5,710 matches
-
populate de fantomele rătăcind grotesc în imponderabilitate, nu pot încerca decît o compasiune ironică, semn al unei complexe atitudini care semnalează inimii limitele pe care evaluarea critică le impune. Anti-eroii CALULUI VERDE, Ilie și Mina Popescu, aduc în teatrul românesc tipologia și problematica unui cuplu alienat la fața locului. Mecanismul dramatic al trecerii de la criza de început pînă la catastrofa finală funcționează necruțător, ca un motor în trei timpi: I. Dezangajîndu-se în viață (prin arsenalul prejudecăților și al locurilor comune, al
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
măsură de nuanțata analiză regizorală a unui text ce oferă sugestii vii și interesante. Jocul atât de mobil al celui dintîi, conjugînd ambiguități și contraste, se sedimentează într-o compoziție al cărei pitoresc este lesne transfigurat în stare ce transgresează tipologia psihologică, angrenînd orizonturile ireductibile la caracter ale condiției umane. Este, după cele mai numeroase și avizate opinii, cea mai de sus creație, sub aspectul registrului artistic, a actorului Constantin Popa. În ce ne privește, o situăm, totuși, pe aceeași treaptă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
stări conflictuale care mocneau de mult. Și, dintr-un reproș în altul, dintr-o simplă maliție într-un nestăpînit acces de nervi, mai cade o mască, mai iese la iveală o turpitudine. Mai ales tînărul Alex avatar al rebelului în tipologia pe care tinde să o configureze acest teatru își manifestă dezamăgirea încolțindu-l în învinuiri pe vanitosul șef de familie. Omul în care crezuse, cu nevoia de modele a adolescenței, nu-i decît un ghem de ipocrizii, lașități, prejudecăți. În
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
o altă valoare, să-i spunem perenitate, și tradiție, rămîne pînă la un punct autoportantă, chiar dacă și ea abia își ascunde lacrimile violenței la care a fost supusă cu toți ai ei. Cu cea mai bună înfățișare și cu o tipologie variat amicală, ingerința își instalează efectul oblic în respectiva casă, se simte chemată la o acțiune emolientă, dar curînd se autonomizează și începe să funcționeze în sine, introducîndu-și propria sa legitate, propria sa (bună)dispoziție, dilatîndu-se acaparator și conducînd încetul
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
necesități individuale și de grup, pentru ai determina ca, prin atitudinile, eforturile, deciziile, acțiunile și comportamentele lor să asigure realizarea obiectivelor unității economice. Cognitivă satisfacțiile angajaților; localizarea stimulentelor în raport cu personalul; natura stimulentelor; personalitatea personalului. Folosind aceste criterii s-a obținut tipologia motivației. În mod obișnuit, tipurile de motivație sunt grupate în perechi, constituite pe principiul contrastului. Acest mod de abordare pune în evidență, pregnant, deosebirile dintre diversele tipuri de motivație sub aspectul modalităților și mijloacelor prin care managerii influențează și orientează
MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE by TATIANA PUIU () [Corola-publishinghouse/Science/1676_a_2964]
-
managerilor. Folosind același criteriu, alături de motivația economică și cea moral - spirituală s-ar mai putea include și o a treia categorie, și anume motivația complexă, în care se regăsesc: promovarea; suspendarea temporară din post; retrogradarea din post; destituirea din post. Tipologia motivației prezentată ne ajută să înțelegem mai bine echilibrul pe care managerii trebuie să-l mențină în acțiunea de motivare a angajaților din organizație. Pentru a putea concepe strategii de (auto)motivare eficiente, managerul, specialistul în motivarea resurselor umane trebuie
MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE by TATIANA PUIU () [Corola-publishinghouse/Science/1676_a_2964]
-
