1,870 matches
-
paternă grav amenințată, În loc să se facă mai ușor simțită, caută să reacționeze devenind mai drastică. Conflictele acestea faminilale opun pe băieți mai ales taților și pe fete mamelor. La 14 ani, profesorii se transformă În niște ignoranți plini cu pretenții, tirani. Elevii pândesc orice greșeală a profesorului penru a-și justifica revolta. Astfel apare o creștere a diferitelor forme de violență școlară. 2. Examenul de conștiință dureză de la caz la caz Între 1-3 ani, apoi se atenuiază, dispărând Între 16-17 ani
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
sclavie și tăcere, fiind o supremă probă de noblețe, civilitate și rezistență față de o hidră monstruoasă, pângăritoare a vieții personale și totodată a omenirii. Testând psihologia acelei comunități ieșite parcă din iadul dantesc, Primo Levi oferă fișe tipologice: arivistul, micul tiran adorat de ciraci, șarlatanul tipic italian (Cesare), mâniosu 1 împotriva tuturor, a lui Dumnezeu și a propriei persoane (Maurul din Verona), monomaniaci sau obsedați de câte ceva, un tablou clinic, așadar, în care irealul prevalează asupra realului, instinctul supraviețuirii prevalează asupra
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pasaje, halucinantul traseu nocturn sfârșind într-un bar, după toate aparențele pentru gay, călăuza părând a fi de-al casei. Robert cel ridat nu ezită să-și relateze povestea, de fapt obsesia legată de tatăl său, ex-diplomat la Londra și tiran al familiei prin nenumărate interdicții, valabile pentru fete, nu însă și pentru singurul băiat, proclamat doar la zece ani viitor cap al familiei. Dihonia între surori și frate va fi ireversibilă, micul tiran devenind un misogin sadic și un maschilist
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de tatăl său, ex-diplomat la Londra și tiran al familiei prin nenumărate interdicții, valabile pentru fete, nu însă și pentru singurul băiat, proclamat doar la zece ani viitor cap al familiei. Dihonia între surori și frate va fi ireversibilă, micul tiran devenind un misogin sadic și un maschilist odios, convins că bărbatul adevărat (bruta discreționară) este menit să modeleze lumea. La a doua întâlnire, tot "întâmplătoare", după toate aparențele, în Piazza San Marco, Robert îi invită pe cei doi să doarmă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de plastic, inclusiv despre "onduleul de pe frunte" al celui mai iubit fiu al poporului, acest părinte colectiv care în decembrie 1989 s-a enervat atât de tare încât și-a împușcat odrasla (vânătorul de onoare al țării) ca pe un tiran căzut în dizgrație. Tindem să credem că prin formația cultural-spirituală (studii superioare la Universitatea din Timișoara), dar și prin faptul că plecarea sa definitivă din România a avut loc la 33 de ani, scriitoarea de origine șvabă își are sursele
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
legați direct sau indirect de protagonistul Francisco zis Domnu -, ministru în guvernul Salazar, moșier cu aere paternaliste, politician de extremă dreapta și vânător de comuniști, de fapt un narcisic patologic, gangster populist cu obsesii sexuale imunde și frustrări erotice de tiran feudal, găunos și desfrânat. Naratorii, marcați definitiv de atingerea letală a monstrului, își susțin fiecare depoziția, preluată și pusă-n pagină de autor, astfel încât diverse puncte de vedere, perioade de timp și fragmente de viață recompun și limpezesc o imagine
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Constantinopol cetatea regină a Orientului și Occidentului. Megalomania sa escaladează treptele demoniei, strigându-i lui Jean Ange că el este singura lege peste Coran, un supraom ce va rămâne în memoria colectivă a lumii. Un ultim gest tipic pentru sângerosul tiran este decapitarea megaducelui Notaras, care înainte de a-și vedea cei doi fii uciși (o scenă ce amintește de patimile domnitorului român Constantin Brâncoveanu) are răgazul să se căiască pentru opțiunea sa pro-otomană și să se încredințeze Dumnezeului Judecății. Inspirat de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
