4,202 matches
-
la primul etaj, se juca singur de-a indianul În grădină. Toată lumea dormea. Ziua a cincea? A șasea? Cea mai derutată, dimineața, era doamna Maigret, pentru că nu mai trebuia să prepare cafeaua. La șapte, li se aducea micul-dejun pe o tavă, cornuri proaspete și ziarul de la Clermont-Ferrand, care consacra două pagini știrilor din Vichy. Maigret luase obiceiul să le citească de la Început și pînă la sfîrșit, astfel Încît era la curent cu toate evenimentele locale. Citea chiar anunțurile mortuare și mica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
să afle de ce. Occia o lămurește: — Înfățișarea lui se aseamănă cu Pământul. — Pământul e rotund? se minunează Domitia. Regele Sacrificiilor râde cu poftă. O întreabă: Da’ tu cum crezi că este? — Plat, răspunde ea cu candoare. — Plat?! — Da, ca o tavă. — Aha! Ca o tavă, carevasăzică... Occia nu intervine. Îl lasă să se descurce singur. Există o oare care rivalitate între ei. Între metodele lor pedagogice. Îl aude scărpinându-se în barbă. E un pic derutat. Îl simte apoi cum se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o lămurește: — Înfățișarea lui se aseamănă cu Pământul. — Pământul e rotund? se minunează Domitia. Regele Sacrificiilor râde cu poftă. O întreabă: Da’ tu cum crezi că este? — Plat, răspunde ea cu candoare. — Plat?! — Da, ca o tavă. — Aha! Ca o tavă, carevasăzică... Occia nu intervine. Îl lasă să se descurce singur. Există o oare care rivalitate între ei. Între metodele lor pedagogice. Îl aude scărpinându-se în barbă. E un pic derutat. Îl simte apoi cum se schimbă. Parcă s-ar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-se în barbă. E un pic derutat. Îl simte apoi cum se schimbă. Parcă s-ar bucura. A găsit soluția. Păcat! E un pic decepționată, dar și curioasă să-l vadă cum se descurcă. Și tu pe care parte a tăvii trăiești? — Cum adică? se revoltă Domitia. Împreună cu toți oamenii. Deci noi suntem aici... Întinde palma: — Deasupra. — Da. — Și atunci dincolo oamenii stau cu capul în jos, nu? Vorbele îi sunt întâmpinate cu râsete vesele. Intimidată, Domitia se strânge și mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să scrie! Vipsania tace, însă Agrippina răbufnește brusc. Voi nu vedeți că e pauză? Se foiește de câtva timp pe băncuță. Toți înalță capul. Într-adevăr, sclavii însărcinați cu servirea răcoritoarelor și a aperitivelor au început deja să circule cu tăvile încărcate printre invitați. Vipsania cercetează îngrijorată din priviri să vadă dacă totul e bine organizat. Fără să vrea, zăbovește cu ochii pe chipurile mândre ale servitorilor. Aprobă imperceptibil din cap. Quintius i-a ales bine. Sunt cu toții frumoși la vedere
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mâinile bărbatului. Este mai degrabă un împrumut acordat soțului. O bine cunoscută gheară începe să-l zgândăre în stomac. Jigodia! Nici o femeie nu l-a jignit ca ea. I-a oferit totul. Până și sufletul și l a pus pe tavă. Dar l-a refuzat. N-a vrut nimic de la el. A avut acces doar la exteriorul și la vaginul ei. Viața lăuntrică și-o apără cu ferocitate. Pentru Tiberius al ei! Se înseninează și plescăie încântat. Dacă reușește să o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
însuși un client valoros. Are relații puternice, deși nu e un om influent. Asta pentru că-l macină indolența. Scuipă pe jos, fără pic de respect pentru pardoseala din plăci mici de sticlă. Prea le-a primit pe toate servite pe tavă, fiind fiul vitreg al lui Augustus! Și urmașul Scipionilor. Aici e problema! Cum să-i câștige sprijinul la viitoarele alegeri? Pentru că are de gând să se pună din nou pe lista candidaților la consulat. Poate moartea principelui îl va prinde
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ar pu tea ar... Nici el nu știe ce i-ar face. Cât a suferit biata prințesă Mariamne din cauza ei! A trebuit scorpia să-și vâre coada. L-a vrut pe Germanicus, și gata, bunicu’ i l-a adus pe tavă. — ...și mândrețea de nevastă a lui Drusus... Dacă ai fi văzut-o cum arăta la început... — Cum? — Ca o vacă încălțată. Veselia lui Pusio are darul să-l întărâte și mai rău. Vorbele injurioase țâșnesc ca o cascadă: — Searbădă și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că-i fac cinste? Chelnerul zâmbește. Prietenele brunetei râd de îndrăzneala ei, dar la cum arată, își poate permite să fie îndrăzneață. Fetele privesc în tăcere cum chelnerul ia o sticlă de bere și i-o duce lui Ben pe tavă. Se apleacă în fața lui Ben și-i șoptește ceva, arătând spre brunetă, după care pleacă, iar Ben, fie el binecuvântat, roșește. Se uită fix la sticlă, prea stânjenit să privească în jur prin încăpere sau la brunetă, iar bruneta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
