1,695 matches
-
concurs de admitere prin anii 1964¬1965. După încheierea examenului și afișarea rezultatelor a intrat în cabinetul directorului un cetățean, cu înfățișare de trăitor al satului, sfios și cu evidente semne de supărare, care mi-a pus pe birou un teanc de Diplome de premiu, spunând: Faceți ce știți cu ele! Băiatul meu, premiant opt ani în șir, nu a reușit. Ce valoare mai au aceste hârtii? Puțin surprins de atitudinea omului, i-am sugerat să le ofere celor care i-
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
citit o cronică la ultima ta carte, în care ești demascat ca simplu pastișor, refuzat de marile zboruri lirice. Răspund la aceste obiecții: 1. Da, dar... 2. E adevărat, însă... După ce am risipit astfel orice nedumerire, înhaț prima vedere din teanc, o întorc după ce am contemplat o clipă arhitravele și ochii-de-bou ai părții de est-nord-est a castelului, cu un sector de lac seniorial și cu, încadrate î la Toulouse-Lautrec, trei corpuri și gâturi de lebădă fără capete, și mă apuc să
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
avea totdeauna când învăța limbile străinilor pământeni. Gîndindu-se că poate stăpânii turnului vor fi având ceva asemănător, făcu la noroc semn că ar vrea să scrie. Unul dintre ei întîi îl privi mirat, apoi se sculă și-i aduse un teanc de foi ca de papirus, dar foarte albe și subțiri, moi și gingașe aproape ca o țesătură deasă din fire de păianjen, dacă ar fi fost cu putință asemenea țesătură. Auta luă cu grijă o astfel de foaie, temîndu-se să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Carnetul de călătorie C. F. R. cu 50 % reducere, îi ușurase mult efortul bănesc pentru deplasări. Când, în vacanța mare se hotărî să ajungă acasă, merse la grădină s-o păzească după vechiul obicei, dar numai mama văzuse că luase cu el teancuri de cărți, împrumutate de la învățătorul și preotul bătrân. Amândoi îl considerau, auzise cu urechile ei, un prieten drag. Fratele mai mare Anton fiind încorporat, tata îi amintea prea des că el rămăsese singurul sprijin pe care-l mai avea în
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Mare, printre oamenii urbei. Dintr-un restaurant, auzi de la difuzorul unui aparat de radio dat la maxim, un cântec: “Sfânta tinerețe legionară“. Era nedumerit, știa că mișcarea legionară fusese desființată ca partid politic. Din restaurant ieși un copil, cu un teanc de ziare pe braț, strigând cât putea de tare: “Ediție specială, ediție specială!“ Se luă după el și-și cumpără un ziar al vremii, “Ecoul“. Pe prima pagină era chipul generalului Ion Antonescu, iar titlul scris cu litere mari, dădea
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
dezistorizează istoria, descurajează stabilirea celei mai mărunte serii cauzale. Un jurnal îl păstrezi acasă, dar un jurnal televizat nu. Nu poți, fără o înregistrare prealabilă, nici să oprești, nici să dai înapoi un flux de imagini, cum faci cu un teanc de pagini. Discernerea nu se face decât prin întârziere sau reconstrucție, iar judecata critică doar prin refuzul stimulului-răspuns. Doar autoritatea carismatică se folosește de flash-uri și extazieri emotive. Dacă supunerea și fanatismul se potrivesc bine cu imediatul, înflăcărările și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
scriitor: Decembrie. Acum ninge. E dimineață încă, ora 10 și. Mișcare albă, fărâmițată, prin geamul aburit. Platanul pick-up-ului învârtește un L.P. cu Bob Dylan. Pofta de scris se instalează după o baie fierbinte, ușurătoare. Zi de libertate azi, fără ore. Teancuri de teze, de extemporale, de bibliografii, în continuare, pe masă. Carpați fără. [...] Școală, clase, caiete, versuri, cerneală roșie, sandvisuri, pauze, vorbe, ziare, autobuze, întârzieri, liste, tabele, note, oboseală, râs strâmb, grimase, manuale, tăceri, cataloage, "moaca roșcată a servietei", țigări, somn
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o coadă lucioasă și strâns bine cu o agrafă frumoasă. Cărțile ei erau învelite în coperte de plastic transparente. Penarul se asorta cu pixurile și creioanele dinăuntru. Când intra în clasă, punea cărțile și foile care îi trebuiau într-un teanc pe bancă, cu marginile potrivite cu grijă astfel încât să arate ordonat și să nu se poată răsturna în caz că vreun profesor le atingea trecând pe lângă ele. Nieve arăta mereu nevinovată ca o icoană, indiferent ce boacănă mai pusese la cale, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
