KorAP: Find »[drukola/base=terminologic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...46 47 48 49 >

1,218 matches

Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483

a se vedea, pe lângă ceea ce a fost deja indicat: M. Heidegger, Introducere în metafizică; Capitolul al patrulea, C. "Ființă și gândire"; Idem, Ființă și timp, Introducere, Cap. 2, B. "Conceptul de logos". 49 Cf. Sistematica lui Mircea Florian din "Indice terminologic al Organonului". De asemenea, Robin Smith, "Aristotle's Logic", The Stanford Encyclopedia of Philosophy (Fall 2011 Edition), Edward N. Zalta (ed.); <http://plato.stanford.edu/archives/fall2011/. 50 "De aceea o premisă silogistică în genere va fi o afirmație, ori

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
447. 155 Cf. Heidegger, Ființă și timp (FT), Introducere, II, § 8; p. 51-52. A se vedea și nota de la p. 52, aparținând lui Gabriel Liiceanu. În cuprinsul acestei aplicații va fi citată doar ediția românească indicată. Pentru anumite chestiuni, îndeosebi terminologice, au fost consultate și celelalte ediții menționate în Indicele bibliografic.) 156 Heidegger, Problemele fundamentale ale fenomenologiei (PFF). Pentru chestiuni de "reprezentare" a acestei lucrări în proiectul mai larg din Ființă și timp, a se vedea și: "Postfața editorului german" și

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
și "Nota traducătorilor". 157 Înțelesul termenului Dasein este stabilit de Heidegger încă de la începutul lui Sein und Zeit: Această ființare, care suntem de fiecare dată noi înșine, și care, printre altele, deține posibilitatea de a fi a interogării, o concepem terminologic ca Dasein." FT, Introducere, I, 2; p. 12. 158 Cf. Edmund Husserl, Ideen I / Idées directrices pour une phénoménologie; pentru precizări terminologice, îndeosebi § 148 "Les problèmes de la raison thèorique ressortissant a l'ontologie formelle". Poate fi consultată și ediția (traducerea

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
de fiecare dată noi înșine, și care, printre altele, deține posibilitatea de a fi a interogării, o concepem terminologic ca Dasein." FT, Introducere, I, 2; p. 12. 158 Cf. Edmund Husserl, Ideen I / Idées directrices pour une phénoménologie; pentru precizări terminologice, îndeosebi § 148 "Les problèmes de la raison thèorique ressortissant a l'ontologie formelle". Poate fi consultată și ediția (traducerea) românească, apărută între timp: Idei privitoare la o fenomenologie pură și la o filosofie fenomenologică, trad. Christian Ferencz-Flatz, Editura Humanitas, București, 2011

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789

o stare de furie asemănătoare maniei coleroase, căci, spune Cantemir, "ambasadorul a devenit așa de furios, încât a trebuit să-l țină legat în lanțuri". Desigur că stările maniacale, relativ frecvente, nu puteau scăpa neobservate. Nu există însă vreo diferențiere terminologică, după cum știm, în literatura veche. Credem că termenul cel mai reprezentativ a apărut în secolul al XIX-lea, ca un barbarism care a avut însă o acoperire științifică prin expresivitatea sa: ne referim la exaltație, exaltațiune, termen care în secolul

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

2.5. Alte abordări generative ale distincției tipologice ergativ/acuzativ....... 65 2.6. O explicație sintactică a partiției morfologice....................................... 67 2.7. Există verbe inacuzative în limbile ergative?........................................ 68 3. Probleme pentru teoria Cazului....................................................................... 68 3.1. Probleme și soluții terminologice.......................................................... 68 3.2. Corespondențe între denumirile cazurilor.............................................. 69 3.2.1. Abs. = Ac., Erg. = Nom............................................................... 69 3.2.2. Abs. = Nom. (Erg. = Ac.)............................................................ 69 3.2.3. Abs. = Nom. și Ac.; Erg. = Erg................................................... 70 3.2.4. Nom. = absența Cazului