lume și ești văzut, un loc unde, chiar dacă nu ești destul de norocoasă să-ți găsești sufletul pereche pe internet, ai putea să-i întâlnești privirea peste ecranul computerului. ― Sună interesant, spune Ben Williams, cocoțându-se pe deasupra mea și punându-și tava cu mâncare pe masa din față. Am auzit despre chestia asta. Inima începe să-mi bată cu putere și simt deja cum mă înroșesc ușor pe gât. Sigur că asta e ocazia perfectă, dar cum l-aș putea întreba dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
zi bună. Mă las pe spate în baie și ascult tocurile amândurora cum tropăie pe ușă afară - sunet întretăiat de șoapte și chicoteli. Bietele de ele. Chiar cred că sunt destul de proastă încât să li-l dau pe Ben pe tavă? Cât de tare se înșală. ― Și cum a fost aseară? spune Geraldine tărăgănat, sorbindu-și cappuccinoul dintr-o cană de polistiren pe care și-a luat-o în drum spre serviciu. ― Bine. Mă chinui să nu zâmbesc, ca să nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
dând din cap. Chiar cred asta. ― O, Doamne, sper să obțin postul, murmură el. ― Așa o să și faci, îl asigur, știind că am probabil dreptate, că soarta îi va surâde lui Ben Williams datorită fizicului și șarmului lui. Ne ducem tăvile la o masă și ne așezăm - eu cu o farfurie cu salată, o salată adevărată, spre deosebire de salatele care înoată în maioneză și calorii. Sunt cu Ben, vă aduceți amine? Ben m-a invitat la prânz, și oricum în aceste ultime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
am șters cu unul din imensele prosoape pufoase ale lui Lauren, merg în bucătărie și deschid ușa frigiderului. Ura! Pentru cineva atât de slabă ca Lauren, aici se găsește o imensă cantitate de mâncare. Fără să mă mai gândesc, scoto tavă cu sushi, un borcan de iaurt, și un pui semipreparat ambalat în celofan. Dar nu mă opresc aici, cu toate că știu că ar cam trebui. Mai scot niște pachete de salate gata făcute, brânză și prăjituri fără grăsimi. Arunc o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
unde se aflau mii de cetățeni. Regele Carol I a inspectat trupele din garnizoana Tulcea primind raportul din partea domnului general Toma Constantinescu, comandantul Diviziei a IX-a, după care "domnul Ștefan Borș, primarul orașului, îi iese în întâmpinare cu tradiționala tavă cu pâine și sare"3067. În după-amiaza zilei de 1 mai 1911 vasul pe care se afla familia regală a sosit în portul Sulina, unde "domnul Duiliu Zamfirescu, ministru plenipotențiar, delegat al României în C.E.D. prezintă pe delegații puterilor străine
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Înapoi acasă cu soția sa, pe care o iubea din nou, se terminase cu cearta și cu nebunia, era fercit să fie din nou acasă, cei de la birou Îi trimiteau corespondența acolo. Așa că Într-o dimineață Îi fu adusă pe tavă scrisoarea ei de răspuns și atunci când i-a recunoscut scrisul i-a Înghețat sângele-n vine și a Încercat să strecoare scrisoarea sub celelalte. Dar soția sa l-a Întrebat „De la cine e scrisoarea asta, dragă?“. Și așa se termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Un chelner intră și veni la el. — L-ai văzut pe Zurito? Întrebă Manuel. — A fost Înainte de prânz. Doar după cinci se mai Întoarce. — Adu-mi o cafea cu lapte și cincizeci de coniac obișnuit. Chelnerul se-ntoarse cu o tavă pe care erau o cană mare pentru cafea și un pahar pentru coniac. În mâna stângă avea o sticlă de coniac. Le lăsă pe masă și un băiat care-l urmase turnă cafea și lapte din două ceainice strălucitoare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
un imperiu al culorilor: auriul și cafeniul șofranului, gălbenelelor, curry-ului și chimenului; roșul fructelor de mango, al ardeilor iuți și al roșiilor; verdele frunzelor de țelină, al fasolei păstăi, coriandrului și castraveților. Copiii mai mici se uitau cu poftă la tăvile Întregi de jeleuri din alge colorate artificial În galben-aprins. Mamele lor erau atente la vânzătorii care le cântăreau orezul, zahărul de palmier și tăițeii de orez. Mirosurile de pământ se Împleteau cu cele de murături. Moff Îi văzu pe Walter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