lume; eficiența muncii în Franța, Italia și Belgia e superioară celei din Anglia, iar SUA și Anglia sunt mai competitive, deoarece angajații lucrează acolo mai multe ore pe săptămână și au concedii mai scurte. Mai departe, se face o detaliată tipologie a variantelor modelului european, arătându-se că există capitalism anglo-saxon (în Marea Britanie și Irlanda), capitalism redistributiv (în țările scandinave), capitalism cu accente etatiste (în Franța) și capitalism popular (în Spania și Italia); se precizează că aceste variante ale capitalismului subzistă
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
înțelegere a mișcării cântecului bătrânesc, a alcătuirii sale, a manierelor stilistice ale unor interpreți de talent (prezentați în capitolul Biografii și repertorii de informatori principali). Cartea stă sub un bine marcat semn al înnoirii în studierea baladei. Cântecul epic eroic. Tipologie și corpus de texte poetice (1981; Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române) se autorecomandă cu obiectivitate ca fiind „fără îndoială cea mai amplă însumare de izvoare ale cântecului epic”. Deși este păstrată structura antologiei precedente, se fac corectivele impuse de câștigurile
AMZULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285330_a_286659]
-
fac corectivele impuse de câștigurile aduse de cercetările ulterioare. Astfel, celor 352 tipuri de cântece epice cunoscute până atunci li se adaugă acum alte 49 de tipuri și două subtipuri. La același nivel științific se ridică volumul următor, Balada familială. Tipologie și corpus de texte poetice (1983). Volumele Cântecul nostru bătrânesc (1986) și Repere și popasuri în cercetarea poeziei populare (1989) relevă în A. un teoretician deschis unei palete foarte largi de probleme. Al. I. Amzulescu a desfășurat o activitate folclorică
AMZULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285330_a_286659]
-
în cauză. Și mergând mai departe, se poate chiar afirma că Al. I. Amzulescu este cel mai bun specialist al problemelor pe care le pune studiul cântecului nostru epic ce l-am avut vreodată. ADRIAN FOCHI SCRIERI: Cântecul epic eroic. Tipologie și corpus de texte poetice, București, 1981; Balada familială. Tipologie și corpus de texte poetice, București, 1983; Cântecul nostru bătrânesc, pref. Iordan Datcu, București, 1986; Repere și popasuri în cercetarea poeziei populare, postfață Iordan Datcu, București, 1989; Cântecul popular din
AMZULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285330_a_286659]
-
că Al. I. Amzulescu este cel mai bun specialist al problemelor pe care le pune studiul cântecului nostru epic ce l-am avut vreodată. ADRIAN FOCHI SCRIERI: Cântecul epic eroic. Tipologie și corpus de texte poetice, București, 1981; Balada familială. Tipologie și corpus de texte poetice, București, 1983; Cântecul nostru bătrânesc, pref. Iordan Datcu, București, 1986; Repere și popasuri în cercetarea poeziei populare, postfață Iordan Datcu, București, 1989; Cântecul popular din Muscel, MCF, t. IV, 1990, partea II; Valori de patrimoniu
AMZULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285330_a_286659]
-
de viteji”, REF, 1957, 1-2; Ioan Șerb, „Balade populare românești”, GL, 1965, 12; Al. Dobre, „Balade populare românești”, REF, 1967, 2; Șerban Cioculescu, „Cântece bătrânești”, RL, 1976, 23; Streinu, Pagini, V, 420-422; N. Constantinescu, Al. I. Amzulescu, „Cântecul epic eroic. Tipologie și corpus de texte”, „Ethnologica”, 1982, 160-162; Adrian Fochi, Al. I. Amzulescu, „Cântecul epic eroic”, AAF, 1983, 353-356; Mihai Coman, Sinteză și tipologie, VR, 1983, 11; Ion Șeuleanu, Al. I. Amzulescu, „Balada familială”, AAF, 1987, 453-454; Sabina Ispas, Al. I.
AMZULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285330_a_286659]
-
Cântece bătrânești”, RL, 1976, 23; Streinu, Pagini, V, 420-422; N. Constantinescu, Al. I. Amzulescu, „Cântecul epic eroic. Tipologie și corpus de texte”, „Ethnologica”, 1982, 160-162; Adrian Fochi, Al. I. Amzulescu, „Cântecul epic eroic”, AAF, 1983, 353-356; Mihai Coman, Sinteză și tipologie, VR, 1983, 11; Ion Șeuleanu, Al. I. Amzulescu, „Balada familială”, AAF, 1987, 453-454; Sabina Ispas, Al. I. Amzulescu, „Cântecul popular din Muscel”, REF, 1996, 1-2; Datcu, Repere, 324-326. I.D.
AMZULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285330_a_286659]
-
îi traduce în limba română o plachetă, sub titlul Drumul de țară. Alături de N. Neculce, Mihai Cismărescu, M. Korne, G. Filiti, D. Damian și D. C. Amzăr, participă cu un studiu substanțial, Starea d-întâi (introducere la o schiță de tipologie metafizică a poporului român), la realizarea volumului colectiv Rânduiala. Perspective românești, publicat de Editura Ioan Cușa la Paris, în 1973. Acest studiu deschide probabil cea mai importantă contribuție eseistică românească a lui A., căci „prolegomenelor” din Perspective românești le-au
AMARIUŢEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
practică” a demonstrației aspiră să fie aceea „de a relua ceea ce a fost uitat, de a reînnoi ceea ce pare învechit și de a reîncepe ceea ce pare dispărut, pentru ca România de mâine să fie și Firea și Țara dintotdeauna”. Schița de tipologie metafizică a poporului român este o ipoteză de lucru originală. De altfel, romancierul s-a impus atenției comentatorilor și recenzenților săi din presa franceză de specialitate tocmai prin interpretarea originală a unor motive și teme ce valorificau fondul ideatic al
AMARIUŢEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
pedepsi și a face dreptate) sau dimpotrivă intensitatea negativității actelor, termenilor și scenelor de violență televizuală (ca exemplu, prin desemnarea gravității consecințelor actelor violente, de la lezare la vătămare corporală și omucidere). Analiza semio-discursivă, care nu se limitează la cuantificarea și tipologia conținuturilor violente (violența psihologică, violența verbală, violența fizică, violența socială, violența economică, violența sexuală), a frecvenței și duratei faptelor și scenelor de violență din emisiuni (pe canale, genuri de programe, intervale orare, intervale diurne, săptămânale) având ca valență exploratorie descifrarea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
Dar aceste cercetări consonante cu un număr impresionant de studii efectuate în ultimii patruzeci de ani în SUA mai întâi, apoi și în alte țări, converg spre concluzia că televiziunea reușește să impună în scurgerea istorică a generațiilor și a tipologiilor culturale ale identității umane o nouă generație, cea a cărei formare este mediată în principal de televiziune, de „semnele televiziunii” (J. Fiskel,) și mai puțin de „semnele culturii scrise”, ale cărții îndeosebi. Datele anchetelor confirmă acest fenomen istoric inedit: copiii
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
televiziunii”, Forum Audiovizual, 1, 22-24. Coman, Mihai. (1999). Introducere în sistemul mass-media, Editura Polirom, Iași. DeFleur, Melvin L., Ball-Rokeach, Sandra. [1989] (1999). Teorii ale comunicării de masă, Editura Polirom, Iași. Drăgan, Ioan, Dâmboeanu, Cristina, Georgescu, Georgiana. (2003). „Adolescenții și televiziunea. Tipologii ale televizionării”, Revista Română de Comunicare și Relații Publice, 6-7, pp. 129-140. Drăgan, Ioan. (1996). Paradigme ale comunicării de masă, Casa de Editură și Presă „Șansa” SRL, București. Federman, Joel. (2004). „Riscurile expunerii la violența de la televiziune”, Forum Audiovizual, 1
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
fiind legitime atunci când se pune problema violenței televizuale. Științele comunicării au încercat să structureze toate aceste întrebări în două direcții de cercetare: pe de-o parte sunt studiile privind conținutul de violență al programelor televizuale - aici intră cercetarea frecvenței, duratei, tipologiei și contextualizarea scenelor de violență -, iar pe de altă parte sunt studiile privind receptarea și percepția acestor scene în rândul publicului - aici intră studiile privind consumul mass-media, studierea efectelor violenței televizuale, atât la nivel individual, cât și la nivelul societății
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
