1,385 matches
-
nicio voce de la Houston, deoarece semnalul recepționat venea numai de pe Lună. Benzile video sunt păstrate la observator. Sven Grahn descrie mai multe observări ale lui Apollo 17 de către amatori. Pe masura ce sunt construite noi facilități de cercetare, precum stații orbitale și telescoape, se ridică întrebarea dacă se pot vedea obiecte de pe Lună, aparținând misiunilor Apollo. Urmărirea sateliților [artificiali] pe orbită în jurul Pământului s-a dovedit a fi o distracție populară și ușoară. Faptul că era posibilă urmărirea navelor spațiale Apollo în timpul călătoriilor
Dovezi independente privind aselenizările Apollo () [Corola-website/Science/325957_a_327286]
-
desen sau muzică predate multor elevi erau de asemenea fără bani. A trăit în locuințe cu o cameră sau două care erau transformate în ateliere de pictură, sculptură și depozite pentru materiale. Era autodidact și foarte activ; a construit un telescop șlefuind manual lentilele. Pasionat de muzică a realizat două chitare, o vioară și a început să construiască un pian dar nu a mai reușit să îl termine. A murit pe 29 aprilie 2005 lăsând în urmă zeci de tablouri, partituri
Mircea Rotaru () [Corola-website/Science/326000_a_327329]
-
este împinsă la revoltă de Egtverchi. Agronski moare în timpul revoltei, iar lithianul se îmbarcă pe o navă care-l duce acasă, scăpând astfel de forțele guvernamentale de represiune. Michelis și Ruiz-Sanchez pleacă pe Lună, unde s-a construit un nou telescop care poate vedea oriunde în spațiu în timp real, scăpând de constrângerile date de viteza luminii. Ei reușesc să asiste la munca desfășurată de Cleaver pe Lithia, dar principiile tehnologice pe care se bazează exploatările lui riscă să declanșeze o
Un caz de conștiință () [Corola-website/Science/324389_a_325718]
-
constrângerile date de viteza luminii. Ei reușesc să asiste la munca desfășurată de Cleaver pe Lithia, dar principiile tehnologice pe care se bazează exploatările lui riscă să declanșeze o reacție în lanț care să distrugă întreaga planetă. În timp ce privește prin telescop, Ruiz-Sanchez încearcă să exorcizeze planeta. Aceasta explodează, omorându-i pe Cleaver și Egtverchi, dar și pe Chtexa și lucrurile pe care Ruiz-Sanchez le admirase pe Lithia. Finalul romanului nu dă niciun indiciu dacă distrugerea lithienilor ar fi rezultatul rugăciunii lui
Un caz de conștiință () [Corola-website/Science/324389_a_325718]
-
în 1639 Venus va trece foarte aproape prin fața Soarelui (dar nu chiar prin fața lui). Horrocks credea că tranzitul chiar va avea loc, pe baza observațiilor proprii vechi de câțiva ani asupra planetei Venus. Horrocks a concentrat imaginea Soarelui printr-un telescop simplu pe o bucată de carton, unde imaginea se putea observa ușor. Din poziția sa de la Much Hoole, a calculat tranzitul ca trebuind să înceapă aproximativ 3:00 pm la 24 noiembrie 1639 (Calendarul iulian, ori 4 decembrie în calendarul
Jeremiah Horrocks () [Corola-website/Science/324410_a_325739]
-
Vitebsk, Belarus) și Artiom Novicionok (Kondopoga, Rusia). A fost descoperită în apropiere de planeta Saturn. Conform primelor calcule această cometă ar fi putut fi vizibilă de pe Pământ cu ochiul liber începând cu sfârșitul anului 2013. Pornind de la observațiile efectuate prin telescopul spațial SWIFT în ianuarie 2013, s-a calculat că nucleul cometei ISON era de vreo cinci kilometri, redus la doi kilometri prin observațiile ulterioare. În noaptea de 13 spre 14 noiembrie 2013, Emmanuel Jehin și Cyrielle Opitom, de la Universitatea din
Cometa ISON () [Corola-website/Science/327423_a_328752]
-
