1,365 matches
-
pe Mircea, care privi cu dezamăgire la pantofii săi cu catarame de alamă galbenă și izbuti să declame împăciuitor: Numai zece minute băieți, fiin'că am o treabă! Cu o căznită diplomație, față de ambele echipe, apără spărtura din peretele cu tapet de mătase de asalturile bidonului de vopsea, apoi, după un supraelastic sfert de oră de joc, pe terenul cu prundișul acela clinchenitor de ceramică răscoaptă, care-i pudrase uniform hainele în cafeniu, făcându-le la fel cu vestoanele și pantalonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fabrică, le scoate din cutiuțe, le lustruiește cu mâneca, „muncă, tată, muncă, nu glumă, că altfel n-aveam eu de toate în casă, nici frigider, câți mai au?, nici covor, nici somieră, nici lustră cu brațe și cinci becuri și tapet... Cu palmele astea țin casa, n-am avut nimic decât palmele astea, am plecat de-acasă numai c-o bocceluță... dar munca e muncă, mi-am dus nevasta la Sinaia prin sindicat... Și ea n-a stat în viața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
paznici și ne era frică de pedagogă, o brută stalinistă, și ne era frică să mergem noaptea la spălător... Și-acolo am văzut scene de nedescris între fete... Și ce turniruri făceau ploșnițele pe pereți când se stingea lumina, pe sub tapetul rupt, de pe vremea naționalizării... da’ știți voi cum e să ai tot corpul plin de blânde de la ploșnițe? - Nici eu nu știu cum e cu ploșnițele, n-am luat decât păduchi în clasa întâi, de-am avut gaz turnat în cap o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
terminali, despre care circulau atâtea zvonuri. Acum, profitând de tulburarea În care se zbătea țara, Împărțită cum era Între orgoliul de a se ști unică pe Întreaga planetă și neliniștea de a nu fi ca toată lumea, veneau să pună pe tapet nici mai mult nici mai puțin decât chestiunea regimului. Evident adversari ai monarhiei, dușmani ai tronului prin definiție, credeau că descoperiseră un nou argument În favoarea necesarei și urgentei instaurări a republicii. Spuneau că era Împotriva celei mai elementare logici să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
gura mare sfârșiră în mod abrupt când împușcătura asurzitoare îi zbură gâtul. Horcăind groaznic, Lange se răsuci împrejur ca un derviș care se rotește amețitor în dans, ținându-se înnebunit de gât cu mâinile care mai aveau cătușe și decorând tapetul cu trandafiri roșii în timp ce cădea la podea. Mâinile lui Kindermann se potriveau mai bine pe o vioară decât pe ceva atât de mare ca un 45 mm, și cu cocoșul jos ai nevoie de arătătorul unui dulgher ca să manevrezi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
temut de un atac. A zâmbit descoperind un șir de dinți mici și neregulați. În spatele perdelei se afla o cameră îngustă, ocupată în întregime de un pat dublu fără spătar, acoperit cu o cuvertură din pluș de culoarea tutunului. Pe tapetul care acoperea pereții atârna un crucifix, ușor strâmb. Telefonul era pe podea, lângă priză. L-am luat. M-am așezat pe pat și am format numărul Elsei. Am urmărit în gând sunetul soneriei care pătrundea în casă. Alerga pe covorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a trupurilor și care continua acum, aproape ca și cum n-am fi încetat niciodată. Eram acasă la mine, între picioarele femeii pe care o cunoșteam de cincisprezece ani și care era însărcinată cu mine. Dincolo, în camera de oaspeți, era un tapet cu ursuleți și fusese pregătit leagănul. Poate ar fi trebuit să fiu mai fericit decât eram. Dar intimitatea este un teritoriu dificil, Angela. Nu mă gândeam la Italia, dar o simțeam. Știam că rămăsese în mine cu un zgomot înăbușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
are ceva dungat. Toată lumea are acum ceva zebrat prin casă“, îmi explică ea. O apăsa ideea că prietena ei, Shelley - care are întotdeauna pe măsuța de cafea o fructieră Royal Doulton plin cu rodii perfect coapte, ca să se asorteze cu tapetul Zuber, pictat manual - n-o să fie impresionată de propria ei colecție de fructiere. Apoi mai erau farfuriile și ceșcuțele de espresso: voia să aibă porțelanul acela franțuzesc la modă pe care-l avea toată lumea, chiar dacă nu-și amintea cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
