1,430 matches
-
română este o limbă neizolata flexionara, cu flexiune mixtă: sintetică și analitică (și cu evoluție parțială de la sintetism la analism); în ce priveste formarea cuvintelor, datorită predominării sufixării, este o limbă de tip derivativ (cu dezvoltări recente ale compunerii). Caracterizările tipologice moderne sînt mai detaliate și mai nuanțate, bazate pe corelarea mai mult sau mai putin coerentă a unor elemente dintre cele mai diverse; ele diferă de la un cercetător la altul în funcție de conceptul de tip, de metodă și de selecția faptelor
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
aroman, meglenoroman și istroroman ale limbii române, dar și iudeospaniola - ladino), albaneză, greacă și țigăneasca (rromani). Se aduce în discuție și turcă, limba uralo-altaică222. Unii romaniști ajung chiar să individualizeze limba română în context romanic prin "balcanismul" sau: "Sub aspect tipologic, română este cu siguranță o limbă romanica: ea are în comun cu limbile surori un vocabular latin moștenit, neologizarea orientată spre latină, restrîngerea declinărilor - realizată doar parțial în română - formarea articolelor, formarea de clitice, dezvoltarea unei morfologii a verbului, o
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
un vocabular latin moștenit, neologizarea orientată spre latină, restrîngerea declinărilor - realizată doar parțial în română - formarea articolelor, formarea de clitice, dezvoltarea unei morfologii a verbului, o sintaxa a propoziției de-a lungul axelor subiect-predicat-complement și predicat-subiect-complement. Din punct de vedere tipologic, română este însă, deopotrivă - spre deosebire de celelalte limbi romanice - o limbă balcanică: ea are în comun cu limbile neromanice bulgară și albaneză folosirea unei declinări minimale, postpunerea anumitor articole, construcția viitorului cu verbul auxiliar a voi, substituirea infinitivului prin construcții conjunctivale
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Typology, Oxford University Press, Oxford, 2006, pp. 1-68 Alcaraz Varó, Enrique; Martínez Linares, María Antonia, Diccionario de lingüística modernă, Ariel, Barcelona, 20042 Anghelescu, Nadia, Introducere în studiul limbii, Editura Universității din București, București, 2007. Anghelescu, Nadia, Limba arabă în perspectiva tipologica, Editura Univers Enciclopedic, București, 2000. Anghelescu, Nadia, Limba și vorbire, în Al. Graur, S. Stați, Lucia Wald (redactori responsabili), Tratat de lingvistică generală, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1971, pp. 208-217. Baker, M., The Atoms of Language, Basic Books
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Cristian, Dicționar etimologic de antonime neologice, Editura Universității din București, București, 2008. Munteanu Colán, Dan, Breve historia de la lingüística románica, Arco Libros, Madrid, 2005. Munteanu, Cristinel, "Dezacordul" în caz al atributului adjectival în limba română. O explicație dintr-o perspectivă tipologica, în "Analele Universității "Dunărea de Jos" din Galați", Fascicula XXIV, Anul VI, Nr. 1-2 (9-10), Lexic comun / Lexic specializat, 2013, pp. 144-150. Munteanu, Cristinel (editor), Discursul repetat între alteritate și creativitate, Institutul European, Iași, 2008. Munteanu, Cristinel, Frazeologie românească. Formare
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
2007. Pereltsvaig, Asya, Languages of the World. An Introduction, Cambridge University Press, Cambridge, 2012. Petrovici, Emil, Despre uniunile lingvistice (Limbile balcanice și uniunile vest-europene), în "Romanoslavica" XIV, 1967, pp. 5-11. Pottier, Bernard, Sémantique générale, PUF, Paris, 1992. Ramat, Paolo, Linguistica tipologica, Îl Mulino, Bologna, 1984 (Trad. fr.: Typologie linguistique, PUF, Paris, 1985; Trad. engl. Linguistic Typology, Mouton de Gruyter, Berlin-New-York-Amsterdam, 1987). Renfrew, Colin A.; Nettle, Daniel (editori), Nostratic. Examining a Linguistic Macrofamily. McDonald Institute for Archaeological Research, University of Cambridge, Cambridge
