2,012 matches
-
toate astea republicanul sincer, care până la capătul vieții sale ar ținea la programul său, ar fi respectat ca om de caracter, ca om statornic care merită încredere, deși nimenea nu-l însărcinează a reprezenta idei ce nu sunt împrăștiate de tară. Când însă cineva a fost republican la Ploiești numai pentru că n-avea slujbă, iar din momentul în care a căpătat-o se leapădă de tot trecutul lui și escamotează principiile adversarilor săi politici, pentru a se drapa cu ele, făcîndu-se
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
alt rege decât pe Marx, șeful socialiștilor din Londra, daca a proclamat republica de la Ploiești, dac-a fraternizat cu Rocherfort, dac-a protestat în contra erigerii regatului și a băut în sănătatea viitoarei "Republice Romîne" poate fi sigur că, întors în tară, va fi deputat, ministru, membru la Curtea de Casație, director de drum de fier sau de Bancă Națională, c-un cuvânt că-i vor merge lucrurile strună. D. Iorgu Radu n-are din nenorocire, nevoie de-a deveni membru al
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
e vorba de un așezământ de binefacere și de cultură care a fost desființat și trebuie să știm dacă el putea să se desființeze ori cel puțin dacă erau destule motive spre a-l desființa. Trecând cu vederea întrebarea dacă tara noastră are ori nu trebuință de un asemenea așezământ, ne vom mărgini deocamdată a constata că el a fost întemeiat - în mare parte {EminescuOpXII 192} cel puțin - din donațiunile acelora care credeau că țara are trebuință de dânsul și că
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Austria. Să-l consulteze, să-l aibă alăturea ca un sfătuitor, iar nu ca un funcționar. Directorul să-și întocmească în administrație un consiliu din tot ce este mai bun din funcționarii și bărbații tecnici de drum de fier din tară; să caute mai cu seamă să cunoască pe fiecare în parte după meritul lucrului și al valoarei ce produce în serviciu, iar nu după alte considerații; să pună pe fiecare la locul său și singura considerație care să-l conducă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
țară. Dar guvernul imperial, temîndu-se mai cu seamă de interpretarea defavorabilă ce s-ar da în străinătate unei ingerențe, era hotărât a nu interveni. Când însă, sfătuit din Viena ori din Berlin, prințul se hotărî de-a face apel la tară, precum și avea dreptul, ați văzut cum acești d-ni au început să strige în contra violării Constituției. Pentru a striga și a face atâta gălăgie aveau cele mai temeinice cuvinte din lume: pentru că din momentul ce-și pierdeau funcțiunile deveneau niște
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ministeriale. Primul punct al acestei foi spune: Să facem apel la întreaga națiune română ca să ne dea nouă, concursul, iar nu ideilor ipocrite ale d-lui C. A. Rosetti. (Vedeți circulara no. 17219 din 1 oct. către d-nii prefecți din tară. ) Celelalte puncte nu le comunicăm, de vreme ce cuprind un apel la acte ilegale, iar denunțători ai poporului nostru nu suntem nici atunci când el n-ar avea dreptate. [7 octombrie 1881] ["OBSERVASERĂM UNA DIN ZILE... Observaserăm una din zile că roșii, pentru
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
recunoscut și proclamat că-n orice împrejurare țara va fi lângă și cu partida liberală, că-i va da încredere... Când înșii protivnicii noștri sunt siliți să recunoască că cu noi e maioritatea țării... Protivnicii noștri au zis: cât despre tară, partida liberală ar sta mult și bine la putere... Etc. etc. Pardon. Protivnicii d-voastră niciodată n-au declarat sau proclamat că țara e cu partida liberală, că maioritatea e cu această partidă. "Timpul " a constatat pur și simplu un
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
mijloacelor ei de subsistenta. Unde sânt evrei însa natalitatea e mica, si numai mortalitatea mare. Astfel Romanul are numai 2220 nasteri si mai tot pe-atîtea morti. Întrebam acum de ce folos, de ce necesitate pot fi evreii economic si politic pentru o tara a carei populatie se stinge din momentul în care ei intra în contact cu ea. Românul e lenes, e imoral, e vicios. De ce însa nu e imoral si vicios acolo unde nu sânt evrei? Caveant consules populusque! {EminescuOpXII 391} Cu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
vorbind, în străinătate s-au obicinuit a trăi bine, pe mare și de-a gata, încît, întorși în țară, nu le mai ajung zece lefuri și zece diurne. Și această părere a noastră, realistă cu totul, că vo pagubă pentru tară nu e dacă vrea Dumnezeu ca și Caradalele ori Cariagdii să dea ortul popei, "Romînul" o numește "apel la asasinat". {EminescuOpXII 463} ["PATRUZECI ȘI DOUĂ DE CORPORAȚII... "] 2264 Patruzeci și două de corporații române de bresle productive, de grupe de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