de vreo cinci kilometri, redus la doi kilometri prin observațiile ulterioare. În noaptea de 13 spre 14 noiembrie 2013, Emmanuel Jehin și Cyrielle Opitom, de la Universitatea din Liège, în Belgia, observau o creștere a activității cometei cu factorul 10, cu ajutorul telescopului Trappist, aflat la Observatorul din La Silla, în Chile. Cometa a putut fi observată cu binoclul și cu ochiul liber la 14 noiembrie 2013. Mai întâi nesigură, dezintegrarea cometei ISON a fost confirmată în primele zile ale lunii decembrie 2013
Cometa ISON () [Corola-website/Science/327423_a_328752]
-
14 noiembrie 2013. Mai întâi nesigură, dezintegrarea cometei ISON a fost confirmată în primele zile ale lunii decembrie 2013. Cometa C/2012 S1 a fost descoperită la 21 septembrie 2012 de Vitali Nevski (în ) și Artiom Novicionok (în ) cu ajutorul unui telescop de 40 cm al "International Scientific Optical Network" (ISON), în apropiere de Kislovodsk, în Rusia. Imagini ale cometei realizate de "Mount Lemmon Survey" la 28 decembrie 2011 și de Pan-STARRS la 28 ianuarie 2012 au fost repede regăsite. Noi
Cometa ISON () [Corola-website/Science/327423_a_328752]
-
putea fi două fragmente ale unui același corp părinte. În momentul descoperirii sale, magnitudinea aparentă a cometei era de circa 18,8, mult prea slabă pentru a fi vizibilă cu ochiul liber, dar suficientă pentru a fi reperată cu ajutorul unor telescoape puternice de amator.. Luminozitatea cometei a crescut progresiv, pe măsura apropierii sale de Soare, atingând deja 16,3, în ianuarie 2013. Cometa a început să fie vizibilă cu ajutorul unor telescoape de amatori în luna august 2013, iar cu ochiul liber
Cometa ISON () [Corola-website/Science/327423_a_328752]
-
ochiul liber, dar suficientă pentru a fi reperată cu ajutorul unor telescoape puternice de amator.. Luminozitatea cometei a crescut progresiv, pe măsura apropierii sale de Soare, atingând deja 16,3, în ianuarie 2013. Cometa a început să fie vizibilă cu ajutorul unor telescoape de amatori în luna august 2013, iar cu ochiul liber pe la jumătatea lunii noiembrie. Această perioadă de vizibilitate cu ochiul liber ar fi trebuit să se întindă până spre mijlocul lunii ianuarie 2014. Observatorii aflați în emisfera nordică ar fi
Cometa ISON () [Corola-website/Science/327423_a_328752]
-
o coliziune cu Pământul sunt foarte mici. "" este un asteroid din apropierea Pământului, cu diametrul mediu de aproximativ 5,4 km. Descoperit la 4 ianuarie 1989 de către Christian Pollas, pe o placă fotografică luată de Alain Maury și Derral Mulholland cu telescopul Schmidt al Centre de recherches en géodynamique et astrométrie (C.E.R.G.A.). Directorul serviciului era Jean-Louis Heudier. Asteroidul prezintă o orbită caracterizată printr-o semiaxă majoră egală cu 2.5314746 UA și o excentricitate de 0.6307684, înclinată cu 0.44593
4179 Toutatis () [Corola-website/Science/326943_a_328272]
-
mai este numit și Centrul Național de Astronomie și Ionosfera (în , NAIC), desi ultima denumire se referă atât la observator cât și la personalul care-l operează,ambele denumiri fiind utilizate oficial. Până în 2016 acest radiotelescop era cel mai mare telescop simplu construit vreodată. El colectează date radioastronomice, de aeronomie terestră și date radar planetare pentru oamenii de știință din lumea întrega. Utilizarea telescopului se face după supunerea de propuneri unui comitet independent. Radiotelescopul este folosit îndeosebi pentru observarea obiectelor stelare
Observatorul Arecibo () [Corola-website/Science/326474_a_327803]
-
personalul care-l operează,ambele denumiri fiind utilizate oficial. Până în 2016 acest radiotelescop era cel mai mare telescop simplu construit vreodată. El colectează date radioastronomice, de aeronomie terestră și date radar planetare pentru oamenii de știință din lumea întrega. Utilizarea telescopului se face după supunerea de propuneri unui comitet independent. Radiotelescopul este folosit îndeosebi pentru observarea obiectelor stelare.
