
o combinație reușită între mâncărurile franțuzești (pe bază de carne de vită) și cele japoneze, pe bază de fructe de mare, sosuri gustoase, salată de creveți și alte bunătăți specifice. La restaurant, Dimi avea rezervat un loc unde erau așezate tacâmuri pentru copii, meniul fiindu-i adus într-o casetă acoperită. Copiii au un meniu special, fiind tratați cu respect de întreg personalul hotelului. După cină am mers la culcare; simțeam nevoia odihnei. „Și mâine mai este o zi!” Kamogawa Yokohama
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
cu dorință de somn, dar n-am putut să mă așez la dormit, deoarece trebuia să mergem la cină, la restaurantul franțuzesc... După cum am specificat și la Grand Hotel de Kamogawa, unde am servit masa tot într-un restaurant franțuzesc, tacâmurile erau din argint. Aici însă, mai apare ceva în plus. Șervetul pe care ți-l pui pe picioare sau la gât (după preferință) este prins cu un inel din argint. Mâncarea a fost delicioasă și vinul deosebit de gustos. La un
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
periodic literar dedicat în exclusivitate vocației creatoare și deplinei libertăți de exprimare. Dar nu era deloc ușor să te strecori prin furcile caudine ale unei birocrații rămase în continuare în picioare. Aprobări peste aprobări, dosare de agreare, supervizări, temenele, tot tacâmul. Nu există o legislație clară în domeniu, nu dispuneam de bani, nu există o tipografie cu care să închei un contract de prestări de servicii. Nu aveam nici măcar o mașină de scris. Mi-amintesc că tipăream Longitudinile la aceeași tipografie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
drumul de întoarcere, Mama ne-a mai dezvăluit o dată mirajul jocului și al puterii divine: ne-am împotmolit în nămeți. Cu alte cuvinte: am intrat în șanț! Uf! Trebuia să se întâmple și asta?! Pentru a avea parte de-un tacâm complet... Rapid, am evaluat situația: în fața mea, la o distanță respectabilă, un autobuz staționat - motivul frânei mele și a ajungerii în șanț - în spate, la o distanță comparabilă cu cea din fața mea, un microbuz ce a avut timp să oprească
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
public în anul 2006. A.M.P. : Ceea ce era exact 13 ani mai târziu față de când fusese scrisă piesa, vorba Cristinei Modreanu, nu ajun‑ seseră acești ani ca să se mai risipească din atmosfera medievală care împiedicase jucarea piesei. Și cu tot tacâmul, toate bisericile minus protestanții au protestat, toți securiștii-șefi, ierarhi sau nu, s-au indignat, regizo‑ rul și actorii și-au pierdut până la urmă teatrul. Ei, eu nu vreau să aibă nimeni de suferit din cauza mea - și atunci am pus capăt
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
surprindă publicul cu Zaraza, dar degeaba. Ajungeau să fie huiduiți și jigniți pe scenă dacă nu se opreau imediat din acest sacrilegiu, se arunca după ei cu ce se nimerea la îndemână, cu legume, bucăți de pâine sau chiar cu tacâmuri. Unii nefe- riciți se încăpățânau să demonstreze c-o pot cânta chiar mai bine, dar sfârșitul nu era altul decât tragic, fiind scoși uneori de tot din programul teraselor sau restaurantelor. Pentru toți oamenii, femeia fatală despre care nu știau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
devenea o stare, o stare din ce în ce mai intensă odată ce își auzea numele strigat tot mai tare și bătăile din palme deveneau tot mai puternice. Simțea cum se dă de nerăbdare din picioare, pe sub mese ; cum se învârt în mâini, de emoție, tacâmuri, fără niciun sens ; cum se aprind țigări după țigări ; cum tensiunea crește minut cu minut și sufletele lor sunt aproape de a exploda. — Sunteți gata, maestre ? Niciun răspuns, din nou. Nodurile din gât n-au ajuns încă atât de puternice încât
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
oral sau că se poate contracta SIDA dacă bei după altcineva o gură de Snapple. Discută cu păsărele și are ca animal de companie o veveriță numită Corky, dând dovadă și de o mare dificultate în a se folosi de tacâmuri; la restaurant trebuie întotdeauna să-l întrerupă pe ospătarul care recită recomandările bucătarului, întrebându-l: „Așa ceva se mănâncă cu furculița?“ Însă Mike găsește inocența ei cuceritoare și foarte curând o inițiază în intimitatea lumii lui, convingând-o să se îmbrace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ce să mai fac? Cu cele mai calde urări de sănătate ție și D-nei de la mine și soția mea. M. V. Pienescu </citation> <citation author=”PIENESCU Mircea V.” loc=”București” data =”4 ianuarie 1975”> Dragă Eugen, Am primit scrisoarea cu tot tacâmul ei. Îți mulțumesc ție și soției pentru urările ce ne faceți și la rândul nostru vă dorim un an bun, aducător de sănătate și voie bună. Neavând calendar atunci și nici un Eugen În familia de aci, am uitat de Sf.
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
unde vom fi cazați toți scriitorii. „Ne cazează la un singur hotel, pentru a ne supraveghea mai ușor”, spune cu o ironie silită Lascha Bakradse. În gara de trenuri din Kaliningrad, suntem întâmpinați cu focuri de artificii, muzică și tot tacâmul. Suntem invitați la o mică excursie cu autobuzul prin oraș. Ghidul nostru este o femeie glumeață, ironică și autoironică, aceasta mărturisindu-ne că îi va fi foarte greu să vorbească despre „splendorile arhitectonice” ale Kaliningradului unor persoane care au văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
parcurs până la amfiteatrul cu happening-uri. Pofta de mâncare revine, nestăvilită, după trei ore petrecute în vânt, pe faleză. Berea însă s-a terminat (o fisură organizatorică!). Dacă mai vrei, plătești la bar. Lumea se înghesuie în spațiul strâmt cu tacâmurile. Orchestra se declanșează. Vaporul rupe parâmele. Încep dansurile, o defulare generală. Inconștiența voluptuoasă a unei nave ce pornește împotriva curentului, sub ploaie, dar, de data aceasta, nimeni nu mai este atras de peisaje, ci de comunicare și distracție. La ora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]