altuia. Cât mai multe din trei. Dați cu banul cine începe? —Cap, spuse Darcey, și Anna aruncă moneda în aer. —Pajură, anunță Anna, privindu-l pe Neil. E alegerea ta. — Răspund eu primul, zise acesta. Anna luă un cartonaș din teanc. În a câta zi a genezei a făcut Dumnezeu soarele, luna și stelele? Neil zâmbi și răspunse fără să ezite: —A patra. —Corect. Masa 6 jubilă zgomotos. Anna își luă o figură gravă. —Darcey. Al câtelea președinte al Statelor Unite a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
spun că șeful lui Îi solicitase prezența, privirea mi-a căzut pe cheile care stăteau pe birou, lângă telefon. Mormăi și se smulse de pe scaun. În dreptul ușii, am zăbovit: — A, ai cumva o foaie de hârtie? Îmi arătă cu degetul teancul pe care se aflau cheile: — Servește-te singur, Îmi zise și intră În biroul lui Jeschonnek. — Mersi, așa o să fac. Pe inelul de la chei era o etichetă pe care scria „Birou“. Am scos un portțigaret din buzunar și l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mână și privindu-se-n ochi. O odaie de mansardă cu o masă, un scaun și-un pat, în care un cadavru descompus, mumificat stă prăbușit cu capul pe masă, cu părul căzut, cenușiu, împrăștiat ca puful de păpădie peste teancul de manuscrise din care izvorăsc raze galbene de lumină. Părinții mei făcând dragoste într-o odaie mizeră de mahala. Un copilaș în țarcul lui cu zornăitoare întinzînd mâna, și ursul de cauciuc tîrîndu-se singur către el pe cearșaf. Ceva mă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și legate într-un cearșaf. Am aerisit camera pentru prima dată, căci ninsoarea a stat și aerul e atât de strălucitor, încît parcă aș respira munții albaștri din depărtare și soarele din cetina brazilor. Am lăsat afară din valiză doar teancul de hârtii pe a cărui ultimă filă scriu câteva ultime rânduri. Voi pleca de aici șchiopătând dintr-un șold, însă viu. Voi sui în mașină și voi urma linia sinuoasă a șoselei până-n Sinaia. Voi coborî pe Valea Prahovei, 182
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
suporta să o vadă și căuta mereu să își găsească ceva de făcut, astfel încât să fie plecată în momentul în care aceasta ajungea. —Molly, urlă ea, alergând pe scări. Grăbește-te. În bucătărie, cu un ochi la ceas, a luat teancul de mostre de tapet și i-a scris ceva lui Flor pe spatele uneia dintre ele. Din câteva linii, i-a desenat un aspirator - un triunghi cu vârful în sus și cu un fir ondulat ieșind din el. Apoi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
linii, i-a desenat un aspirator - un triunghi cu vârful în sus și cu un fir ondulat ieșind din el. Apoi a desenat câteva pătrate și picături de apă care cădeau pe ele. Apoi a trasat două săgeți - una către teancul de cămăși de pe masă, cealaltă către cârpa de praf și spray-ul de lângă ea. Acum Flor știa că Clodagh îi spusese să dea cu aspiratorul, să spele pe jos în bucătărie, să calce și să șteargă praful. Altceva? Clodagh a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
jumătate și invitația este pentru ora trei. Nu ar trebui să plecăm? Lisa râse cu o mirare ironică. Regula numărul unu: să nu ajungi niciodată la timp. Toată lumea știe asta! Ești prea importantă. Sunt? — Te prefaci. Lisa se întoarse la teancul ei de comunicate de presă. Dar după o vreme ridică privirea pentru a o găsi pe Ashling uitându-se fix la ea. —Pentru numele lui Dumnezeu! exclamă Lisa, regretând amarnic că o invitase pe Ashling. —Scuze! Mi-e doar teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
prăjit sau dulce. Pe parcursul ultimelor două săptămâni, Molly intrase pur și simplu în greva foamei. Ashling îi întinse lui Clodagh un dosar cu zece CV-uri. —Ce e as... A, da, mulțumesc. Dintr-o mișcare, Clodagh băgă dosarul sub un teanc de cărți pentru copii care era pe masă. —Nu te duci să te pregătești? spuse Ashling uitându-se la tricoul și la blugii pe care îi purta Clodagh. Taxiul vostru va sosi în curând. —Vreau doar să mă asigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
vedea cât de gravă era treaba. Trebuia să arate foarte bine astăzi, deoarece avea programare cu o agenție de plasare a forței de muncă. O parte a feței era normală, cealaltă devenise un dezastru lacrimogen. La naiba! După care observă teancul de haine de pe scaun și intră în nebunia ei pre-Flor, strângând și ascunzând lucruri. —Îmbracă-te, Craig, strigă ea. Molly, grăbește-te, pune ceva pe tine. Trebuie să vină Flor. După ce au alergat pe scări în jos, micul dejun a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