Observatorul Arecibo () [Corola-website/Science/326474_a_327803]
-
urmele lansării unei navete către steaua Betelgeuse din constelația Orion, transformând-o pe aceasta în supernovă. Deși supernova s-a produs în urmă cu 400 de ani, radiațiile provenite de la ea sunt pe cale să ajungă la cele trei lumi locuite. Telescopul navei extraterestre care orbitează Pământul detectează o imensă entitate neagră care ia naștere din spațiu și acoperă steaua care explodează. Aceasta este dovada supremă a inteligenței care călăuzește și păstrează formele de viață din univers. Bolnav de cancer pulmonar în
Programatorul divin () [Corola-website/Science/323717_a_325046]
-
operei sale se remarcă prin faptul că transformă ideile contemporane din domeniul științei și tehnologiei în concepte inteligibile publicului larg. Elementele fascinante din domeniul științific sunt aduse la lumină din choar primul capitol, în care naratorul privește Marte printr-un telescop, iar Wells prezintă imaginea marțienilor superiori care observă viața oamenilor, la fel cum un savant studiază un organism printr-un microscop. Ca o ironie, tocmai formele de viață microscopice de pe Pământ se vor dovedi în cele din urmă fatale pentru
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
Nature". Wells s-a folosit de acea observație pentru începutul romanului, imaginându-și că acele lumini reprezentau lansarea cilindrilor marțieni spre Pământ. Astronomul american Percival Lowell a publicat cartea "Mars" în 1895, sugerând că imaginile observate pe suprafața marțiană cu ajutorul telescopului ar fi reprezentat canale. El a speculat că acestea ar putea fi canale de irigație construite de o civilizație inteligentă de pe Marte pentru a permite viața pe o lume aridă, muribundă, similară celei pe care Wells sugerează că au părăsit
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
ca și compoziție și condiții din punct de vedere al dezvoltării speciilor, ceea ce ar implica evoluția vieții într-o anumită perioadă geologică propice din viața planetei. La data la care Wells a scris "Războiul lumilor", Marte fusese deja observat prin telescop timp de trei secole. Galileo, în 1610, a observat fazele planetei, iar în 1666 Giovanni Cassini a identificat calotele glaciare polare. În 1878, astronomul italian Giovanni Schiaparelli a observat caracteristicile geologice pe care le-a denumit canali (termenul italian pentru
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
planetă deșertică străbătută de canale gigantice construite de o civilizație antică pentru a aduce apă din calotele polare - este un scenariu prezent în mai multe opere SF ale începutului de secol XX și își are originea în primele observații prin telescop făcute asupra planetei Marte de astronomii secolului al XIX-lea, cărora li se părea că văd linii drepte pe planetă, prima fiind menționată de italianul Giovanni Schiaparelli în 1877. Schiaparelli le-a numit "canali" (un termen italian generic folosit atât
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
frecvență de întrerupere în gamă a 4 kHz. În spațiul cosmic, gama de comunicare a comunicațiilor optice prin liber-spatiu este în prezent de ordinul miilor de kilometri, dar are potențialul de a lega distanțele interplanetare de milioane de kilometri, folosind telescoape optice pentru expansiunea fasciculului. Recordurile de distanță pentru comunicațiile optice au implicat detectarea și emiterea de lumină laser de către sonde spațiale. Un record de distanță pentru comunicarea în ambele sensuri a fost făcut de către instrumentul altimetrului laser la bordul navei
