4,773 matches
-
o pereche de indivizi sau, in ce ne privește, la o asociație de dou) firme sau de state. A îl influențeaz) pe B. B, transformat în urmă acțiunii lui A, îl influenteaz) pe A. Așa cum a afirmat Mary Parker Follett, teoretician al organizațiilor, ,,propria activitate a lui A devine parte a impulsului care-i cauzeaz) activitatea” (1941, p. 194). Acesta este un exemplu al cunoscutei logici structural-funcționale, conform c)reia consecințele devin cauze (cf. Stinchcombe, 1968, pp. 80-101). Atributele și acțiunile
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
naționale și internaționale. I Un sistem este compus dintr-o structur) și din unit)ți aflate în interacțiune. Structura reprezint) component la nivelul sistemului în ansamblu, care face cu putinț) s) concepem sistemul că pe un întreg. Problemă, nerezolvat) de teoreticienii sistemiști asupra c)rora ne-am oprit în capitolul 3, este de a inventa o definiție a structurii, liber) de atributele și interacțiunile unit)ților. Definițiile date structurii trebuie s) lase de o parte, sau s) evite s) formuleze ceva
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
Presupoziția c) oamenii se comport) că oameni economici, care este cunoscut) ca fiind fals) în calitate de afirmație descriptiv), se dovedește a fi util), atunci când vine vorba de construcția teoriei. Conceptul de piețe este cel de-al doilea concept principal inventat de teoreticienii microeconomei. Dou) întreb)ri generale trebuie ridicate în leg)tur) cu piețele: Cum se formeaz) ele? Cum funcționeaz) ele? R)spunsul la prima întrebare este acesta: piața unei economii descentralizate este individualist) la origine, spontan generat) și nonintenționat). Piața ia
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
mici de a îndeplini sarcini similare. Această confirm), din punct de vedere formal, ceea ce cercet)torii politicii internaționale au remarcat de mult. Marile puteri dintr-o anumit) epoc) au fost dintotdeauna delimitate de celelalte, atât de politicieni, cât și de teoreticieni. Cei care se ocup) cu studierea guvern)mântului pe plan național fac distincții precum cea dintre sistemele parlamentar și prezidențial; sistemele de guvern)mânt difer) că form). Cei care se ocup) cu studierea politicii internaționale opereaz) distincții între sistemele internațional-politice
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
zut, unii cercet)tori care încearc) s) construiasc) abord)ri sistemice ale politicii internaționale, concep un sistem care s) fie produsul p)rților sale aflate în interacțiune, ins) nu analizeaz) dac) ceva de la nivel sistemic afecteaz) acele p)rți. Alți teoreticieni sistemiști, ca în general toți cei care studiaz) politică internațional), menționeaz) uneori c) trebuie admise și efectele mediului internațional; ei trec ins) cu vederea modul în care ar trebui f)cut acest lucru, îndreptându-și imediat atenția c)tre nivelul
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
nivel de unit)ți de cele de la nivelul sistemului. Dac) suntem interesați de diferitele efecte așteptate, trebuie s) fim capabili s) distingem schimb)rile sistemelor de schimb)rile din interiorul lor, lucru pe care cei care aspir) la titlul de teoreticieni sistemiști au considerat a fi extrem de dificil de realizat. O definiție a structurii compus) din trei p)rți ne îndrept)teste s) deosebim între aceste tipuri de schimb)ri: Structurile sunt definite, mai întâi, în conformitate cu principiul în funcție de care un sistem
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
dup) reguli arbitrar specificate. Ins) balantele de putere se formeaz) în absență condițiilor ,,necesare”, iar începând cu 1945 lumea s-a menținut stabil), și societatea marilor puteri remarcabil de pașnic), cu toate c) circumstanțele internaționale nu s-au conformat previziunilor teoreticienilor. Politică balanței de putere a prevalat, oriunde dou) - și numai dou) - cerințe se intersecteaz): aceea că ordinea s) fie anarhic), si ca ea s) fie populat) de unit)ți care doresc s) supraviețuiasc). Pentru cei care cred c), dac) e
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
de a îndeplini sarcini similare. Acest lucru confirm) formal ceea ce cercet)torii politicii internaționale au remarcat de mult. Marile puteri ale unei epoci au fost întotdeauna delimitate de alte state, atât de c)tre practicieni, cât și de c)tre teoreticieni. Structura unui sistem se schimb), odat) cu modific)rile în distribuția capabilit)ților între unit)țile sistemului. Pe m)sur) ce se schimb) structura internațional), se schimb) și amploarea interdependentei. În termenii sistemelor politice, cel internațional-politic este caracterizat de bog
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
și cu aceea a promov)rii unei ordini politice reale. Cei care argumenteaz), pornind de la o astfel de situație, c) forță s-a depreciat ca valoare, eșueaz), în analizele lor, sub aspectul aplic)rii propriei lor cunoașteri politice și istorice. Teoreticienii de renume ai ideologiei imperiale, cum ar fi Bugeaud, Galliéni, si Lyautey, au jucat atât roluri politice, cât și militare. Într-o manier) similar), eforturile contrarevoluționare reușite au fost dirijate de oameni precum Templer sau Magsaysay, care au combinat resursele
