5,159 matches
-
Pieței San Marco, al canalelor traversate de gondole venețiene veritabile, al cartierului Montparnasse din Paris sau al vestitei berării Hofbräuhaus din München e mereu senin, umbrit doar pe alocuri de câțiva norișori pufoși. Explicația e simplă: cerul e pictat pe tavan, în culori pastelate și iluminat din lateral cu multă dibăcie. La fel, pavajul din mai toate lobbyurile hotelurilor, la fel ca mochetele de prin cazinourile asiduu frecventate e confecționat din materiale de cea mai bună calitate, rezistente fluxului continuu de
LAS VEGAS, FABULOSUL ! de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368518_a_369847]
-
se întâmplă o catastrofă, te mănâncă rechinii ? - Drept să-ți spun, n-am prea văzut rechini în drumurile mele. Or fi, nu zic ba ! Nici nu-mi dau seama când se instalează noapte din cauza luminii albastru-violet, care se scurge din tavan. - Dacă ți-e somn poți dormi în camera de oaspeți ! Mirarea de pe fața mea o face să adauge : nu mă supăr dacă îmi faci o vizită, dar eu, de obicei, dorm singură ! Îl strigă pe majordom. Acesta mă conduce pe
DRUMUL APELOR, 51 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368624_a_369953]
-
de rușine Să stea cu alteța Sa... Regina, care-l știa Nărăvaș, nevoie mare, Cu doamnele de onoare, Și cocotele frumoase... Din bordelele luxoase. Tevatură... cum îți spui Și beleaua dracului: La rege când am fost dus Și-am privit în tavan, sus... Din balconul cu pilaștri O doamnă, cu ochi albaștri, Cu o pușcă mă țineta... Și să nu care...cumva, Cu briciul dacă-l tăiam, Eu cu viața o sfârșeam... Dumnezeu m-a ajutat, Am fost calm și relaxat. După ce
ÎN MIZIL LA BIMBIRIC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363691_a_365020]
-
și cu un ciurel de mălai să le dea țigăncilor să facă și ele mămăligă să- întingă în untura din tigaie. . -Adu marfa s-o vedem!- zise Polizache într-un târziu cu ochii pe sus să nu se lovească de tavanul beciului. Duran scoase bulgărele de aur și-l întinse țiganilor. -Da, se cunoaște, e aur curat!- își dădu cu părerea Polizache după ce scrijeli cu unchia metalul. -Curat!- le răspunse Duran, e topit din pitaci galbeni și din mahmudele... Duran își
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
N.A. - Prezenta povestire are la bază fapte autentice. [1]formație alungită, țepoasă, cu care se termină frunzele sau unele piese florale la graminee. ( lat. arista) DEX [2]magazie unde se depozita pleava de grâu sau de orz. [3]Cameră cu tavanul înclinat, ca o anexă la casa principală. N.A. [4]Magazie unde sunt depozitate diferite obiecte necesare într-o gospodărie țărănească. [5]Cuvânt fără semnificație în realitate. N.A. [6]Obiect din lemn existent la un atelaj, de care se prind dârlogii
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > NU FUGI Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 248 din 05 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Nu fugi că e în van ploaia cade din tavan -------------------------- nu clachează cine calcă la răspântii papagali e muzeul plin de gali, mutul se ținea de falcă ; nu de falcă, ci defalcă să salveze colivia că ne pradă hoții via cu căruțele și-o calcă - nu de falcă, ci defalcă
NU FUGI de ION UNTARU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364609_a_365938]
-
niște aranjamente presupuse par să-mi fie împotrivă, dar nu cred până la urmă că vor risca, recită pe nerăsuflate doamna din fața noastră căreia nu-i zărisem clar chipul, i-l bănuiam fixat undeva în spatele unui lampadar ce cobora dintr-un tavan stacojiu, cu brațe lustruite și sculptate împrăștiind o lumină calmă, proteguitoare, spre o femeie cu un chip încă nedeslușit și cu atât mai mult misterios. Ce era ciudat e că intrase direct, fără vreo formulă protocolară, în subiect, îl epuizase
SCRIITOAREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349651_a_350980]
-
și ceva bani pe deasupra. Aiko învățase astfel cât de dură putea fi viața. Dar nu știa dacă cuvântul ”speranță” ar fi trebuit să mai aibă vreun înțeles pentru ea. Singură, stând pe un pat dărăpănat, având deasupra capului doar un tavan îngălbenit și o lustră veche. Fără o posibilitate reală de a evada, fără să-și poată vedea părinții. Deseori, Shinji și ai săi se îmbătau și spuneau anecdote vulgare, făceau gălăgie și se comportau ca o hoardă de vandali. Fetei
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
