38,269 matches
-
de a oferi cît mai multe posibile interpretări ale unui fenomen, de a urmări tendințele în gradualitatea lor. De altfel, de la început, într-un capitol al cărui titlu coincide cu cel al cărții, sînt definite conceptele de greșeală, abatere, normă, tendință - prin relativizare și prin raportare la cadrul general al dinamicii unei limbi. Scopul educativ al cărții e atins, în fiecare caz tratat, nu numai prin actul de a corecta o greșeală și de a insista pentru forma recomandabilă, cît mai
Corectitudine și greșeală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16281_a_17606]
-
recomandabilă, cît mai ales prin lecția de bun gust lingvistic, de proprietate logică și adecvare stilistică pe care o oferă. În același timp, cartea e importantă, din punct de vedere științific, pentru felul în care prezintă o imagine sintetică a tendințelor limbii române contemporane. Desigur, nu e ușor de găsit strategia ideală care să păstreze dintr-o astfel de carte valoarea de mărturie pentru o anumită fază a limbii (fenomenele observate de Valeria Guțu Romalo în anii '60, ilustrate de un
Corectitudine și greșeală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16281_a_17606]
-
plasate în cadrul mai larg al transformărilor din perioada 1969-1999. Structura volumului a rămas în mare măsură aceeași: capitolul introductiv e urmat de o parte dedicată gramaticii (fenomenelor de acord, de regim, erorilor în folosirea prepozițiilor și a conjuncțiilor, greșelilor și tendințelor speciale legate de substantiv, pronume, verb, adverb; anumitor tipuri de construcții defectuoase ale frazei), apoi de o parte lexicală, care cuprinde fenomene semantice și stilistice (situații de incompatibilitate semantică, folosirea neologismelor, cultisme, arhaisme, elemente de argou și de vorbire familiară
Corectitudine și greșeală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16281_a_17606]
-
capitolul final de sinteză, intitulat Limba română actuală, e mult amplificat. Complexitatea fenomenelor, chiar dintr-o perioadă relativ scurtă, de doar trei decenii, e greu de prins într-o sinteză. Cum era de așteptat, cea mai mare stabilitate o dovedesc tendințele morfosintactice; foarte multe din cele semnalate în trecut s-au confirmat și se reflectă în exemple din presa anilor '90. Cele mai mari schimbări s-au petrecut în lexic și în distribuția stilistică a subvariantelor limbii: anul 1989 a marcat
Corectitudine și greșeală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16281_a_17606]
-
Pitești, 27.06.2000), uneori fiind folosit și adverbial: "o matroană de mahala, durdulie, îmbrăcată deocheat" (România literară 51-52, 1998). Deochiat e în momentul de față unul dintre cuvintele familiare la modă, a cărui largă utilizare e caracterizată de două tendințe: de extindere a uzului prin aplicarea la situații cît mai diverse - dar și de specializare pentru o anumită zonă, ca echivalent familiar al unor împrumuturi recente; într-un articol, de exemplu, alternau două desemnări, prin formulele: "filme "X"" și "filme
"Deocheat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16314_a_17639]
-
dacă vreți, depozite care se cuvin exploatate, zăcăminte care se cuvin descoperite de Occident. Existența lor constituie factorul decisiv. Sperăm ca, mai devreme sau mai tîrziu, un contact revelator se va produce. Nu pot însă a trece cu vederea o tendință pe care nu o înțeleg prea bine mi se pare contaminată de-o anume frivolitate -, aceea de-a forța cu orice preț răspîndirea noastră literară în lume, așa cum ai vrea să hrănești cu sila, îndopîndu-l, pe un om sănătos, în
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
Negoițescu, Ștefan Aug. Doinaș, Ion Pop, Marin Mincu, Florin Mugur, Barbu Cioculescu, C. Abăluță, Nora Iuga. Ceea ce nu înseamnă că nu persistă încă, la noi, preconcepția scolastică a "incompatibilității" poeziei cu critica sub același condei și, în temeiul acesteia, întristătoarea tendință de punițiune a unora din propozițiile mele critice, care se pare că nu pot fi combătute ușor cu ajutorul contraargumentelor, prin respingerea, uneori extrem de iritată, de-o duritate suspectă, a producției mele poetice. Însă am început a mă obișnui și cu
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
nici nu propune metode de alimentație benefice sănătății, chiar dacă avertizează asupra anumitor pericole legate de diverse feluri de mîn-care. Chiar și atunci cînd alunecă puțin pe panta unui manual de nutriție, citînd statistici menite evident să modifice anumite obiceiuri sau tendințe existente în alimentația generală, volumul izbutește să se mențină mai curînd în sfera insolitului sau a fascinantului, tocmai pentru că mizează pe paradoxal, pe descoperiri care contrazic intuiția. La noi, o carte precum cea a lui Radu Anton Roman, apărută cu
Istorii culinare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16305_a_17630]
-
