1,584 matches
-
1990 a proclamat Republica Moldovenească Nistreană și, cu sprijinul trupelor rusești, a izbutit în urma confruntării armate din 1992 să preia controlul asupra celei mai mari părți a zonei transnistrene a Republicii Moldova, cât și a unei zone din Basarabia în jurul orașului Tighina. În războiul din 1992 au murit peste 1.000 de persoane, și au fost rănite circa 1.500. După semnarea unui acord, rușii au decis să lase câteva mii de militari în zonă pentru a menține republica separatistă, astfel că
Transnistria () [Corola-website/Science/297748_a_299077]
-
cu privire la statutul juridic special al Transnistriei, ce va constitui una din ultimele etape majore în reglementarea juridică a diferendului transnistrian. Principalii indicatori demografici pentru anul 2013: Populația regiunii la recensământul din 1989 era de 546.000 de locuitori (fără orașul Tighina și celelalte localități basarabene controlate de separatiștii transnistreni). Ca urmare a situației economice și politice din zonă, recensământul din 2004 făcut de autoritățile separatiste din Tiraspol a arătat o scădere a populației cu aproximativ 150.000 de persoane (pe întreg
Transnistria () [Corola-website/Science/297748_a_299077]
-
controlate de separatiștii transnistreni). Ca urmare a situației economice și politice din zonă, recensământul din 2004 făcut de autoritățile separatiste din Tiraspol a arătat o scădere a populației cu aproximativ 150.000 de persoane (pe întreg teritoriul separatist, inclusiv zona Tighinei). Populația regiunii la recensământul din 2004 era de 555.347 locuitori (incluzând municipiul Tighina): Din punct de vedere administrativ, Transnistria este împărțită în 5 raioane: și un municipiu: De asemenea are 69 comune și 68 sate. Teritoriile Unității administrativ-teritoriale din
Transnistria () [Corola-website/Science/297748_a_299077]
-
din 2004 făcut de autoritățile separatiste din Tiraspol a arătat o scădere a populației cu aproximativ 150.000 de persoane (pe întreg teritoriul separatist, inclusiv zona Tighinei). Populația regiunii la recensământul din 2004 era de 555.347 locuitori (incluzând municipiul Tighina): Din punct de vedere administrativ, Transnistria este împărțită în 5 raioane: și un municipiu: De asemenea are 69 comune și 68 sate. Teritoriile Unității administrativ-teritoriale din stînga Nistrului "de jure" și „Republicii Moldovenești Nistrene” "de facto" nu corespund integral, deoarece
Transnistria () [Corola-website/Science/297748_a_299077]
-
Republicii Moldovenești Nistrene” "de facto" nu corespund integral, deoarece șase comune la est de Nistru (Cocieri, Molovata Nouă, Corjova, Coșnița, Pîrîta și Doroțcaia) au preferat să fie controlate de guvernul legal de la Chișinău, în timp ce autoritățile separatiste de la Tiraspol controlează municipiul Tighina (Bender) (cu satul Proteagailovca inclus) și comunele Gîsca și Chițcani, situate la vest de Nistru; raionul Dubăsari este astfel împărțit în două unități, una legalistă, cealaltă separatistă. Exporturile regiunii sunt practic dominate de 3 ramuri industriale: metale și articolele din
Transnistria () [Corola-website/Science/297748_a_299077]
-
În aceste condiții, Moldova a căzut sub influența puterii otomane în 1512, devenind un stat tributar al Imperiului Otoman pentru următorii 300 de ani. Pe lângă plata tributului către Imperiul Otoman, Moldova a mai pierdut și teritorii: ținuturile Țintului, Lungăi și Tighinei între 1534 și 1538 (de atunci încoace numite Bugeac, Tighina fiind numită Bender), ținutul Hotinului în 1713 și n 1775, Imperiul Otoman cedează partea de nord-vest a Moldovei (ce avea sa fie cunoscută sub numele de Bucovina). Pe deasupra, intervenția în
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
în 1512, devenind un stat tributar al Imperiului Otoman pentru următorii 300 de ani. Pe lângă plata tributului către Imperiul Otoman, Moldova a mai pierdut și teritorii: ținuturile Țintului, Lungăi și Tighinei între 1534 și 1538 (de atunci încoace numite Bugeac, Tighina fiind numită Bender), ținutul Hotinului în 1713 și n 1775, Imperiul Otoman cedează partea de nord-vest a Moldovei (ce avea sa fie cunoscută sub numele de Bucovina). Pe deasupra, intervenția în alegerea conducătorilor Moldovei a autorităților otomane a redus treptat independența
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