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
indo-europenilor) trăiesc și populații uralice și altaice și de aici ideea că limbile indo-europene și cele uralo-altaice au o origine comună. În Limbile lumii. Mică enciclopedie, volum apărut în 1981, Marius Sală și Ioana Vintilă-Rădulescu realizează o sinteză a caracteristicilor tipologice ale limbilor indo-europene despre care se vorbise pînă atunci: "Din punct de vedere tipologic, familia indo-europeană pare să constituie o verigă intermediară între limbile din nord (uralo-altaice) și cele din sud (caucaziene, semitice). Are trăsături care se regăsesc în unele
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
și cele uralo-altaice au o origine comună. În Limbile lumii. Mică enciclopedie, volum apărut în 1981, Marius Sală și Ioana Vintilă-Rădulescu realizează o sinteză a caracteristicilor tipologice ale limbilor indo-europene despre care se vorbise pînă atunci: "Din punct de vedere tipologic, familia indo-europeană pare să constituie o verigă intermediară între limbile din nord (uralo-altaice) și cele din sud (caucaziene, semitice). Are trăsături care se regăsesc în unele sau în altele, dar nu sînt reunite decît în familia limbilor indo-europene: nu au
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
a doua categorie intră limbile română și italiană. În articolul din LL autorii descriu limbile romanice în special prin inovațiile față de latină, pe care o continuă 256. Eugeniu Coșeriu sintetizează în cîteva formulări memorabile particularitățile tipului lingvistic romanic și individualitatea tipologica a limbilor romanice (v. supra: Conceptul de tip lingvistic în lingvistică integrală). Lorenzo Renzi identifica, din perspectiva tipologiei topice a lui Greenberg, 14 trăsături comune ale limbilor romanice: 1. Existența prepozițiilor și nu a postpozițiilor 2. Auxiliarul se așază în fața
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
cultura, Editura Polirom, Iași, 2009. Anghelescu, Nadia, Introducere în sintaxa limbii arabe literare, Editura Fundației "România de Maine", București, 2007. Anghelescu, Nadia, Limbaj și cultură în civilizația arabă, Editura Științifică și Enciclopedica, București, 1986. Anghelescu, Nadia, Limba arabă în perspectiva tipologica, Editura Univers Enciclopedic, București, 2000. Aoun, Joseph E.; Benmamoun, Elabbas; Choueiri, Lină, The Syntax of Arabic, Cambridge University Press, Cambridge, 2010. Blench, Roger, The Languages of Africa. Macrophyla Proposals and Implications for Archaeological Interpretation, în Roger Blench & Matthew Spriggs (editori
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
269 se poate accepta și existența mării familii uralo-altaice270, propusă încă din 1730 de sudezul Philip Johan von Strahlenberg și dezvoltată ulterior de lingviști că Rasmus Rask, Matthias Castrén, Nicholas Poppe sau Serghei Starostin. Argumentele sînt mai degrabă de natură tipologica decît genealogica și existența acestei mari familii a început să fie respinsă de către lingviști pe la jumatatea secolului al XX-lea. Ea a fost repusa în discuție astăzi îndeosebi de către școală americană de lingvistică a limbilor, unul dintre argumentele cele mai
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de dovezi arheologice, antropologice (caracteristicile fizionomice) care vin să le completeze pe cele glotocronologice și lingvistice propriu-zise. Ar fi vorba, așadar, - afirmă cei care neagă existența acestei macrofamilii - de considerente rasiale și nu de o înrudire genealogica a limbilor, caracteristicile tipologice comune putînd fi explicate prin contactul îndelungat între limbi, sau, în cel mai bun caz, de descendentă limbilor proto-uralică și proto-altaică dintr-o proto-limbă comună, dar urmată de o dezvoltare divergență. Printre aceste trăsături genealogice comune ale mării familii uralo-altaice
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