decât să privească năuc, si pe o parte, si pe alta poză aceea, Marko și-a scos rapid revolverul din toc și și l-a pus la tâmpla... A urmat o pocnitura al carei sunet a fost puternic amplificat de tavanul boltit și aflat la mare înălțime al încăperii în care se află, camarazii lui nici nu au avut timp să reacționeze... Că și Iuda, vânzătorul lui Iisus, în loc să trăiască pentru a se căi toată viața pentru crimele ce le comisese
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350256_a_351585]
-
am greșit când am crezut că voi ajunge la Cafeneaua Artiștilor în acea companie, poate că întreaga mea viață e o eroare. Cititori uituci, promiscuitate. Apoi am găsit-o pe Jeanne moartă. Cu gâtul tăiat, cu privirea sticloasă, îndreptată spre tavan. Cineva scrisese cu sânge pe perete: „Dieu pardonne”(2). Am trăit iadul în toată declanșarea sa cea mai pură. Să mi-o ia pe Jeanne, lumina ochilor mei, singurul meu sprijin, să mi-o lase pe divan plină de sânge
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
așteptat și nu mai vine. Simptomele persistă și îmi acompaniază, parcă sinistru, singurătatea. Un tremurat dinspre picioare spre cap mă apucă dintr-o dată. Mă pun în pat. Îmi aprind o țigară. Trag trei fumuri, privindu-le cum se înalță către tavan. Durerea se întețește. Nu mă mai pot ține pe picioare, chiar îmi amintesc că acum cinci luni scăpam din spital după operație de apendicită acută. Păi dacă tot am durerea asta aiurea, ia să sun la spital, să mă ia
DESPRE VIAȚĂ ȘI LUMEA DE DINCOLO de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350274_a_351603]
-
așteptat și nu mai vine. Simptomele persistă și îmi acompaniază, parcă sinistru, singurătatea. Un tremurat dinspre picioare spre cap mă apucă dintr-o dată. Mă pun în pat. Îmi aprind o țigară. Trag trei fumuri, privindu-le cum se înalță către tavan. Durerea se întețește. Nu mă ... Citește mai mult Despre viața și lumea de dincoloDrumul către iad e pavat cu intenții bune, iar drumul către cimitir trece prin spital. După cimitir este nimic sau este dincolo. Haideți să aruncăm o privire
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/350277_a_351606]
-
așteptat și nu mai vine. Simptomele persistă și îmi acompaniază, parcă sinistru, singurătatea. Un tremurat dinspre picioare spre cap mă apucă dintr-o dată. Mă pun în pat. Îmi aprind o țigară. Trag trei fumuri, privindu-le cum se înalță către tavan. Durerea se întețește. Nu mă ... IV. ROMÂNIA ȘI NOUĂ ORDINE MONDIALĂ, de Andrei Toader, publicat în Ediția nr. 2114 din 14 octombrie 2016. România și nouă ordine mondială Știm după atâția ani trecuți de la revoluție că revoltă națională din România
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/350277_a_351606]
-
lungi, reușind să se calmeze cât de cât, îl așeză în furcă. Avea senzația că fusese lovită în moalele capului și încă făcea eforturi să-și stăpânească nervii. Se așeză pe marginea patului, în apropierea fetiței, își ridică privirea spre tavan și, cu palmele adunate în felul în care se ruga adresându-se divinității, respiră adânc de câteva ori și rosti cu voce tare: - Mare-ți este grădina, Doamne! Ori, nu cumva, nesimțirea sau inconștiența si-au pierdut limitele? Cum poate
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XXI) ULTIMUL EPISOD de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350315_a_351644]
-
eu nu eram pe lume...” “Da eu îl țin minte , în casă la bunelu. Cred că m-a și botezat, bunelu mă punea să-i zic “nănășelul”. Mai ții minte casa lui bunelu? La sărbători, aprindea multe lămpi prinse de tavan în casa mare...” De unde să țin eu minte asemenea lucruri? Când m-am născut, în jurul meu se vorbea mai mult în șoaptă. Mi-au trebuit mulți ani ca să înțeleg de ce. 27 Martie se asociază pentru mine cu Limba Română, cu
DOR DE MAMA de VALENTINA BUTNARU în ediţia nr. 55 din 24 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349024_a_350353]
-
Cu un „ochi fin”, Angela Dina descrie mediul în care are loc această reuniune colegială a senectuților. „În jurul mesei tronau scaune cu spetează înaltă, jilțuri capitonate cu piele și țintuite tot cu alamă, adevărată podoabă a brațelor și spătarelor. De tavan atârna de un lanț gros, și el alămit, foarte aproape de nivelul mesei, un candelabru cu zeci de lumânări.” Protagoniștii, deși nu se văzuseră de cinci decenii, plecați fiind în diferite părți ale lumii și ajunși la o vârstă septuagenară, își
SEPTUAGENARII CANTEMIRIŞTI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349117_a_350446]
-