genului". Sau, în legătură cu volumul Fragmente despre cuvinte al lui Toma Pavel, această imagine-pamflet a unui snobism erudit-cosmopolit, în care răzbate contrarietatea clericului (în ambele sensuri ale cuvîntului), ale omului interiorizat în genere, confruntat cu o mondenitate paroxistică: "Trăiește aici o tendință generală a tinerilor intelectuali din apus: să dea impresia că-și petrec vremea în avioane cu reacție între Mexico și Melbourne, între Singapore și Santa Cruz de Tenerife, că beau numai porții duble de whisky turnat peste cuburi de gheață
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
digresiunilor, neînduplecatei mărunțiri, monotoniei stilistice) l-ar fi încîntat pe Bernanos". Ca și: Și ce le-ar mai fi plăcut lui Bernanos ori lui Chesterton ori lui Jules Romains (titlul romanului său fluviu, Oameni de bunăvoie, destăinuie certe analogii cu tendințele Drumului la zid) ori lui Mircea Streinul ori lui Vasile Voiculescu?". Libertatea scrisului e încurajată ca "mister" (măcar parțial), ca sugestivă discontinuitate, ca mirabilă alcătuire de plinuri și goluri (ultimele constituind spații ale reveriei individualizatoare a cititorului, ecrane ale transpunerii
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
descoperit mai apoi valorile lumii create, ale formelor constituite, ale voluptății panteiste pe care materia o poartă în sine sau, dimpotrivă, ale recuzitei ecleziale și ale hieraticii de certă descendență bizantină. Începînd cu deceniul opt, chiar cu primii lui ani, tendințele se diversifică și dinamica lor se accelerează. Deși, în mod curent, artiștii tineri continuă să rămînă în perimetrul genurilor consacrate și să ,,picteze" conform acelorași rețete tehnice, în fond lucrurile se schimbă decisiv. Pictura nu mai este nici un mijloc de
Tradimensione la Roma by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16339_a_17664]
-
produce somnul, serotonina, se poate elibera din corp datorită diverselor cauze, excesul de alcool, de cafea, grijile, stresul, cînd are loc insomnia, lipsa de somn. Substanța chimică a ne-somnului, insomniei, este noradrenalina... Pe cînd, invers, hipersomniacii, cei ce au tendința de a dormi tot timpul, suferă de o eliberare prea mare de serotomină, agentul chimic al somnului, avînd loc accese de somn efemer, de căderi bruște ale tonusului muscular, fenomen numit narcolepsie. Interesant: visul nu apare niciodată la reptile. La
"Somnul paradoxal" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16338_a_17663]
-
de ani lumină... Suntem ce visăm. Sau visăm ce suntem. Lumea visului doar arta și poezia, în general, ar putea s-o sugereze, să-i surprindă unele secvențe, nu adaptate logic sau rațional, contrapunînd-o realității obiective, eroare umană explicată prin tendința noastră de a concepe un singur fel de realitate și de a încerca să-i alăturăm prin metoda comparației, ceea ce, practic, nu este de comparat; cum nu se pot asemui, esențial, viața cu moartea, două realități și ele însă fără
"Somnul paradoxal" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16338_a_17663]
-
roz, / să mai jucăm puțin pe funie!" Nu e deci vorba de o greșeală de tipar, ci de încă o subtilitate filologică a autorului. Revenind la dicționar, aș face totuși o obiecție mai generală: nu mi se pare prea fericită tendința de a lua în serios folosirile ironice și de a le transforma în definiții (metoda ar duce la apariția la aproape orice adjectiv a cîte un sens secundar contrar sensului de bază). În acest volum, la cuvîntul zaiafet "chef mare
Divagații (pornind de la litera Z) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16362_a_17687]
-
se datorează aceasta. Există firește motive dintre cele mai diferite. Pe de-o parte, nu se știu prea multe despre România. În timpul războiului rece, România s-a autoizolat nu numai față de Occident, ci și față de Răsărit. În jurnalism se manifestă tendința de a stabili anumite centre de greutate ale interesului, majoritatea acestora legate de catastrofe sau, mă rog, de domeniul senzaționalului despre care cititorul de rînd este dornic să fie informat. Analizele detaliate ale unei situații nu au căutare pe piață
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
ce cugetă și simt ca el, fie că e vorba de vibrația comună în fața frumosului, empatia în jurul unor idei sau revolta în fața nedreptății și a calamităților - se dovedește incapabil să vadă și să înțeleagă realitatea înconjurătoare în afara unor interese și tendințe înguste de grup, de trib, etnie, etc. care vin în contradicție cu cele general umane, el se transformă într-o rotiță a imbecilității (uneori și a cruzimii) colective. Faptul că au existat atîtea mari mișcări ideologice care au reușit cu
Abdicarea inteligențelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16347_a_17672]
-