a lucrat cu definiția violenței în varianta propusă de B. Kriegel, după care violența este acea „forță dereglată care, într-o dorință de dominare și de deconstrucție, vizează să aducă atingere umanității omului” (Kriegel, 2003, p. 11). Ca o primă tipologie folosită în cadrul acestor studii, s-a împărțit între violența reală (cea din știri, reportaje, anchete, talk-show-uri etc.) și violența ficțională (cea din filme artistice, seriale, telenovele, sit-com-uri și, în general, toate acele emisiuni de divertisment care aveau la baza realizării
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
ar orienta spre alte media într-un procent mult mai scăzut decât spre activități: recreere, citit, învățat etc., ceea ce subliniază încă o dată locul singular al televiziunii în galaxia Marconi. Graficul 2. Alternative la televiziune Sursa: CURS și CSMNTC, noiembrie 2005. Tipologii de consum Fără a contesta efectele pozitive ale televiziunii asupra dezvoltării copiilor - învățarea unor aspecte pozitive ale comportamentului social, dezvoltarea cunoștințelor și limbajului - trebuie atrasă atenția asupra potențialului negativ al acestei activități. Copiii, mai ales la vârste fragede, cum sunt
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
70 și ’80 ai secolului al XX-lea. În romanele cu acțiune „de epocă”, cum ar fi Dealul viilor, narațiunea amintește - desigur, prin omologii tematice și de tehnică narativă - de un filon romanesc tradiționalist în literatura română. Și sub raportul tipologiei proza lui A. se încadrează unei tradiții, și se poate spune astfel că, de pildă, un Vasile Becherescu, podgorean violent, viclean și lacom (din Dealul viilor), se înseriază în galeria ariviștilor fără scrupule din plămada unor Dinu Păturică ori Tănase
ANGHEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285368_a_286697]
-
Aici, ca și în lucrarea despre baroc, exegetul dovedește voluptăți de erudit ce stăruie în atmosfera creată de bogata informație reconstitutivă, visând pe documente și învestindu-le imaginativ, reușind astfel să evite acumularea sufocantă prin exces terminologic și sicitate. Cercetarea tipologiei barochiste se continuă, acum în chip aplicativ, în cartea Barocul în proza lui Arghezi (1988), alimentată, la palierul ei teoretic, de sintezele lui E. R. Curtius, G.-R. Hocke, E. d’Ors și alți autori, urmați și în privința accepțiunii termenului
ANGHELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285373_a_286702]
-
autori, urmați și în privința accepțiunii termenului „baroc”. Aplicarea se dovedește pertinentă, întrucât se bazează pe funciara durabilitate a eului creator arghezian și pe tensiunile niciodată stinse ale acesteia - deși tinzând spre o concordia discors. Comentariul taxonomic al criticului recurge la tipologia carnavalescului uman, făpturile hibride, simbolistica măștilor, creaturi ca „junele decrepit”, „prostul solemn”, tehnica „desenului complex”, a zoomorfismului și reificării, poetica abstracțiunii etc., selectând din proza lui Arghezi tot ceea ce se raliază unui stil al exagerării, diformului, iregularului, grotescului, „absolutizării detaliului
ANGHELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285373_a_286702]
-
în volumul Mitul și literatura (1999), unde sunt urmărite transferul de substanță și evoluția formală de la creațiile populare la dubletele lor culte și totodată se reliefează, cu aplicare la opere ale lui Heliade-Rădulescu, Rebreanu sau Sadoveanu, rolul mitului în strucura tipologiilor literare. SCRIERI: Portretul literar, București, 1985; Calpuzanii, București, 1987; ed. 2, București, 1999; Legenda, București, 1995; Mitul și literatura, București, 1995; Petre Georgescu Delafras, București, 1999. Culegeri: Folclor din Dâmbovița, București, 1981 (în colaborare cu Octav Păun); Legende populare românești
ANGELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285366_a_286695]