agricol producător de cereale, tutun, struguri, vite și cai, a construit căi ferate care duceau aceste producții la Odesa, și a clădit orașe rusești (populate și de mulți Evrei și Armeni) pe lângă vechile târguri moldovenești ale Bălților, Orheiului, Chișinăului și Tighinei. În Bugeac, Rusia a procedat la schimbări de populații și de denumiri, alungând turcii și tătarii spre Imperiul otoman, iar românii moldoveni spre România, înlocuindu-i cu găgăuți și bulgari veniți din sudul Dunării, cu nemți veniți din Șvabia și
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
otoman, iar românii moldoveni spre România, înlocuindu-i cu găgăuți și bulgari veniți din sudul Dunării, cu nemți veniți din Șvabia și din Würtemberg, cu Elvețieni din Valais (la Șaba), cu ruși și ucraineni desigur, în timp ce localități ca Frumoasa, Oblucița, Tighina, Ciubărciu, Zoreni, Cetatea Albă sau Codăești erau desemnate de preferință prin numirile lor turcești, tătărești sau rusești de Kagul, Izmail, Bender, Ciobruci, Staroselie, Akkerman sau Katorga. Mai la nord, colonizarea rusească, mai ales la orașe, nu a afectat prea mult
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
data de 20 iulie 1990, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a ales doi monahi moldoveni în funcțiile de Vicari ai Arhiepiscopiei de Chișinău: pe arhimandritul Petru Păduraru ca episcop de Bălți și pe egumenul Vichentie Moraru ca episcop de Tighina (Bender). Chemarea sa la arhierie (ipopsifierea) a avut loc la 31 august 1990. A fost hirotonit întru arhiereu la 1 septembrie 1990 în Catedrala "Nașterea Domnului" din Chișinău de către Patriarhul Alexei al II-lea al Moscovei și al întregii Rusii
Petru Păduraru () [Corola-website/Science/308650_a_309979]
-
Rusă dorea să-și mențină jurisdicția bisericească și asupra Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova. Începând cu anul 1992 în rândul ierarhilor moldoveni au început să se distanțeze două grupări: una promoscovită, condusă de arhiepiscopul Vladimir Cantarean și episcopul Vichentie Moraru de Tighina și alta românească, în frunte cu episcopul Petru Păduraru de Bălți. În lupta dintre cele două grupări, intervin forțele separatiste ale cazacilor transnistreni și ale Armatei a 14-a ruse, pentru a-l scoate din reședința episcopală din Bălți pe
Petru Păduraru () [Corola-website/Science/308650_a_309979]
-
fost formal rezolvat prin noua soluție a Sinodului, care l-a revocat pe PS Iustinian din funcția de rector și l-a numit în locul său pe mitropolitul Vladimir Cantarean al Chișinăului. În urma demersului Mitropolitului Vladimir, Școala de cântăreți din orașul Tighina a fost reorganizată la 26 decembrie 2007 ca școală duhovnicească cu durata de studii de 2 ani. Rector al acestei instituții a fost numit PS Iustinian, Episcop de Tiraspol și Dubăsari . La data de 25 februarie 2008, la slujba praznicală
Iustinian Ovcinicov () [Corola-website/Science/308685_a_310014]
-
Pimen al Moscovei l-a ridicat pe pr. Botnari la rangul de protoiereu, conferindu-i dreptul de a purta pallium-ul (palița). În anul 1994, cu ocazia aniversării a 20 de ani de slujire ca preot, episcopul Vichentie Moraru al Tighinei i-a conferit dreptul de a purta mitra și crucea cu diamante, devenind astfel protoiereu mitrofor. Cu prilejul sărbătorilor de Paște din anul 1996, pentru meritul de a fi efectuat reparația capitală a lăcașului de cult în care slujea, mitropolitul
Anatolie Botnari () [Corola-website/Science/308683_a_310012]
-
(în ) (n. 4 octombrie 1953, satul Sculeni, raionul Ungheni) este un cleric ortodox din Republica Moldova, care a îndeplinit demnitățile de episcop de Bender (Tighina), Vicar al Arhiepiscopiei de Chișinău (1990-1995) și de episcop de Abakan și Kîzîl (1995-1999), în prezent fiind arhiepiscop de Ekaterinburg și Verhoturie (1999-2011), mitropolit de Tașkent și Uzbekistan (din 2011) (aflându-se sub oblăduirea canonică a Patriarhiei Moscovei). s-a
Vichentie Moraru () [Corola-website/Science/308684_a_310013]
-
ieromonah în Lavra Serghiev Posad din Moscova. În anul 1985 a fost ridicat la rangul de egumen. La data de 20 iulie 1990, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse l-a ales pe egumenul Vichentie Moraru ca episcop de Bender (Tighina), Vicar al Arhiepiscopiei de Chișinău. Patriarhul Moscovei a dispus ridicarea sa la 28 august 1990 la rangul de arhimandrit. A fost hirotonit întru arhiereu la 2 septembrie 1990 în Catedrala "Nașterea Domnului" din Chișinău de către Patriarhul Alexei al II-lea
Vichentie Moraru () [Corola-website/Science/308684_a_310013]
-