din cauza diferenței de fus orar. Eram atât de sfârșită după întâmplările acestei după-amiezi încât nu-mi mai doream decât să zac o oră în pat. Pentru o persoană care suferă de migrene, alegerea pe care a făcut-o mama în privința tapetului e de-a dreptul inexplicabilă. Fiecare centimetru al camerei de oaspeți, inclusiv tavanul, e acoperit de un tapet cu model de trandafiri galbeni, cățărători, cu pilotă și abajururi asortate. Până și prosoapele și halatele erau galbene. Sincer, când am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
decât să zac o oră în pat. Pentru o persoană care suferă de migrene, alegerea pe care a făcut-o mama în privința tapetului e de-a dreptul inexplicabilă. Fiecare centimetru al camerei de oaspeți, inclusiv tavanul, e acoperit de un tapet cu model de trandafiri galbeni, cățărători, cu pilotă și abajururi asortate. Până și prosoapele și halatele erau galbene. Sincer, când am dat cu ochii de ele, am crezut că o să mor de durere de cap. Restul camerei era plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
vezi, nu avem nici copii, nici animale... Fumezi ? mă întreabă brusc, trăgând fumul în piept. — Îhm... nu. Mulțumesc. — Nu ne deranjează, să știi. Coborâm niște scări micuțe și pun mâna pe perete pentru a-mi păstra echilibrul, dar florile de pe tapetul din fața mea o iau la vale. — Te simți bine ? spune Eddie, prinzându-mă chiar în clipa în care mai am puțin și mă prăbușesc pe podea. Cred că analgezicele alea au fost un pic cam tari, șoptesc. — Un picuț. Trish
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
clipe, gândindu-mă bine. Mă întorc fără grabă și o iau înapoi spre lift. Mai am o unică șansă. N-am nimic de pierdut. Urc două etaje și ies din lift. E aproape identic cu etajul meu - aceeași mochetă, același tapet, aceleași lămpi. Doar că ușile au alte numere. 31 și 32. Nu-mi amintesc pe care dintre ele o caut așa că, până la urmă, optez pentru 31. Are un preș mai moale. Mă las jos pe podea, îmi las geanta jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
burduf, cu steag care sare când îl deschizi și pe care scrie „Îmi place cum ți‑ai renovat casa!“ Nu știu pe nimeni care să fi zugrăvit de curând, dar pot s‑o țin până când se hotărăște mama să schimbe tapetul din hol. Și asta cu iarbă artificială, pe care scrie „Pentru un antrenor de tenis zdrobitor, cu mulțumiri“. Fiindcă am de gând să iau niște lecții de tenis la vară și o să vreau să‑i mulțumesc antrenorului, nu? Mai culeg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
paginile cărților râd acum din când în când, amintindu-și râsul de atunci, apa din vasele de-atunci s-a evaporat de-atunci, se cutremurau geometric desenele de pe covorul de iută, camera râdea cubic și cu clinchete roz, așa cum era tapetul, paharele de șampanie râdeau în alto, ficusul acompaniat de fagotul cactusului care intermitent râdea în sol major, râsete de coloratură auzeai de la figurinele emailate și viu colorate, indecent râdea strămoțapul și obraznic anticul Amoraș cu săgeata boantă, sacadat, ceasornicul, cucul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de sub fotolii, tremurau faldurile draperiilor de catifea de atâta râs multicolor al tuturor lucrurilor din jur, râdeau de râsul lor și perdelele de la ferestrele zidite, râdeau mușchii de la peretele din casa ce începuse să se roadă de se-auzea de sub tapet măcinarea lui implacabilă din care timpul mușca de peste 200 de ani căsoaia aceasta, cândva han cu cuhne, beciuri cu arcade și firide, cameră pentru dormit al negustorilor în tranzit, al celor certați cu legea, al artiștilor care fugeau de lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care îi lumina ziua și îi foșnea noaptea cu bancnote privea prin vizetă la animalul curios, moșmondind răbdător la o mașină de cusut, cu tipare de carton răspândite peste tot și cu o mulțime de cărți pe pereții acoperiți cu tapetul unor pagini solfegiate sau mâzgăliți cu crochiuri și studii ale unuia și aceluiași bărbat cu chipul lui Charles Bronson. În umbra unui gând, a unei neînțelegeri, a lehamitei de viață, a bucuriei uitării, a senzației neantului, a încruntării viitorului sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-și înmoaie un deget în apa nemuririi, dar zvonistica propagată ca undele hertziene era consistentă precum amintitele unde, adică se știu, dar nu se văd... Dovezile palpabile lipsind, uitarea lor a revenit pe același făgaș. Întotdeauna însă, trecutul pus pe tapet tinerilor de dictatura părintească cu scopul de a învăța ceva din valorile îngropate are aceeași importanță ca Gioconda pentru un câine, cu același interes cu care privește eunucul, cadâna: impasibil și rece! Trecutul năpădise și gata. Imposibil de negat, greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
