18,899 matches
-
perspectiva. Astfel, studierea sistematică a literaturii spaniole în învățământul universitar românesc se datorează unui junimist, Ștefan G. Vârgolici, autor al celei dintâi abordări ample a operei lui Cervantes (1868-1870) și, totodată, al celei dintâi traduceri a romanului Don Quijote (1882-1891), toate tipărite în "Convorbiri literare". Din costumbristul iberic Pedro Antonio Alarcón traduc Maiorescu și Basilescu. Din Leopardi și Carducci traduc Duiliu Zamfirescu și Basilescu, iar Nicolae Gane dă cea dintâi traducere românească a Infernului, din Divina Comedie (1882-1906). De la romanticii români ai
Modelul junimist by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/7830_a_9155]
-
profitabil, iar în spațiul bănățeano-transilvănean, cu excepția cîtorva nume legendare, pictura sudică nu are nici o trecere. Această situație aberantă a dus la consecințe cel puțin la fel de aberante: un artist de anvergura lui Hans Mattis-Teutsch, de pildă, căruia nu i s-a tipărit nici un album în România, are nu mai puțin de patru albume în Ungaria și unul în Germania, cel din urmă realmente copleșitor. Reflexul imediat al acestor acțiuni, administrate cu un remarcabil profesionalism de către doi galeriști maghiari, este acela că, în
Artiști din Transilvania by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7671_a_8996]
-
limbă regională, nu doar națională, la care se adaugă greaca veche și latina. Aplicantul nu poate fi traducătorul, ci editura care trebuie să propună o serie de cel mult 10 cărți și dovedește că dispune de resurse pentru a le tipări și distribui. Traducătorul român va primi 9.06 euro pe pagină (1500 de semne), ceea ce după cum știm este mult peste tariful obișnuit în piața internă. N-am reușit însă să aflu, cu toate că am cerut explicații responsabililor de la Bruxelles, cum s-
Prețul culturii în Uniunea Europeană by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6817_a_8142]
-
Competition, iar pe de altă și-a capacitat soțul, remarcabilul jurnalist-muzicolog John Gritten, să conceapă monografia intitulată A Musician Before His Time - CONSTANTIN SILVEȘTRI - Conductor, Composer, Pianist (Warwick Editions, London, 1998). Volumul, rezultat al unor îndelungate și minuțioase cercetări, e tipărit în condiții grafice ireproșabile, are aproape 300 de pagini și etalează un interesant aparat documentar și iconografic. Singurul biograf anterior al lui Silveștri, Eugen Pricope, reușise să publice în 1975 la Editură Muzicală din București cartea intitulată Constantin Silveștri: între
Constantin Silvestri o monografie britanică by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/7577_a_8902]
-
răspundere", să crediteze mai mult poezia unor colegi de generație "optzecista" și să nici nu se gândească la Academia "Ștefan Gheorghiu". Bineînțeles că avea dreptate. Dar important e că scriitorul care se îngrijește de posteritatea celuilalt nu a ezitat să tipărească toate aceste texte, trecându-le din sfera privată în cea publică și asumân-du-și destule riscuri personale. Nu numai pentru rezultatul ca atare (cărțoiul de față, peste cinci sute de pagini în format mare), ci și pentru această fidelitate față de scrisorile
Doi poeți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7593_a_8918]
-
interior la altul, relatând ziua de 16 iunie 1904, James Joyce construiește o operă copleșitoare în care se arată un novator îndrăzneț." * Acesta e romanul Ulysse... Am reprodus subiectul foarte pe scurt, așa cum este el formulat la începutul ediției franceze tipărită în populara Livre de poche și apărută la Gallimard în 1948. Traducere integrală de Auguste Morel, asistat de Stuart Gilbert, revizuită de Valery Larbaud și de către autor. Larbaud, care exclama entuziast: "Sunt nebun după Joyce!", într-o declarație dată la