exploatarea națională, iar din interiorul țării, pe cea socială. Apoi, în cea de-a doua fază, mai lungă și mai dificilă, intervin tocmai acele elemente de factură confucianistă: realizarea armoniei în familie, între clase, în societate; eliberarea fiecărui individ de tarele sale morale, actuale. Invidia! Ura! Lăcomia! Egoismul! Venalitatea! Necinstea! Lenea! Îmbuibarea! Desfrâul! Pornirile primitive, instinctuale... Și multe, multe altele... Trebuie să se ajungă în final la acea salbă de virtuți ale omului ideal. Dragostea! Cinstea! Altruismul! Empatia! Dreptatea! Cumpătarea! Ascetismul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
n REÎNTREGIREA cu patria-mamă, prin care se va asigura și reîntoarcerea lui Ulise acasă, în Ithaka, alias România, pe care zeii Moscovei au învăluit-o cu fum gros, transformând-o într-un pământ "odios, oprimator, burghez". Un subcapitol este consacrat tarei pe care o trăiește poetul (ca și Eminescu sau Cantemir): discordia mioritică între frați: "...Înfrânt temporar, ca poet militant, el nu poate fi clintit din rădăcina de foc a ființei românești mioritice. Îndărăt, spre ea, să înaintăm". Criticul intră apoi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și prozator; să amintim, în treacăt, că debuta, în 1981, tot la editura ieșeană mai sus pomenită, cu romanul Marele zid) își vede de treabă. Cuprins de frenezie editorială, acest maratonist al lecturilor (cum spuneam), trăitor la o margine de tară, se afla într-o bună relație cu timpul. El transformă dezavantajul de a fi "provincial", departe de culisele și jocurile gășcarilor literari, într-o mare șansă, pe care, de altminteri, a și fructificat-o. lată, redutabilul eminescolog, tipărește într-un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nu corespundea în nici un fel adevărului. La sfârșitul anului 1968 au fost semnate mai multe acorduri comerciale sovietoiugoslave, pentru că la mijlocul anului următor Andrei Gromîko, ministrul sovietic de Externe, să afirme că „doctrina Brejnev” nu se va aplica Iugoslaviei, recunoscută ca tară socialistă în toată regula, în ciuda unor neînțelegeri „ocazionale”. Judecând lucrurile cu luciditate, nu putem neglijă faptul că într-o anumită măsură liderii de la București au ținut cont de sfatul lui Tito promovat la întâlnirea cu Ceaușescu, din august 1968. Între
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
În Rusia sunt egali cu rușii - de ce vin la noi? În Turcia le zâmbește egala îndreptățire - ce caută la noi? Au n-au știut ei sub ce condiții numai pot trece în Romînia? Au n-au știut că în această tară nu pot fi decât cel mult suferiți, că această țară, din nefericire pân - acuma locul de luptă între roiurile Răsăritului și așezările Apusului, au ajuns să răsufle și că e sătulă de stăpâni pentru a nu mai voi stăpâni evrei
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
topea foarte încet în ciuda căldurii de afară. Dar dumneavoastră? - Abia în august când vă întoarceți dumneavoastră. - Și unde? Morocănos cum sunteți, precis că la munte, spuse. - Nu m-am hotărât încă (purtam gândul secret de a sta câteva zile la tară, la tatăl Anei, apoi oriunde, la munte, la mare sau înapoi în oraș, ca de obicei). Deodată ne trezirăm cu domnul Davidsohn, care, trecând prin centru și văzându-ne, se opri lângă noi. Se înclină cu politețe, și spuse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cine știe. Toți așteptăm fericirea, altfel la ce-am mai dăinui pe fata acestui pământ? Sau, poate altul e rostul întârzierii noastre aici. Scrie-mi numai mie: Ce-ai simțit când ai plecat de aici, când ai ajuns acolo în Tara Sfântă unde au fost primite Tablele Legii din dăinuirea ta de mii de ani. Noaptea îl visasem și pe el și pe fiică-sa, dar fiica, simțind asta, își ținea capul aplecat pe umărul meu, era în dreapta mea, preluată bărbăteștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Voievod 1688-1714, ediție critică de Aurora Ilieș, București, Editura Academiei, 1970, p. 205, 210-211. • Hurmuzaki, Documente, Supliment I3, p. 76 și urm. • Cf. Veniamin Ciobanu, op. cit., p. 244. • Ibidem, p. 236. • Idem, Imagini ale străinului în cronici din Moldova și Tara Românească (secolul XVIII), în vol. Identitate și alteritate în spațiul cultural românesc, îngrijit de Al. Zub, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza“, 1996, p. 127. care s-au abătut asupra Moldovei a fost Carol al XII-lea și în viziunea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