termină All-Bran, spuse Clodagh, prefăcându-se pentru un moment că ar putea fi ascultată. Cumpărăturile ei săptămânale includeau șase cutii de cereale de tipuri diferite, dintre care Sugar-Puffs și Coco Pops se terminau imediat, în timp ce plictisitoarele All-Bran se strângeau în teancuri fără sfârșit. Până nu se consumau, încerca să evite să deschidă altă cutie. Dar ceda mereu. Mai ales azi, când timpul era neprețuit. Rupând celofanul de pe un bax de șase cutii, i-a pus lui Craig o cutie de Coco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
interceptat-o. A rupt pachetul și din el a căzut un dosar gros și greu cu poze lucioase reprezentând modele cu paie în păr și pete de iarbă pe față. Lisa le-a răsfoit în tăcere, separându-le în două teancuri inegale. Teancul mai mic conținea fotografii cu o fată murdară și slăbănoagă, îmbrăcată cu o rochie de seară zdrențuită, asortată cu niște picioare acoperite de noroi. Aceeași fată apărea într-un costum impecabil, stând pe o găleată întoarsă cu gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
A rupt pachetul și din el a căzut un dosar gros și greu cu poze lucioase reprezentând modele cu paie în păr și pete de iarbă pe față. Lisa le-a răsfoit în tăcere, separându-le în două teancuri inegale. Teancul mai mic conținea fotografii cu o fată murdară și slăbănoagă, îmbrăcată cu o rochie de seară zdrențuită, asortată cu niște picioare acoperite de noroi. Aceeași fată apărea într-un costum impecabil, stând pe o găleată întoarsă cu gura în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Aceeași fată apărea într-un costum impecabil, stând pe o găleată întoarsă cu gura în jos, prefăcându-se că mulge o vacă. Și o alta, îmbrăcată cu o rochie scurtă și strâmtă, fără mâneci, prefăcându-se că ghidează un tractor. Teancul mai mare conținea poze cu fete îmbujorate, îmbrăcate în rochii înflorate, dansând în peisaje colorate. Lisa luă teancul mai mic. — Astea sunt aproape utilizabile, îi spuse ea rece lui Mercedes. Restul sunt prostii. Credeam că ești jurnalist de modă. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
că mulge o vacă. Și o alta, îmbrăcată cu o rochie scurtă și strâmtă, fără mâneci, prefăcându-se că ghidează un tractor. Teancul mai mare conținea poze cu fete îmbujorate, îmbrăcate în rochii înflorate, dansând în peisaje colorate. Lisa luă teancul mai mic. — Astea sunt aproape utilizabile, îi spuse ea rece lui Mercedes. Restul sunt prostii. Credeam că ești jurnalist de modă. — Ce este în neregulă cu ele? întrebă Mercedes, cu un calm neașteptat. Nu există ironie. Nici contrast. Astea, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
imperativ. Tot restul personalului a descoperit dintr-odată cât de interesante le erau vârfurile pantofilor. Nu puteau asista la această umilință. Era oribil. — Dar..., mai încercă Mercedes o dată. —Haide! Mercedes se uită o vreme fix la ea, după care apucă teancul de poze și le izbi de birou. În timp ce trecea pe lângă ea, Ashling a auzit-o rostind printre dinți cuvântul „târfă“. Ashling era de acord. Nu așa era Lisa de fapt? Atmosfera se încărcase din cauza tensiunii. Ashling a fost nevoită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
îți placă în mod obișnuit. A avut loc o dispută scurtă, dar urâtă, în trei, pe un CD AfroCelt, dar nimeni nu a fost interesat de altceva. —Gary Barlow, nu prea cred, strâmbă Trix din nas, aruncându-l înapoi în teanc. Enya, în nici un caz, spuse ea, aruncând din nou. David Bowie, nuuu. Și cine dracu’ sunt „Woebegone“? Știi, arată bine, solistul e chiar OK. ÎL IAU EU PE ăSTA, urlă la ea către ceilalți colegi. Se supără cineva dacă îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
George V cu banii ăia. Cu o panică de nestăpânit, Lisa bătu la ușa lui Jack și nu așteptă răspunsul lui până să intre. —Spectacolele, spuse ea, cu un șuierat involuntar. Surprins, Jack ridică privirea, înghețat peste ceea ce părea un teanc de documente legale. —Ce spectacole? —Spectacole de modă. Milano. Paris. Septembrie. O să merg? Inima îi bătea prea tare în piept. — Stai jos, o invită Jack calm, iar ea și-a dat seama că acele cuvinte aduc vești proaste. — Mergeam mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]