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
una a hegemoniei rusești. Indiferent de rezultat, duopolul americano-rusesc se menținea. Puterea militar) nu mai aduce cu sine controlul politic, ins), în acest caz, nu l-a adus niciodat). Cucerirea și guvernarea sunt procese diferite. Totuși, înalții oficiali, ca și teoreticienii, conchid, din mai vechea dificultate de a utiliza în mod efectiv forță, c) această a devenit de-acum dep)sit), si c) structurile internaționale nu mai pot fi definite în raport cu distribuția capabilit)ților între state. Cum poate l)muri cineva
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
a fost marcată de critica deterministă, pozitivistă și marxistă, dar și de modelul determinismului mai suplu al lui G. Ibrăileanu - profesor admirat de tânărul comentator literar -, ca și de înclinația acestuia către ideologia literară. Un alt model este G. Călinescu, teoreticianul criticii creatoare, dar și autorul Istoriei literaturii române de la origini până în prezent din 1941, care încă din paginile „Jurnalului literar” și apoi în marea lui sinteză îl menționa pe I., „excelentul deocamdată jurnalist literar”. Călinescu intuia astfel una dintre coordonatele
IVASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287654_a_288983]
-
În secolul XIV, când emiratele turcești din Asia Mică au dezvoltat o forță navală capabilă să atace posesiunile venețiene și, în subsidiar, genoveze din Marea Egee, s-au organizat acțiuni cu titlu de cruciată pentru apărarea lor. Cel mai de seamă teoretician al cruciatei în secolul XIV, venețianul Marino Sanudo cel Bătrân, a evidențiat chiar nevoia de a acorda prioritate apărării acestei zone, preludiu necesar al reluării acțiunii în Țara Sfântă. Intrarea în scenă a turcilor otomani, instalarea lor în Europa și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
D. Ivănescu, C. Turliuc, Modernizare și construcție națională în România, Junimea, 2002, p. 163-175. • David E. Apter, The Politics of Modernization, Chicago, London, 1965. • William Bloom, Personal Identity, National Identity and International Relations, Cambridge, New York, 1990, p. 3. În rândul teoreticienilor modernizării întâlnim un așa zis grup de „evoluționiști“, precum W. W. Rostow 4, Alex Inkeles 5, Myron Weiner 6 etc., care susțin că experiența occidentală trebuie imitată de țările care vor să se dezvolte. Un alt grup important de teoreticieni
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
teoreticienilor modernizării întâlnim un așa zis grup de „evoluționiști“, precum W. W. Rostow 4, Alex Inkeles 5, Myron Weiner 6 etc., care susțin că experiența occidentală trebuie imitată de țările care vor să se dezvolte. Un alt grup important de teoreticieni este acela care susține că nu mimetismul absolut este calea modernizării, căci există substitute, „scurtături“, variante, există posibilitatea „telescopării“ modernizării sau a „arderii etapelor“7. Ce este comun tuturor teoreticienilor modernizării este faptul că ei acordă o poziție centrală în cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
care vor să se dezvolte. Un alt grup important de teoreticieni este acela care susține că nu mimetismul absolut este calea modernizării, căci există substitute, „scurtături“, variante, există posibilitatea „telescopării“ modernizării sau a „arderii etapelor“7. Ce este comun tuturor teoreticienilor modernizării este faptul că ei acordă o poziție centrală în cadrul acestui proces industrializării. Raționamentul pe care ni-l propun acești gânditori este simplu, determinist și liniar: tehnologia a început să aibă efecte din cele mai puternice și marcante asupra hranei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
creștină sub numele de filantropie. Iar Marx nu făcea decât să amplifice această strategie de discredit simbolic. În realitate, chiar dezvoltarea capitalistă făcea posibilă discuțiile despre sărăcie și, în consecință, unele comparații între niveluri de trai discrepante. Marginalii trezesc interesul teoreticienilor justițiari pentru bunul motiv că oferă imaginea unei societăți inversate 139. Ei încarnează, punct cu punct, contrariul valorilor oficiale. Cu cât conflictele sociale sunt mai ascuțite, cu atât celălalt, exclusul, devine mai copleșitor, mai neliniștitor 140. De exemplu, secolul XIX
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
al evenimentelor. Nici regele nu este protejat de această neputință în fața destinului 3. Ideea mișcării irezistibile a evenimentelor va fi metamorfozată în cursul secolului al XIX-lea în conceptul de necesitate istorică. Caracterul imperios al revoluției era accelerat de ceea ce teoreticianul terorii, Robespierre, numea „crimele tiraniei“, pe de o parte, și de „progresul libertății“, pe de altă parte. Caracterul implacabil se regăsește în curentul maiestuos al revoluției, care nu economisește nimic și pe care nimeni nu o poate opri (G. Forster