metodele obișnuite: flori, hortensii mari și frumoase, ingrediente pentru o baie cu spumă, erau În mod evident inutilizabile. O ceașcă de ceai cu miere, poate? Un masaj? Dintr-odată știu. Endorfinele care Încă Îi Înotau prin creier Îi aduseră pe tavă răspunsul. Cuvinte. Cunoștea puterea cuvintelor. Era de-ajuns să le aleagă pe cele mai bune, cele pe care ea-și dorea să le audă acum. Dacă-i reușise cu niște soldați Însetați de sânge, cu Marlena va fi floare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Îi șopti Dwight lui Roxanne. Parcă au vorbit În engleză. Ai Înțeles ceva? Roxanne scutură din cap și adăugă: — Nimic În afară de „Dumnezeu Mare“ și „Dionysos“. În continuare, cei din Locul Fără Nume și-au trecut de la unul la altul o tavă de lemn cu semințe, Întâi gemenii, apoi ceilalți, și fiecare a luat câte o sămânță pe care au mâncat-o ca pe o cuminecătură. Politicoși, prietenii mei s-au Împărtășit și ei. La sfârșitul ritualului, bunica gemenilor s-a apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și neplăcută parte a meseriei sale. Gândurile i-au fost întrerupte de domnișoara S, care apăru din salon cu un păhărel de lichior de casă, o felie de cozonac pe o farfurioară și zece lei "pourboire", toate puse pe o tavă. Cum ți se spune dumitale? îl întrebă Puteți să-mi spuneți Filip, domnișoară. Poftim, Filip! Gustă și dumneata ceva, spuse domnișoara S, încercând să închidă cu piciorul ușa salonului. Filip luă păhărelul de pe tavă "Să vă trăiască logodnicul, să fiți
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lei "pourboire", toate puse pe o tavă. Cum ți se spune dumitale? îl întrebă Puteți să-mi spuneți Filip, domnișoară. Poftim, Filip! Gustă și dumneata ceva, spuse domnișoara S, încercând să închidă cu piciorul ușa salonului. Filip luă păhărelul de pe tavă "Să vă trăiască logodnicul, să fiți fericiți, casă de piatră" și-l dădu pe gât "întru Domnul". Apoi urmă o scenă jenantă, cu gesturi neîndemânatice, când Filip, cu melonul într-o mână și farfurioara în cealaltă, nu știa cum ar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Schiță un gest să-și pună pălăria pe cap. Renunță însă, căci nu se cădea să mănânci cu capul acoperit și încă în fața unei femei. Domnișoara S încercă să-l ajute, dar o făcu cu greu căci ținea cu mâinile tava și fu nevoit el să-i dea o mână de ajutor. în cele din urmă, într-o poziție incomodă, femeia reuși să țină și tava și melonul. Filip luă farfurioara și începu în mod vizibil jenat să morfolească felia de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Domnișoara S încercă să-l ajute, dar o făcu cu greu căci ținea cu mâinile tava și fu nevoit el să-i dea o mână de ajutor. în cele din urmă, într-o poziție incomodă, femeia reuși să țină și tava și melonul. Filip luă farfurioara și începu în mod vizibil jenat să morfolească felia de cozonac, fiind nevoit să probeze cât de neplăcută e această activitate când nu ai dinți, în timp ce acolo, în vestibulul acela mic și întunecos, naftalina se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
să morfolească felia de cozonac, fiind nevoit să probeze cât de neplăcută e această activitate când nu ai dinți, în timp ce acolo, în vestibulul acela mic și întunecos, naftalina se amesteca cu mirosul de tânără femeie emoționată. Puse apoi farfurioara pe tavă, sărută mâinile cu gura plină, mulțumi, se scuză pentru firimituri, aduse aminte femeii că melonul său continuă să fie la ea în mână și ieși cu spatele în stradă, dispărând pentru totdeauna din viața domnișoarei S. Dacă ai fi avut
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
putrede și roiuri de țânțari înfometați, care produceau lungi și chinuitoare insomnii. Insectele năvăleau în benzi organizate, atacând trupul în mai multe locuri deodată, făcând inutilă orice sforțare de apărare. De la un timp, Carol începu să pună prin colțurile încăperii tăvi mari de aramă cu cărbuni aprinși, pe care presăra pucioasă. Camera se umplea de un fum greu și înecăcios, făcând irespirabil aerul și așa înfierbântat de dogoarea de peste zi. E drept că țânțarii cedau, plecând în căutarea altor locuri, unde
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]