a îmbătrânit și crede că lumea este a lui. Are o părere despre oricine. Are dreptul să aibă o părere, dar cine îl ascultă? Cam jumătate din omenire se află în această dizgrațioasă poziție. Un om stă cu ochii pe tavan. Discută cu el însușii, spune tavanul, multe dureri au trăit ei , împreună. Avem aici o metaforă la care nu se poate adăuga nimic. Ai hi, ai ho, suntem pitici cașto ... de ce scrii, mă întreabă o pisică, mă latră un câine
CELULA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349188_a_350517]
-
este a lui. Are o părere despre oricine. Are dreptul să aibă o părere, dar cine îl ascultă? Cam jumătate din omenire se află în această dizgrațioasă poziție. Un om stă cu ochii pe tavan. Discută cu el însușii, spune tavanul, multe dureri au trăit ei , împreună. Avem aici o metaforă la care nu se poate adăuga nimic. Ai hi, ai ho, suntem pitici cașto ... de ce scrii, mă întreabă o pisică, mă latră un câine, eu iubesc patrupedele, nu cunosc răutatea
CELULA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349188_a_350517]
-
cinci venea mașina cu lapte. Reveni repede cu sticlele cu lapte, intrând în grabă în odaia ce îndeplinea atât rol de bucătărie cât și de cameră a ei, a Romeliei, dar și cameră de zi. Odaia nu era deloc frumoasă: tavanul scund, ferestrele întunecoase, pereții coșcoviți și înnegriți din cauza fumului. De când venise Romelia, însă, încercă să o facă cât de cât primitoare, având grijă să o mențină curată, ordonată, să șteargă praful permanent. Puse laptele la fiert și așeză pe ochiul
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 4 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348523_a_349852]
-
Din cauza sărăciei și a câștigurilor mici, puțini erau aceia care se aventurau în orele după amiezii la cumpărături, familiiile fiecăruia fiind înhămate la un mare car de griji și datorii. Dormitoarele erau destul de mari, becurile de-abia pâlpâiau agățate de tavan și pe măsură ce oboseala și grijile zilei de mâine îi copleșeau, unul câte unul clipeau și ele obosite și se stingeau. Treceau atunci la atac ploșnițele de care nu putuseră să scape cu nici un chip și împotriva cărora duceau o luptă
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
ca la o găzărie cu țevile sparte și au dormit liniștiți câteva nopți. Numai că la statul major al ploșnițelor s-o fi găsit probabil vreo cotoroanță mai versată care le-a învățat pe cele tinere să se urce pe tavan și de acolo să-și dea drumul, fără nici un fel de parașută, peste trupurile trudite. Și războiul dintre ei continua fără posibilitatea de a se întrevede de partea cui va fi victoria. Nu prea aveam poftă de mâncare, eram slab
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
Alergau toți bezmetici, de colo colo. Se făcuse duminică, soarele răsărise de mult. Era un septembrie cald și pufos. - Hai, fă, împinge, urla moașa la tânăra țărancă, stoarsă de puteri și care stătea întinsă pe laviță, cu ochii pironiți în tavan. I se arăta Maica Domnului, acolo pe tavan. Era c-un prunc în brațe. - Este băiat, șopti stins tânăra mama. - De unde știi, fă? - Iaca, mi se arată Maica Domnului, acolo pe tavan. Mi s-a mai arătat și când am
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
duminică, soarele răsărise de mult. Era un septembrie cald și pufos. - Hai, fă, împinge, urla moașa la tânăra țărancă, stoarsă de puteri și care stătea întinsă pe laviță, cu ochii pironiți în tavan. I se arăta Maica Domnului, acolo pe tavan. Era c-un prunc în brațe. - Este băiat, șopti stins tânăra mama. - De unde știi, fă? - Iaca, mi se arată Maica Domnului, acolo pe tavan. Mi s-a mai arătat și când am vrut să-l dau afară cu fusul. M-
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
stătea întinsă pe laviță, cu ochii pironiți în tavan. I se arăta Maica Domnului, acolo pe tavan. Era c-un prunc în brațe. - Este băiat, șopti stins tânăra mama. - De unde știi, fă? - Iaca, mi se arată Maica Domnului, acolo pe tavan. Mi s-a mai arătat și când am vrut să-l dau afară cu fusul. M-am speriat tare și nu l-am mai dat, spuse tânăra țărancă și a leșinat. De sâmbătă dimineață stă pe spate cu ochii-n
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
Mi s-a mai arătat și când am vrut să-l dau afară cu fusul. M-am speriat tare și nu l-am mai dat, spuse tânăra țărancă și a leșinat. De sâmbătă dimineață stă pe spate cu ochii-n tavan. Încăpățânat copil, îl simte, ori de câte ori se sforțează și împinge, cum se agață, cum se opintește să nu iasă. L-ar blestema dar îi e frică de ce vede pe tavan. Asta n-o împiedică să-i alerge tot felul de gânduri
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]