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
etc. O paralelă stilistică Arghezi-Blaga relevă virtuozitatea „cuvântului adjectival și atributiv” la primul, „poezia substantivului” la al doilea, respectiv sentimentul detaliului versus sentimentul întregului. Celelalte două cărți, Pompiliu Constantinescu - „un Saint-Just al opiniei critice” (1981) și G. Călinescu - poet și teoretician al poeziei (1982), sunt acumulări de locuri comune, într-un stil al exaltării, lipsite de capacitatea de a izola trăsătura dominantă și specifică și mai ales de a o conceptualiza convenabil. Locul expresiei pregnante este luat de indigeste descrieri în
LIVADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287841_a_289170]
-
unui comentariu ce nu se poate desprinde de text. SCRIERI: Lucian Blaga. Comentarii la o discuție filosofică, Sibiu, 1944; Inițiere în poezia lui Lucian Blaga, București, 1974; Pompiliu Constantinescu - „un Saint-Just al opiniei critice”, Iași, 1981; G. Călinescu - poet și teoretician al poeziei, București, 1982. Repere bibliografice: Cioculescu, Itinerar, II, 331-336, IV, 385-390; Mircea Zaciu, „Pompiliu Constantinescu - «un Saint-Just al opiniei critice»”, ST, 1981, 12; Cristian Moraru, „G. Călinescu - poet și teoretician al poeziei”, LCF, 1983, 16; Grigurcu, Peisaj, I, 100-103
LIVADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287841_a_289170]
-
al opiniei critice”, Iași, 1981; G. Călinescu - poet și teoretician al poeziei, București, 1982. Repere bibliografice: Cioculescu, Itinerar, II, 331-336, IV, 385-390; Mircea Zaciu, „Pompiliu Constantinescu - «un Saint-Just al opiniei critice»”, ST, 1981, 12; Cristian Moraru, „G. Călinescu - poet și teoretician al poeziei”, LCF, 1983, 16; Grigurcu, Peisaj, I, 100-103; Dicț. scriit. rom., II, 750-751. N.M.
LIVADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287841_a_289170]
-
L. se include și pe sine cu niște versuri jucăușe. O „încercare critică”, oscilând între judecata de bun-simț și exagerări diletante, prefațează „colecția de hohote și zâmbete” intitulată Umorul românesc (1915). Disociind între noțiuni (umor și ironie, umor și umoristic), teoreticianul de circumstanță identifică specia franțuzească, apoi pe cea anglo-saxonă, pentru a se opri la „umorul național”, ale cărui izvoare le află, bineînțeles, în producția populară. Un umor cu tumbe burlești în absurd se chinuie să înfiripe în prozele din Suntem
LOCUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
În compoziție diverse texturi pe care copilul le poate pipăi (ciocul unei rațe care face „mac“ atunci cînd Îl strîngi, blană pe oaia desenată și alte tipuri de materiale legate de desenul efectiv, care emit diverse sunete). Jean Baudrillard (1929-2007), teoretician al culturii și filozof francez, comentator politic și fotograf, a cărui operă este adesea asociată cu postmodernismul și poststructuralismul. Rebel În California, celebru serial american de televiziune pentru adolescenți. DVD-uri educative, cu filme și muzică instrumentală clasică pentru copiii
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
termeni câteodată greu de tradus În engleză, cercetarea imaginarului constituie o prioritate europeană, ce tinde Însă să se extindă și În alte zone ale planetei. Știința modernă a imaginarului a fost fondată la jumătatea secolului XX, prin eforturile unor filosofi, teoreticieni și istorici ai religiilor precum Gaston Bachelard, Henry Corbin, Mircea Eliade, Charles Baudouin, Charles Mauron, Gilbert Durand și alții. Situată Între percepție și rațiune, Între reprezentarea senzorială și noțiunea intelectuală, imaginea a fost abordată dintr-o perspectivă complexă, menită să
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
subiect descentrat, desfăcut, un subiect de-a dreptul schizomorf, cu personalități multiple. Acum, revenind la distincția Între subiectul modern și subiectul postmodern, mult timp și eu am crezut că adevărata identitate se poate obține, după cum susțin Jung, Blaga și alți teoreticieni, prin recentrare, prin regăsire, prin retotalizare, prin Întoarcere În sine. Visul sau modelul uman modernist este cel al subiectului centrat, nuclear, unic, care reușește să resoarbă toate fracționările la care este supus. Dar dacă evoluția noastră nu este aceasta? Dacă
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
modernismului? Pe mine nu m-ai convins atunci când descrii cu el doar simptomatologia postmodernismului, și aceasta plecând chiar de la exemplele propuse de tine, de la exemplul, să zicem, preluat de la Godzich, autorul conceptului - foarte interesant - de celeritate. Situația descrisă de acest teoretician mi-a plăcut și mi-a adus În minte o nuvelă a lui Bontempelli care conține o secvență aproape identică. Acolo, personajul nuvelei intră la un moment dat Într-un loc public În care se ascultă muzică și ceea ce Îl
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]