„16 iunie 1904“ by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7597_a_8922]
-
un nou impuls vital creației, într-o epocă ce simțea acut apăsarea unui pozitivism din ce în ce mai sterilizant pentru spirit. Interesant este că acest prim mare text programatic al mișcării italiene a apărut în traducere românească în aceeași zi în care era tipărit în cotidianul parizian. Știm acum că pragmaticul său autor, Marinetti, avusese grijă să-și trimită manifestul în toată lumea, în nu mai puțin de șase sute de exemplare... Un ziar... craiovean, Democrația a oferit spațiul pentru această versiune românească. Expansivul director al
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
de secol, împărtășeau deopotrivă latura negativă, de ruptură cu tradițiile învechite, "justificata revoltă împotriva banalității curente și a spiritului de imitație", și originalitatea cu care exprima dinamica "amețitoarei noastre vieți moderne" (N. Davidescu, în ale sale Variații pe manifestul viitoriștilor, tipărite în Noua revistă română, în 1912). Zece ani mai târziu, Felix Aderca, evidenția "punct(ul) câștigat" de "viitorism" ca "mișcare de profundă înnoire a tuturor mijloacelor noastre artistice, a confortului, ba chiar a politicei". Pentru el, "viitorism" însemna, ce-i
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
Georgescu. După emigrarea sa în Statele Unite (în anul 1979) cărțile publicate în țară i-au fost puse la index. Despre apariția în România a celor scrise în exil, firește, nici nu a putut fi vorba. Atunci când au început să fie tipărite în țară (după căderea regimului Ceaușescu), nu au stârnit un entuziasm foarte mare. În mod fatal, erau datate, au fost percepute de publicul larg ca purtând semnele unui timp (al războiului rece) revolut. Într-o vreme a spectacolului generalizat și
Istoria lui Big BrOther by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7546_a_8871]
-
transformărilor necesare în interiorul discursului literar. Arghezi a observat acest fapt în puținele scrieri ale ajutorului de grefier la Înalta Curte de Casație și i-a publicat două schițe în Cugetul românesc, 1922. După moartea lui Urmuz în 1923, tot Arghezi tipărește în Bilete de papagal, textul Algazy și Grummer. Revistele de avangardă, Punct, Integral,Contimporanul, unu, 75 H.P., promovează cultul precursorului european al "revoltei literare". Abia în 1930 apare un mic volum cu prozele sale, plus minuscula "epopee" Fuchsiada. În anul
Înainte-mergătorul fără voie by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7550_a_8875]
-
conflict pe care îl alimentează, pe de o parte, neclaritățile legii post-decembriste a drepturilor de autor, iar pe de altă parte interesele divergente ale celor implicați. Autorii de manuale, de antologii vor ceva, moștenitorii literari vor altceva. Primii vor să tipărească fără opreliști și cât mai ieftin din textele autorilor canonici, ultimii vor să aprobe ei ce să se tipărească și să încaseze pentru aceasta sume cât mai consistente. Moștenitorii lui Arghezi, ai lui V. Voiculescu par a fi cei mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7559_a_8884]
-
altă parte interesele divergente ale celor implicați. Autorii de manuale, de antologii vor ceva, moștenitorii literari vor altceva. Primii vor să tipărească fără opreliști și cât mai ieftin din textele autorilor canonici, ultimii vor să aprobe ei ce să se tipărească și să încaseze pentru aceasta sume cât mai consistente. Moștenitorii lui Arghezi, ai lui V. Voiculescu par a fi cei mai hrăpăreți. Mitzura Arghezi "solicită în general editorilor sume cuprinse între 500 și 1000 de lei pentru un text" (v.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7559_a_8884]
-