ők onlar olar alar ted Marius Sală și Ioana Vintilă-Rădulescu273 par a adera la opinia (majoritară, de altfel, printre lingviști) conform căreia familia uralică ocupă o poziție intermediară între familia altaica și cea indo-europeană. Iată cum sintetizează autorii principalele trăsături tipologice ale celor două familii: limbile din familia altaica "au sisteme consonantice simple și puține grupuri de consoane. Nu au tonuri (japoneză are un sistem asemănător celui tonal). Sînt în general limbi aglutinante, cu armonie vocalica între sufix și radical (că
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
genul natural. Multe limbi au cazuri gramaticale, ca și limbile uralice. Nu au articol definit (că și limbile din grupul finic). Postpozițiile predomina asupra prepozițiilor. Articolul preceda numele. Verbul stă la sfîrșitul propoziției"274. Limbile uralice actuale au următoarele trăsături tipologice comune: "sisteme vocalice simetrice; opoziție de cantitate vocalica distinctiva în unele limbi; corelație de rotunjime; în general nu au vocalism de tip turcic (prezenta în aceeași limbă a unei serii anterioare rotunjite și a unei serii posterioare nerotunjite); armonia vocalica
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
o ramură izolată. 6.5.2.6. Limba ainu S-a vorbit în sudul peninsulei Sahalin, în insulele Kurile, în Kamceatka iar astăzi mai are cîțiva vorbitori în insula Hokkaido din Japonia. Considerată în general o limbă izolată. Din perspectiva tipologica este apropiată de limbile altaice, paleo-siberiene și japoneze. Ainu a fost integrată subfamiliei altaice începînd de prin anii '60 ai secolului trecut, dar studii mai recente o considera ca aparținînd mai degrabă limbilor austro-asiatice. Bibliografie specială: Abondolo, Daniel M. (editor
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
and the Americas, Cambridge University Press, Cambridge/New York, 2008. 6.6. MAREA FAMILIE CHINO-TIBETANĂ Este a doua familie ca număr de vorbitori, după cea indo-europeană. Cuprinde mai mult de 300 de limbi vorbite îndeosebi în Asia de Sud-Est, de o mare diversitate tipologica, de la dialectele izolante chinezești pînă la limbi fuzionante precum limbu. Cea mai frecventă clasificare a limbilor acestei mari familii cuprinde trei grupuri principale: grupul chinez, grupul tibeto-birman și grupul karen. Paul K. Benedict propune 282 nouă grupuri: 1) chinez (sinitic
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
preferă ordinea verb-subiect-obiect; unele limbi austrneziene din Noua Guinee au topica subiect-obiect-verb (poate sub influența unor limbi papua). Limbile din grupul Reef-Santa Cruz șunt greu de clasificat, prezentînd trăsături comune atît cu familia austroneziana, cît și cu limbile papua"293. Tipologic, s-ar mai putea aminti sistemele fonologice simple (număr redus de consoane și vocale, absența grupurilor consonantice dificil de pronunțat), muzicalitatea fluxului sonor (asonante, aliterații), două procedee morfologice intens utilizate: reduplicarea și afixarea, lipsa genului; la fel ca în limbile
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
categoriale: bayi pentru oameni și animale, bălan pentru femeie, apa, foc și lupta, balam pentru carne necomestibila și baya pentru restul cuvintelor. În LL se afirma că principala trăsătură a acestei familii de limbi aborigene o constituie excepțională lor unitate tipologica: "În cadrul familiei australiene se remarcă o mare omogenitate tipologica, considerată a fi în domeniul fonologic unică în lume (limba australiană concorda atît în ceea ce privește prezenta cît și absența unor trăsături). Limbile fonologic divergențe (de ex. mabuiag) sînt socotite rezultatul unor evoluții
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
apa, foc și lupta, balam pentru carne necomestibila și baya pentru restul cuvintelor. În LL se afirma că principala trăsătură a acestei familii de limbi aborigene o constituie excepțională lor unitate tipologica: "În cadrul familiei australiene se remarcă o mare omogenitate tipologica, considerată a fi în domeniul fonologic unică în lume (limba australiană concorda atît în ceea ce privește prezenta cît și absența unor trăsături). Limbile fonologic divergențe (de ex. mabuiag) sînt socotite rezultatul unor evoluții recente, poate sub influența unor limbi ne-australiene. Remarcabilă