dat dispoziție tuturor comisarilor secțiilor de poliție ale Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova să ia măsuri corespunzătoare împotriva celor care au trecut de sub jurisdicția Patriarhiei Moscovei sub oblăduirea canonică a Patriarhiei Române. Cu concursul autorităților, Episcopul Vichentie Moraru al Benderului (Tighina) a condus o trupă de polițiști care i-au atacat în zilele de 2, 10 și 21 august 1993 pe credincioșii din parohia Aluatu (raionul Taraclia), trecută la Mitropolia Basarabiei. În noaptea de 21 august 1993, la orele 23.50
Vichentie Moraru () [Corola-website/Science/308684_a_310013]
-
Dubăsari și păstorea teritoriul dintre Nistru și Bug până la Marea Neagră. A treia protoierie era la Brăila și păstorea credincioșii din raiaua Brăilei. Pentru raiaua Hotinului și Podolia s-a înființat Episcopia Hotinului, subordonată Mitropoliei Proilaviei. În sfârșit teritoriul Bugeacului, Benderului, (Tighina), Tomarovei (Renil), „satelor hănești” și a „celor două ceasuri” erau gestionate direct de mitropolitul Proilav. Daniil se intitulează la 1769 "„Mitropolitul Proilaviei, al Tomarovei, al Hotinului, al tuturor marginilor Dunării și ale Nistrului și al întregii Ucraine a hanului”". Tot
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
(n. 3 iunie 1938, Căinari, Tighina) este un critic literar, editor și bibliograf român. s-a născut pe data de 3 iunie 1938 în satul Cârnățenii-Noi, comuna Căinari, județul Tighina, Basarabia. Tatăl, Petre Coloșenco (29 iunie 1908 - 17 martie 1966), absolvent al Școlii Normale „Mihai Viteazul
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
(n. 3 iunie 1938, Căinari, Tighina) este un critic literar, editor și bibliograf român. s-a născut pe data de 3 iunie 1938 în satul Cârnățenii-Noi, comuna Căinari, județul Tighina, Basarabia. Tatăl, Petre Coloșenco (29 iunie 1908 - 17 martie 1966), absolvent al Școlii Normale „Mihai Viteazul” din Chișinău (1927) și al cursurilor de scurtă durată ale Institutului Superior Pedagogic „Maxim Gorki” din București, specialitatea Limba rusă (1957), a fost învățător
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
lagăr sovietic la gurile fluviului Ienisei, în Siberia (1940-1948), după care a rămas în Basarabia până la finele vieții. Alte două surori, stabilite în Bârlad, au fost muncitoare. A fost membru al Partidului Social-Democrat din România (1945-1948). Mama, Natalia Coloșenco (Desghinjeni - Tighina, 1 decembrie 1906 - 18 septembrie 1988, Bârlad), absolventă a Școlii Normale Eparhiale din Chișinău (1927), a fost învățătoare de limba română în localitățile Puhoi, Hârtop Hasan și Cârnățenii Noi, în Basarabia (1927-1944), Lăpugiul de Sus, județul Hunedoara, în Transilvania, Peșteana-Vulcan
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la Turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Șișcăuții Noi făcea parte din Ocolul Ciuhurului a Ținutului Hotin . După Unirea
Șișcăuții Noi, Secureni () [Corola-website/Science/308049_a_309378]
-
Biserica Ortodoxă Rusă dorea să-și mențină jurisdicția bisericească și asupra Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova. Începând cu anul 1992 în rândul ierarhilor moldoveni au început să se distanțeze două grupări: una promoscovită, condusă de arhiepiscopul și episcopul Vichentie Moraru de Tighina, și alta românească, în frunte cu episcopul Petru Păduraru de Bălți. În lupta dintre cele două grupări au intervenit forțele separatiste ale cazacilor transnistreni și ale Armatei a 14-a ruse pentru a-l scoate din reședința episcopală din Bălți
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la Turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Gvăzdăuți (denumirea rusificată a satului Văzdăuți) făcea parte din Ocolul Nistrul de
Gvăzdăuți, Secureni () [Corola-website/Science/308228_a_309557]
-
est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la Turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Mendicăuți făcea parte din Ocolul Nistrul de jos a Ținutului Hotin . În
Mendicăuți, Secureni () [Corola-website/Science/308230_a_309559]
-
Cetatea Albă și Regimentul 6 Jandarmi Chișinău. Regimentul 5 Jandarmi Cetatea Albă era repartizat în teritoriu cu un batalion de jandarmi la Ismail, având în organigramă companiile de jandarmi Cetatea Albă, Ismail, plutonul Delta-Dunării și al doilea batalion la Bender (Tighina), cu companiile de jandarmi la Bender și Cahul. Regimentul 6 jandarmi Chișinău, avea un batalion de jandarmi la Orhei, care, la rândul său, era compus din companiile repartizate la Orhei și Chișinău. Al doilea batalion al Regimentului 6 Jandarmi își
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]