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
verbelor ergative/inacuzative din limba română..................................................................................................... 97 1. Distincția tranzitiv/intranzitiv și Ipoteza Inacuzativă..................................... 97 2. Verbele ergative/inacuzative în lucrările lingvistice românești despre limba română.......................................................................... 99 3. Definiție. Clasificare. Principii de stabilire a inventarului............................. 103 3.1. Definiții, probleme terminologice......................................................... 103 3.2. Subclase de verbe inacuzative/ergative................................................. 105 3.2.1. Clasificare sintactică.................................................................... 105 3.2.2. Clasificarea semantică................................................................. 105 3.2.3. Predicate inacuzative vs predicate inergative.............................. 109 3.3. Stabilirea inventarului de verbe inacuzative din limba română

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
alternative...................................................................... 134 4.3. Abordări "proiecționiste"....................................................................... 137 4.4. Abordări "(neo)construcționiste"........................................................... 139 4.5. Abordări cognitive.................................................................................. 146 4.6. Rezultate ale unor studii despre achiziția limbajului și despre deficiențe de limbaj....................................................................................... 149 5. Alternanța cauzativă........................................................................................ 150 5.1. Probleme terminologice, definiții.......................................................... 150 5.2. Explicații pentru existența fenomenului................................................ 152 5.3. O unitate lexicală sau mai multe? Direcția derivării.............................. 159 5.3.1. Cauzativizare................................................................................ 160 5.3.2. Detranzitivizare/anticauzativizare................................................ 161 5.3.3.1. Modelul lui Chierchia (2004 [1989

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
cercetării unor limbi necunoscute, vorbite uneori în zone izolate, au făcut ca metodologia domeniului și, mai ales, adecvarea terminologiei să evolueze greu. Influența tiparului lingvistic occidental a avut ca rezultat transformarea morfologiei cazuale a limbilor ergative într-un adevărat repertoriu terminologic (în care mi-a fost destul de greu să mă descurc), iar mecanismele sintactice folosite de unele dintre limbile ergative să capete interpretări dintre cele mai diverse. Modelul adoptat pentru descrierea diferențelor dintre limbile acuzative și cele ergative din punct de

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
punct de tranziție spre studiul verbelor, are un scop clar: folosind diverse interpretări sintactice (oferite pentru funcționarea în ansamblu a limbilor ergative sau pentru fenomene particulare), încerc să demonstrez că relația dintre limbile ergative și verbele ergative nu este numai terminologică, ci se bazează pe o serie de caracteristici comune (este o opțiune de interpretare fermă, care însă nu este acceptată de toți cercetătorii care se ocupă de fenomenul ergativității, mulți dintre aceștia considerând că nu există o relație transparentă între

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
limbă acuzativă este o limbă în care structura actanțială acuzativă e dominantă. Lazard (1994: 48) se distanțează de distincția ergativitate morfologică vs ergativitate sintactică (așa cum apare la Dixon 1979) − distincție pe care o consideră prea simplificatoare − mai mult la nivel terminologic, contestând denumirea de ergativitate morfologică pentru că, la nivelul propoziției, relațiile care definesc structurile de actanță sunt atât sintactice, cât și morfologice 53. În locul acestei distincții, Lazard propune criterii "primare" vs criterii "secundare" de definire a actanților. Criteriile primare nu sunt

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
o vechime de numai 40 de ani și nu a fost cercetat în detaliu în lingvistica românească. Se pare că el a fost introdus de Michael Silverstein, în 1968, 1969 (apud Coyos 2002, 2003) sau 1972 (apud Polinsky 2005). Ezitările terminologice sunt frecvente: de exemplu, Tchekhoff (1978: 40) numește antipasivul diateză ergativă, iar Coyos (2003) vorbește despre diateza antipasivă. Pasivul și antipasivul par a fi două mecanisme sintactice complementare, care au rolul de a așeza un constituent (O, în cazul pasivului