Comunicații optice prin spațiul liber () [Corola-website/Science/326525_a_327854]
-
iar perioada de rotație este de 6 zile 10 h, desfășurându-se în sens invers celei a Pământului (de la est la vest). Densitatea lui Pluto este 1.800 kg/m. Pluto a fost descoperit ca rezultat al unei cercetări prin telescop inițiate în 1905 de către astronomul american Percival Lowell, care a presupus existența unei planete îndepărtate dincolo de Neptun, ca urmare a unor mici neregularități în orbitele lui Uranus și Neptun. Continuată după moartea lui Lowell de cercetătorii de la observatorul Lowell, cercetarea
Pluto () [Corola-website/Science/326883_a_328212]
-
presiunea atmosferei a fost determinată ca fiind de 0,15 Pa, de 700.000 ori mai mică decât cea a Pământului. Mărimea aparentă a lui Pluto este mai mică de +14 m și, de aceea, pentru observație este necesar un telescop. Pentru a fi văzut cu ușurință este necesar un telescop cu o deschidere de 30 cm. Arată ca o stea chiar și printr-un telescop foarte mare, datorită diametrului unghiular de 0,15 sec. Culoarea lui Pluto este maro deschis
Pluto () [Corola-website/Science/326883_a_328212]
-
Pa, de 700.000 ori mai mică decât cea a Pământului. Mărimea aparentă a lui Pluto este mai mică de +14 m și, de aceea, pentru observație este necesar un telescop. Pentru a fi văzut cu ușurință este necesar un telescop cu o deschidere de 30 cm. Arată ca o stea chiar și printr-un telescop foarte mare, datorită diametrului unghiular de 0,15 sec. Culoarea lui Pluto este maro deschis, cu o ușoară tentă de galben. Până azi au fost
Pluto () [Corola-website/Science/326883_a_328212]
-
Pluto este mai mică de +14 m și, de aceea, pentru observație este necesar un telescop. Pentru a fi văzut cu ușurință este necesar un telescop cu o deschidere de 30 cm. Arată ca o stea chiar și printr-un telescop foarte mare, datorită diametrului unghiular de 0,15 sec. Culoarea lui Pluto este maro deschis, cu o ușoară tentă de galben. Până azi au fost identificați cinci sateliți ai planetei Pluto: Charon, prima dată menționat în 1978 de către astronomul James
Pluto () [Corola-website/Science/326883_a_328212]
-
reveni pe Pământ nerealizând că între ei și Pământ se află vidul cosmic. După prezentarea filmului, în timp ce Dr. Forrester reîncarcă filmul, Crow și Tom îl provoacă pe Mike să conducă singur satelitul, dar omul sfârșește prin a se ciocni de Telescopul Spațial Hubble. Apoi Mike încearcă să repare Telescopul Hubble folosind un braț robotizat manipulator al satelitului, dar face și mai multe distrugeri așa că în cele din urmă Gypsy preia controlul. La un moment dat în timpul filmului, Tom le spune celorlalți
Teatrul misterelor () [Corola-website/Science/326190_a_327519]
-
Pământ se află vidul cosmic. După prezentarea filmului, în timp ce Dr. Forrester reîncarcă filmul, Crow și Tom îl provoacă pe Mike să conducă singur satelitul, dar omul sfârșește prin a se ciocni de Telescopul Spațial Hubble. Apoi Mike încearcă să repare Telescopul Hubble folosind un braț robotizat manipulator al satelitului, dar face și mai multe distrugeri așa că în cele din urmă Gypsy preia controlul. La un moment dat în timpul filmului, Tom le spune celorlalți că și el are acel dispozitiv de comunicații
Teatrul misterelor () [Corola-website/Science/326190_a_327519]