de nu mai știa unde să-i pună, aur nu se prea găsea de vînzare. Cine avea îl ținea deoparte, pentru zile și mai negre. Încrederea lui în bănci și în acțiunile statului îi trecuse de cînd rușii începuseră să tipărească și lei, la concurență cu Banca Națională, de parcă nu le-ar fi ajuns rublele de război. Haikis, care se pricepea la manevre financiare înalte, îl sfătuise să scape de bani, chiar și în pierdere. Să-i dea pe orice. Și
Amorașii din tavan by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7282_a_8607]
-
sale fără niciun efect, conturînd un trecut lînced ("Pentru sute de ani pereții bisericilor au plîns fără chip, au plîns în balanță pe talgerul gol cu atîta sfințenie încît se auzeau zefiruri prin pîntecul gravid, sfinții prin nesfîrșitele convertiri, bibliile tipărite pe coajă de arbori, tînguiala Anei, zborul lui Manole" - Istorie și fapte) ori un lamentabil viitor: "Mîine soarele va răsări sub nori / și lumea va fi o simplă fosilă. / Ninge de anul nou, fără colindători, / buhaiul își plînge singur de
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
riscă stereotipia. Continuăm dansul macabru în jurul poeziei dubitative și lovite de exces lingvistic a lui Nichita Stănescu sau comprimată în limbaj stereotip a lui Marin Sorescu, și trecem în umbră lirica de excepție a lui Horia Stamatu sau Nicu Caranica. Tipărim, la fel, operele complete ale lui Sorin Titel, în ediții de lux, și nu am adus încă în limba română proza și eseistica lui Vintilă Horia, în întreg cuprinsul lor, dramaturgia integrală a lui Eugen Ionescu, opera științifică a lui
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]
-
Fundației Internaționale pentru Cultură, Artă și Morală Civică "Mihai Eminescu". Mircea Micu este, printre altele, autorul romanului "Patima", al volumului de versuri "Poeme pentru mama" și al volumelor de memorialistică "Întâmplări cu scriitori". Parodist remarcabil, el și-a adunat volumele tipărite în antologia "La munte și la mare... parodii". După 1990, Micu a fost redactor-șef al publicației Viața Capitalei, director al revistei Românul și al ziarului Cronica Română și redactor-șef al publicației Literatorul. Micu a fost, de asemenea, realizator
Vezi ce mari oameni a pierdut România în anul 2010 () [Corola-journal/Journalistic/70872_a_72197]
-
trimis de curând cea mai recentă carte a lui Vladimir Tismăneanu, gânditor social român și profesor de științele guvernării la Universitatea din Maryland. Fantasies of Salvation e o carte subțire, discursivă apărută la Princeton University Press. Aceeași editură mi-a tipărit și cartea After Liberalism, dar ulterior editorii au găsit analizele pe care le făceam multiculturalismului insuficient de progresiste pentru a justifica publicarea celorlalte lucrări ale mele." Până aici, semnalez trei inexactități și o frustrare. Prima inexactitate: Fantasies of Salvation, apărută
De ce suntem atât de ticăloși? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7330_a_8655]
-
al acestui cuvânt. Dimpotrivă, e un volum ce studiază, folosind tehnica razelor concentrice, câteva din miturile care au făcut și fac ravagii în Europa de după căderea comunismului. În fine, nu e nici "subțire": e o carte de 220 de pagini, tipărită cu litere mici, ceea ce cred că ar corespunde unui manuscris de aproximativ trei sute de pagini-standard. Asta dacă dl Gottfried nu va fi dat un sens figurat cuvântului. Dar atunci ar fi trebuit să facă și demonstrația "subțirimii" de substanță a
De ce suntem atât de ticăloși? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7330_a_8655]
-
Ingrid Bergman. Ca regulă, o fată pin up este atât de atractivă din punct de vedere fizic incât să te convingă să îi lipești imaginea pe perete.Acestea -imaginile, nu fetele - puteau fi decupate din reviste și ziare sau erau tipărite direct sub formă de vederi. Dacă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial câteva fotografii ale unor celebrități au fost reproduse în masă cu scopul de a ridica moralul trupelor.În perioada postbelică, multe dintre imagini erau picturi idealizate, un