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
ergativitate discursivă (informațională), de ergativitate lexicală, însă numai primele două tipuri sunt relevante pentru încadrarea tipologică a unei limbi; este posibil ca și ergativitatea discursivă să conteze, dar subiectul este foarte puțin cercetat până acum; ergativitatea lexicală − considerată o inadvertență terminologică de către Dixon −, se manifestă la nivelul unităților lingvistice ale majorității limbilor, deci nu reprezintă un criteriu de clasificare a limbilor. În discuția despre accepțiile termenului ergativitate (vezi supra, 4.), am insistat în mod special asupra cazului ergativ în teoria localistă

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
sintactică și morfologică a apărut destul de târziu. În cercetările mai vechi care privesc domeniul ergativității s-a încercat interpretarea realităților lingvistice din cele două tipuri de limbi într-un model unitar, de unde au rezultat confuziile de tip ergativ = pasiv, problemele terminologice de identificare a cazurilor morfologice etc. În studiile dinspre sfârșitul secolului al XX-lea au fost identificate însă mai multe probleme pe care analiza limbilor ergative le pune teoriei lingvistice. Aceste probleme sunt legate de modul potrivit de abordare a

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
corespondențe între Cazurile din limbile acuzative și cele din limbile ergative, precum și dificultăți de încadrare a Cazului ergativ într-unul dintre tipurile de Caz recunoscute în gramatica generativă (abstract vs morfologic, structural vs inerent/lexical). 3.1. Probleme și soluții terminologice Dificultatea de a folosi denumirile Cazurilor cu referire la cele două tipuri de limbi a fost remarcată în numeroase studii. În cele mai multe dintre acestea s-a încercat stabilirea unor corespondențe între denumirile folosite în mod curent (vezi infra, 3.2

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
în definițiile adoptate în cele mai recente lucrări tipologice, din moment ce denumirea tradițională de Caz direct este echivalentă cu definiția nominativului în anumite contexte, și cu a absolutivului, în altele, iar Cazul oblic corespunde fie ergativului, fie acuzativului. Propunerea de revizuire terminologică a autorului − interesantă, dar greu de acceptat în condițiile în care s-a impus deja o anumită terminologie − este următoarea: (a) Caz absolut ("default", de desemnare, de exemplu, nominativul din latină) − nominativul, absolutivul − vs Cazuri integrative − ergativul, acuzativul, ergativul extins

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
susținută ideea că nu există motive pentru a separa conceptual subiectul de obiect (vezi supra, 4.1.2.), cele două entități fiind simetrice în raport cu verbul, cele mai multe studii se opresc asupra asimetriilor dintre cele două concepte. Prima asimetrie este de natură terminologică: în timp ce subiect este un termen cu o vechime și o circulație de mii de ani, termenul obiect este mult mai recent, intrând în vocabularul gramaticii la începutul secolului al XIX-lea (Samain 1998: 42). Creissels (1995: 233) propune următoarea definiție

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
DIN PUNCT DE VEDERE SINTACTIC Studiul lui Hale (1970), apud Van de Visser (2006: 203), reprezintă prima abordare generativă a ideii că, la origine, construcțiile ergative sunt pasive. Această relație diacronică dintre pasiv și ergativ, precum și anumite confuzii (mai ales terminologice), determinate de asemănarea dintre pasiv și ergativ au fost prezentate în Capitolul 1, 5, 7. În această secțiune voi prezenta câteva dintre teoriile privind relația dintre ergativ (cu referire la verbe, nu la tipul de limbă) și pasiv formulate în

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
începutul cercetărilor din acest domeniu, rezultatele aplicării modelului lingvistic de tip acuzativ, mai familiar cercetătorilor, la descrierea limbilor ergative nu au dat rezultate foarte bune, o bună bucată de vreme a existat tendința de a crea un aparat descriptiv și terminologic specific pentru limbile ergative (în care intră, de exemplu, denumirile cazurilor, ergativ și absolutiv, ale termenilor nucleari ai propoziției, pivot, ale mecanismelor sintactice, antipasiv, aplicativ etc.). S-a observat însă că toate aceste concepte au o relație strânsă cu cele