Mariannei Ucria, am încadrat opera ta narativă în două filoane ale prozei italiene recente: filonul literaturii feminine, adică al literaturii scrise de femei, care are ca trăsături comune centralitatea tematică a femeii și a mediului ei tradițional, familia, o ușoară tendință experimentalistă prin folosirea unor genuri literare impure, și publicul cu precădere feminin; celălalt filon l-am denumit "literatura de rezistență", înțelegând prin aceasta literatura care în anii '80 și '90 a rezistat presiunii modelelor culturale ale societății postindustriale, presiunii mimetismului
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
scriitori se apropie din nou de realitate, de marile teme; adică literatura nu mai este minimalistă sau măcar este pe cale să iasă din minimalism. In Italia sigur. Franța poate își urmează drumurile ei, dar Marea Britanie și Germania cunosc o puternică tendință de angajare socială. Nu este același tip de angajare ca în anii '70, dar este o nouă atenție acordată realității, chiar celei sociale, după minimalismul anilor '80-'90. Astăzi se lansează prima ta carte în limba română. Care ai vrea
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
C. Rogozanu Prima tendință, în cazul unei cărți curajoase, directe, de atitudine, așa cum este Împotriva interpretării, este ignorarea "istoricității", a faptului că a apărut în niște condiții socio-culturale care nu pot fi, totuși, lăsate deoparte. La o primă lectură, vitalitatea scriiturii abolește orice încercări
O carte veche, o nouă sensibilitate by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16371_a_17696]
-
Eu cred că la judecata de apoi a istoriei nu mergem cu opera, mergem cu viața pe care am trăit-o. Nu cred că de dragul operei îți poți ierta ție însuți orice și mă tem, ca să spun drept, și de tendința asta cînd îi identific uneori accentele în mine. Ai spus că trăsătura esențială a timpului de pînă-n 1989, așa cum l-am trăit și cum l-am perceput o parte din noi, a fost violența. Cărțile tale spun mai mult decît
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
aici mai ales asupra necesității de a fi mereu prezentă finalitatea lor umană, adică beneficiarul uman, cu particularitățile lui. În definitiv, această insistență face parte dintr-o concepție teoretică axată pe primordialitatea ființei umane în diverse științe, în opoziție cu tendințele care fac abstracție de faptul că omul, ca atare, creează (și este menit să utilizeze) obiecte, dar șí concepte imposibil de manipulat altfel decât prin geneza lor umană (cf., de pildă, concepția despre semn, în Semiotică: semnul ar trebui întotdeauna
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
om și un obiect (cel de-al doilea fiind inanimat, oricât ar fi dezvoltat ca un robot "inteligent"). Totul rămâne, ca expresie, la nivelul metaforei și totul, în această "comunicare", se petrece la un nivel real, chiar concret. Este o tendință greșită (mereu mai răspândită și insidios pernicioasă) aceea de a se considera, implicit, C ca o ființă, ca un partener uman și de aci extrapolarea situației de activitate cu C la un "spațiu virtual", ireal, creat prin însăși această activitate
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
mutat în plan național spiritul lui I.V. Stalin! Dar cât de patriot român poate fi cineva configurat definitiv de mentalitatea stalinistă? Dacă asemenea teorii ar fi simple elucubrații, reacția firească ar fi râsul homeric. Din nefericire ele sunt expresia unei tendințe extrem de periculoase pentru evoluția națională, tendință care s-a manifestat și în perioada interbelică, combătută atunci de personalități asemenea unui Eugen Lovinescu, Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu. A afirma originea noastră geto-dacică, protocronismul românesc, înseamnă a fi adeptul izolării noastre de
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
I.V. Stalin! Dar cât de patriot român poate fi cineva configurat definitiv de mentalitatea stalinistă? Dacă asemenea teorii ar fi simple elucubrații, reacția firească ar fi râsul homeric. Din nefericire ele sunt expresia unei tendințe extrem de periculoase pentru evoluția națională, tendință care s-a manifestat și în perioada interbelică, combătută atunci de personalități asemenea unui Eugen Lovinescu, Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu. A afirma originea noastră geto-dacică, protocronismul românesc, înseamnă a fi adeptul izolării noastre de lumea civilizată, europeană; a susține împreună cu
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
sau Lotman, și se vor mira, probabil, cum de pot fi ele puse laolaltă într-un curent de gîndire de sine stătător? Răspunsul, ocolit de autori, după părerea mea este acesta: noul istorism reprezintă un efort de reconciliere a unor tendințe aparent opuse, transcenderea textului literar și deplasarea focusului analizei la nivelul contextului istoric, cultural, social și politic, urmată însă imediat de o lectură a contextului ca text. Cu alte cuvinte: dacă noul istorism nu zăbovește asupra prozodiei sonetului shakespearean (aleg
Noul istorism by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16418_a_17743]