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
2. Austronesian Languages, Dept. of Linguistics, Research School of Pacific Studies, Australian Național University, Canberra, 1975, 1976. 6.10. MAREA FAMILIE NEGRO-AFRICANĂ (AFRICANĂ SUBSAHARIANĂ) Pe continentul african există mai mult de 1500 de limbi, de o extremă diversitate genealogica și tipologica. Deși studiul limbilor africane a început pe la mijlocul secolului al XIX-lea, singura realizare notabilă timp de o sută de ani a fost descrierea grupului bantu. Încă din 1912 Lilias Homburger susținea înrudirea limbilor bantu, peul și wolof și propunea că
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
opinii care rămîn minoritare în lingvistică actuala a clasificării limbilor. Problemă existenței unei familii aficane subsahariene este extrem de controversata, ea fiind recunoscută de puțini lingviști. În orice caz, dacă aceasta există, e vorba de o familie foarte eterogena, cu trăsături tipologice comune greu de stabilit. Zona geografică în care sînt vorbite aceste limbi se află situată la sud de deșertul Sahara, în așa-numita Africa Neagră. Sînt recunoscute, în general, trei mari familii: nilo-sahariană, nigero-kordofaniană (subîmpărțita în familiile nigero-congoleză și kordofaniană
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Republica Democratică Congo, Egipt, Eritreea, Etiopia, Kenya, Mali, Niger, Nigeria, Sudanul de Sud, Sudan, Tanzania, Uganda. Site-ul Glottolog al Institutului german Max Planck nu recunoaște existența acestei familii. E un grup de limbi extrem de eterogen, de o mare diversitate tipologica. Ehret crede că proto-nilo-sahariana era o limbă tonala. O principala trăsătură comună a limbilor aparținînd acestei familii este structura trială a numărului gramatical: singular-colectiv-plural (cu exceptia limbii gumuz din grupul komuz). Prima clasificare a limbilor nilo-sahariene, propusă de Greenberg, cuprindea șase
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
asiatice turcico-siberiene. Că și în cazul altor familii și macrofamilii de limbi (limbile austroneziene, papua, caucaziene, negro-africane etc.), existența unei macrofamilii amerindiene este susținută mai mult de criterii geografice, istorice, antropologice, genetice etc., dar nu de argumente lingvistice propriu-zise. Diversitatea tipologica a limbilor amerindiene este totală și corespunde diversității tipologice de la nivel planetar. Există unele caracteristici care se individualizează printr-o frecvență mai mare sau mai mică. De pildă, la nivel fonologic, limba jaqaru (aimara) are 36 de consoane, în timp ce limbă
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
macrofamilii de limbi (limbile austroneziene, papua, caucaziene, negro-africane etc.), existența unei macrofamilii amerindiene este susținută mai mult de criterii geografice, istorice, antropologice, genetice etc., dar nu de argumente lingvistice propriu-zise. Diversitatea tipologica a limbilor amerindiene este totală și corespunde diversității tipologice de la nivel planetar. Există unele caracteristici care se individualizează printr-o frecvență mai mare sau mai mică. De pildă, la nivel fonologic, limba jaqaru (aimara) are 36 de consoane, în timp ce limbă caribeană makushi are doar 11. Limba amazoniana apinaye din
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
cu 29 de limbi (andi, avar, khinalugh, lak, lezgi, tabassaran, rutulă, udi, cecena, ingușă, hunzib, dido etc.) și vest-caucaziană cu cinci limbi (abază, abhază, adîghei, kabardiană, ubîcă). Sistemele consonantice sînt extraordinar de bogate (limba ubîcă are 84 de consoane!), iar tipologic sînt un amestec între limbile aglutinante și cele flexionare. Unele limbi caucaziene sînt ergative. Mai ales grupul de nord-vest are trăsături comune cu limba basca (Spania, Franța), ceea ce i-a făcut pe unii lingviști să vorbească de o familie ibero-caucaziană
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]