Pin up girls.Cum s-a transformat imaginea femeii în bun de larg consum by Barbu Madalina () [Corola-journal/Journalistic/73500_a_74825]
-
lumina tiparului două-trei. Iar dacă dintre ele măcar una își scoate banii, înseamnă un triumf. Cât despre profit, poate după moartea autorului... Cu câteva excepții, numărabile pe degetele de la două mâini, literatura contemporană nu se vinde. Și totuși, anual se tipăresc în România câteva mii de noi cărți. Unele ajung, meteoric, prin librării, altele sunt preluate direct de către autori și distribuite prietenilor. Ce mă uimește este că nimic nu-i descurajează pe scriitorii nevandabili: nici indiferența cititorilor, nici tăcerea sugestivă a
Câte genii ați respins de la publicare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7357_a_8682]
-
că pe necitite - respingerea cărții. Deși Gide a fost "învinuitul de serviciu", la fel de culpabili sunt și Marcel Drouin, Jean Schlumberger, Andre Ruyters și Jacques Copeau. Manuscrisul e, din nou, returnat autorului. Și asta nu e totul. Încercarea de a-și tipări opera la Ollendorf ("o editură care publica mai ales cărți naturaliste"), pe speze proprii, se soldează cu un nou eșec. Răspunsul grosolan al lui Humblot, directorul editurii, poate intra cu ușurință în istoria infamiei: Oi fi eu mai simplu la
Câte genii ați respins de la publicare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7357_a_8682]
-
pripite și cumpără de la Grasset volumele rămase în depozit, schimbându-le doar coperta și republicându-le sub "pavilion" propriu. Și alți autori faimoși au avut parte de-un tratament asemănător. De pildă, tânăra Jane Austen n-a reușit să-și tipărească, în 1797, cartea în trei părți care avea să devină, ulterior, unul din cele mai citite romane ale tuturor timpurilor, Pride and Prejudice. Editorul, Thomas Cadell, nu s-a obosit să scrie nici măcar o scrisoare în care să-și explice
Câte genii ați respins de la publicare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7357_a_8682]
-
partidă de dublu.ť Scurtă pauză, după care: Ť Știu că îl cunoști pe Suder. Industria hârtiei la cine e? La el sau la Sencovici? Pune o vorbă pentru noi, te rog, coane Jniecă: nu mai avem pe ce ne tipări cărțile! Fabrica de la Scăieni ne face figuri. Să-și respecte, dom^le, contractul, nu le cerem mai mult.ť Altă pauză. Apoi: ŤVii joia viitoare la tenis? Hai, vino! Mai schimbăm și noi o vorbă. Hai, că mi-e dor
Întâmplări cu adevărat importante by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/7625_a_8950]
-
de ce să ne mirăm în fața devastatoarei degradări morale a vremurilor noastre. Soluția ar fi la îndemână: să renunțăm, pur și simplu, să ne mai uităm la televizor și să mai citim presa de scandal (adică 99 la sută din publicațiile tipărite în acest moment în România). Confruntați cu o astfel de posibilitate, cred că marea majoritate a românilor ar înnebuni pe loc. Ce altceva știu ei să facă, decât să zacă pe canapea și să butoneze nevrotic telecomanda televizorului? Cum să
Cum definim normalitatea? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7636_a_8961]
-
și-a publicat la editura timișoreană Brumar, o consistentă antologie din lirica proprie, Laptele negru. Primind acum câteva săptămâni acest op cu un aspect destul de oldie (coperta cartonată, deloc în nota luminoasă, devenită marca de identitate a volumelor de poezie tipărite de editură, amintește mai degrabă de cărțile de versuri publicate în anii șaptezeci), am fost convins că este vorba de o apariție mai veche, pe care autorul mi-a trimis-o ca un gest de amiciție pentru colaborarea mea la
Intimism viforos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7644_a_8969]