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
absolutiv, ale termenilor nucleari ai propoziției, pivot, ale mecanismelor sintactice, antipasiv, aplicativ etc.). S-a observat însă că toate aceste concepte au o relație strânsă cu cele folosite pentru descrierea limbilor cunoscute. Astfel, următorul pas a fost stabilirea unor corespondențe terminologice și conceptuale și deci revenirea, într-o anumită măsură, și cu instrumente de lucru rafinate, la ideea că cele două tipuri de sisteme lingvistice pot fi descrise unitar. Dacă studiile tipologice pun accentul pe diferențele lingvistice, studiile generative, începând mai

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
limbi, în spiritul GU: analiza "inacuzativă" a limbilor ergative, formularea unor teorii sintactice aplicabile la ambele tipuri de sisteme lingvistice (teoria transparenței proiecției verbale, Ipoteza ergativității, OCP și altele) (prezentate în secțiunea 2.); ajustarea teoriei Cazului prin stabilirea unor corespondențe terminologice între cele două tipuri de limbi, precum și prin încercarea de a încadra ergativul în tipologia cunoscută a cazurilor (secțiunea 3.); căutarea unor definiții universale pentru conceptele subiect, obiect, tranzitivitate și urmărirea relevanței acestora pentru limbile ergative (secțiunile 4. și 5

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
de autori, altele oferă mai multe ilustrări ale tendințelor cercetării actuale din domeniu, însă toate reprezintă o sursă importantă de probleme de cercetat și de sugestii de analiză. 3. DEFINIȚIE. CLASIFICARE. PRINCIPII DE STABILIRE A INVENTARULUI 3.1. Definiții, probleme terminologice În funcție de modelul teoretic, au fost formulate mai multe definiții ale verbelor inacuzative, multe dintre acestea având ca punct de pornire Ipoteza Inacuzativă. Zribi-Hertz (1987: 29) arată că argumentul unui verb intranzitiv este un adevărat subiect, în timp ce argumentul unui verb ergativ

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Termenul folosit de Perlmutter este inacuzativ, însă, odată cu Burzio (1986), s-a impus denumirea de verbe ergative (această extindere a termenului a fost criticată de Dixon − vezi Capitolul 1, 4.2.) Există lingviști care separă și din punct de vedere terminologic verbele care intră în alternanța cauzativă de cele care nu acceptă această alternanță. Haegeman (1994: 333) arată că nu există motive pentru ca verbul din exemplul (c) să fie considerat inacuzativ: (a) The ennemy sank the boat ' Dușmanul a scufundat vasul

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
vedere comportamentul diferit al verbelor din limba engleză hitt 'a lovi' și break 'a se rupe'. Koontz-Garboden (2009: 77) observă că alternanța cauzativ/incoativ a făcut obiectul multor studii despre interfața dintre semantica lexicală, morfologie și sintaxă. 5.1. Probleme terminologice, definiții Alternanța cauzativă a fost discutată în mai multe studii, în contextul mai larg al alternanțelor de tranzitivitate. 5.1.1. Pană Dindelegan (1972a: 50−51) prezintă situațiile de neutralizare sintactică în structura de suprafață, în absența unei modificări în

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
În secțiunea 2. am reluat informațiile despre verbele inacuzative/ergative din lucrările românești despre limba română, în care am identificat sugestii importante pentru analiza acestei clase de verbe din limba română. În continuare (3.) am reluat câteva definiții (și propuneri terminologice) date verbelor inacuzative în lucrările de sintaxă străine și, anticipând, am formulat o definiție potrivită pentru situația din limba română. Un loc important în economia capitolului îl are clasificarea sintactică și semantică a verbelor inacuzative, pentru care a trebuit să

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]