alese la întâmplare, asemenea colajelor artiștilor alcătuite din nimicuri, resturi. În 1913 poetul Guillaume Apollinaire scria “se poate picta cu ce dorești, cu pipe, cu mărci poștale, cu cărți de joc, cu bucăți de mușama, cu ziare, cu hârtie de tapet”. El propunea nu numai o extindere a posibilităților tehnice ci și a sferei real obiective a picturii. Colajele și montajele cubistilor, ”manifestul etnic al plasticii futuriste” a lui Boccioni, începuturile constructivismului rusesc, ready-made-urile, întregul interes pentru lucrurile banale, fără importanță
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
ramă de argint. Purta o rochie cu guler înalt pus pe balene și privea neclintit, perfect calmă, o scenă ce nu se schimbase niciodată. Moartea, tortura, pierderile nu lăsaseră nici o urmă asupra peticului de perete din fața ochilor ei, acoperit de tapetul cu buchețele de flori ales de soacra ei. Deasupra unui buchețel era un desen în creion, un chip de fată care, la paisprezece ani, poate avusese pentru el o semnificație, acum uitată - poate o iubire romantică, incertă, de adolescent, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
accepta cu plăcere, iar mie nu mi-ar mai fi frică de ei. Charlot simți că se află în fața unei ruine: nu o ruină veche care a prins patina și eleganța trecerii timpului, ci o ruină nouă unde se vede tapetul jupuit atârnând și distrugerea dezgolește cu brutalitate un scaun, un cămin. „Nu e drept, își spuse Charlot, nu e vina mea. Eu n-am cerut două vieți, ci una singură, pe a lui Janvier.“ —Poți să iei gulerele astea dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
spunea. Pe unele încă le mai țin minte. Îi plăcea lui o fată de la moara din Brinac... Când te gândești câte lucruri putem uita! E formidabil! Oare ăsta să fi fost portretul pe care-l desenase cu atâta stângăcie pe tapet? Nu-și mai amintea, și totuși, odinioară... — Se prăpădea după ea, continuă Roche, dar n-avea curaj să-i spună. Avea vreo paișpe-cinșpe ani atunci. Un laș fără pereche! — Și atunci, cei din sat de ce au o părere bună despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
abia acum.“ în timp ce jonglam cu amintirile, au existat câteva tentative de-a ne atinge mâinile. Era ca un ecou de demult, delicios și dulce amărui, ecoul unor alte atingeri. Când ne-am săturat de atâtea amintiri, mi-am scos pe tapet cele mai recente realizări. Ca un copil care se laudă cu cadourile pe care le-a primit de ziua lui. — N-am mai luat droguri și n-am mai băut nimic de un an și patru luni, m-am umflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
iluzia autorității. El apare în scenă numai pentru a tempera acțiunea, pentru că adevărata autoritate este Zoe Trahanache. Ca „stâlp al puterii” respectă fără abateri „legalitatea”, formulând următorul principiu de acțiune politică: „Noi votăm pentru candidatul pe care îl pune pa tapet partidul întreg... pentru că de la partidul întreg atârnă binele nostru”. L-am putem încadra, așadar, și în tipul politicianului <footnote Popularitatea și prestigiul de care se bucură pe plan politic par a fi reale. Nu îi sunt contestate nici măcar de adversarii
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
singura dintre cele trei femei care nu se farda și în contrast cu celelalte părea simplă și lipsită de afectare. Sufrageria vădea eleganța de bun gust a perioadei respective. Avea un aer foarte sever. Exista un piedestal înalt de lemn alb și tapet verde pe care erau expuse gravuri de Whistler în rame negre simple. Iar perdelele verzi, cu un model cu cozi de păun, atârnate în linii drepte, covorul verde cu un tipar în care niște iepurași albi se zbenguiau printre copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
englezilor prin indiferența totală față de comodități și confort. Nu-l supăra că trebuie să stea mereu într-o cămăruță mizerabilă. Nu simțea nevoia să fie înconjurat de lucruri frumoase. Presupun că nici n-a observat vreodată cât de murdar era tapetul de pe pereții camerei în care l-am găsit când l-am vizitat prima dată. N-avea nevoie de fotolii în care să șadă comod, se simțea mult mai în largul lui pe un scăunel de bucătărie. Mânca într-adevăr cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]