demonstrație simplă, observabilă prin simplă privire în istorie că izolarea duce la stagnare și alimentează stagnarea, iar o cultură, indiferent de potențialul pe care îl are de a dezvolta o civilizație, poate rămâne în stadiul de nemișcare. ,, Singura fatalitate, unica tară care ar putea doborî un grup uman și l-ar împiedica să-și dezvolte pe deplin specificul, este izolarea"107. Lumea occidentală este o sinteză a sintezelor, un rezultat al expansiunii economice și cauza în sine a noi expansiuni economice
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
lipsa de comunicare ori cicăleala, absența respectului și înțelegerii față de partenerul de viață, violența verbală și fizică, toate acestea și multe altele pot deveni surse ale discordiei și ale transformării vieții de familie într-un iad. În familiile cu asemenea tare caracteriale și comportamentale scandalurile și bătăile se țin lanț, soldându-se deseori cu leziuni corporale sau chiar cu crime. Presa scrisă și vorbită abundă în informații despre astfel de nedorite situații. Mentalitatea feudală că bărbatul reprezintă autoritatea absolută, că este
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
socializării acestora. Impactul proiectului este acela al creșterii gradului de inserție socială a tinerilor după ieșirea acestora din centrele de reeducare. Grupul țintă al proiectului nostru este Centrul de Reeducare Găești, cu posibilități de extensie la celelalte două instituții din tară (Buziaș și Târgu Ocna. Prin specificul activităților de educație fizică și sport, printr-o strategie didactică eficientă, se poate optimiza comportamentul uman prin acțiunile de comunicare și socializare specifice. Din perspectiva definirii noțiunii de comunicare, că „a face în comun
Paradigma educaţiei fizice şi Sportului by Mihailescu Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1777_a_3169]
-
ordini cu sine însuși. În fond, melancolia Ă cu dublul său regim Ă este mitul fondator al proiecției cioraniene despre sine. De aici, importanța pe care Cioran însuși i-o acordă în corespondență. Astfel, „Înclin să cred că melancolia e tara familiei noastre. Ce poți face împotriva eredității?” (295 Ă 17 februarie 1976). Apoi: „Melancolia a fost blestemul familiei noastre. Știu câte ceva despre asta” (380 Ă 8 martie 1980). Deci, „melancolia, această rană a frumuseții” (456 Ă 28noiembrie 1975). Nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
pentru momentul în care vom explora obiectul urii lui Cioran, neamul, Dumnezeu, propriul sine. În fine, dezgustul pe care scepticismul i-l provoacă lui Cioran e dublat, într-un efort de salvare de sine, de admirație. Neputând scăpa de această tară a strămoșilor sau a fiziologiei, lui Cioran nu-i rămâne decât să-ncerce o restaurare pozitivă a sa. Iată: „Celor slabi, scepticismul le este un sprijin eficace: le îngăduie să păstreze o anumită distanță față de sincopele sau încercările prin care
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mine, pentru a-i cruța pe ceilalți” (I, 280). Or, el caută marginea mai degrabă pentru a se salva din fața eșecurilor. Bine justificată, e o lașitate în plus. Spune Cioran: „Modestia nu cade niciodată pradă deznădejdii. Acesta e privilegiul și tara orgoliului” (III, 243). Cum să înțelegem o astfel de schimbare radicală a raportului cu ceilalți când în Cioran zvâcnește încă nevoia celebrității? „În ciuda groazei pe care mi-o inspiră oamenii, constată mirat și pe jumătate dezamăgit, mă resemnez cu greu
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
de când nu am mai auzit așa ceva. Vulgaritate deprimantă. Amintiri ale bețiilor din Transilvania. Copleșitorul plictis ce mă împingea să beau cu oricine. În fond, sunt un «sentimental», ca toți tipii din Europa centrală” (I, 88). Crede chiar că e purtătorul tarelor Europei Centrale. Spune: „E greu de imaginat un ins mai «sentimental», la modul prostesc, decât mine. Trag după mine toate tarele Europei centrale Ă ca pe un dulce blestem, contra căruia nu vreau și nici nu pot să lupt” (I
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Dostoievski, dar psihologic foarte asemănători” (III, 208). Ba chiar spunând în continuare: „Fenomen neromânesc. Așa se face că șeful G. de F. era slav. Un soi de Hatman” (idem), Cioran încearcă parcă să-și salveze neamul de o astfel de tară. Oricum, își plasează tinerețea sub semnul demonilor dostoievskieni, chit că aceia erau de stânga. Finalmente, condamnând decis Garda de Fier, Cioran se neagă pe sine din momentul acela, al identificării cu o cauză, cu o credință, cu un țel. Cum
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]