inima liderilor spirituali ai comunității. Păcate mortale ce acum 550 de ani sau la începutul mileniului trei, asmut pofta expansionistă a despoților lacomi să facă istorie. Jean Ange, clarvăzătorul narator, prin apostolica lui viață, iubire și moarte, a sfidat un tiran fanatic, cucerindu-și astfel împăcarea sufletului și credinței într-un singur Dumnezeu creștin, providențial, și prin urmare, patria spirituală, dincolo de timpul și spațiul istoriei. Sufletul polonez, grandoare și decadență Poloneza Olga Tokarczuk (n. 1962, Sulechów) de formație psiholog, a debutat
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cea a experiențelor de artist "asistat", și de aceea mereu bănuit de a fi dușmanul comunității. Singura șansă și revanșă a Autorului este jocul de-a masacrul cu propriile personaje-ficțiuni, și chiar pirandellianul transfer în pielea acestora. Identificându-se cu tiranul, Autorul se autoîncurajează: "Ai soarta Stațiunii în vârful condeiului. Hotărăști destine, plănuiești lovituri". Ca de pildă, cea dată Ermitului pentru răstălmăcirea blasfemică a relației dintre Iisus și Maria Magdalena; moartea singurei figuri religioase din carte înaintea distrugerii Stațiunii nu este
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
tutore al regelui. Pole era susținătorul unui stat birocratic, după modelul francez, care a putut limita activitatea Statelor Generale consolidând monarhia. Numit cancelar, el va obliga Parlamentul să renunțe la puterea executivă. Richard al II-lea a fost un adevărat tiran. Când a ieșit de sub tutelă (1383), l-a destituit și condamnat la moarte pe Pole. Adunarea de la Shrewsbury al doilea packed Parliaments a anulat actele Parlamentelor din 1386 și 1387, transferând toate drepturile acestuia unei Comisii numită în întregime de
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
egalitate între sexe, ea transformându-se într-o anexă a bărbatului, care, nefiind ajutorata de el, îmbătrânește și moare mai repede decât femeile de la oraș. Provinciala este prizoniera în casa ei, izolată de lume, cum este Pauline Quenu, care devine tiranul întregii case în La Joie de vivre de Zola. Talentele ei intelectuale înăbușite și slab ghidate sunt otrăvite prin lipsa de stimulări externe. Instalarea la Paris lasă o amprentă inegalabila asupra ființelor, dându-le posibilitate să se afirme în toate
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
pentru a nu cădea și el pradă mîniei unchiului fratricid, prințul trebuie să-și ascundă emoțiile reale și o face mimînd nebunia. În cronica lui Saxo Grammaticus, crima regelui uzurpator e știută de toată lumea, imaginea sa publică intrînd în tiparul tiranului tradițional. Nebunia "mimată" a lui Hamlet reprezintă astfel o necesitate vitală, numai sub masca ei personajul avînd șansa elaborării planului de răzbunare a tatălui uzurpat. În mod neașteptat, Shakespeare schimbă acest detaliu. În varianta ultimă a piesei lui (trebuie spus
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de sentimente individuale nu pot fi distruse" (Popescu 2003: 145). Și Roxana Sorescu avea în vedere o reluare a temei din Demiurgul, sub semnul "voinței de putere", egală "cu puterea de intervenție fizică asupra celuilalt, transformând supraomul nietzschean într-un tiran contemporan" (Sorescu 1998: 40-41). 2.2. Spații și registre ale comunicării 2.2.0. Dubla ipostază a textului, prin comparație cu Toate leacurile și prin raportarea la SPD, oferă posibilități multiple de analiză în primul rând în ceea ce privește spațiile comunicării. 2
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
oraș) a găsit banii, i-a păstrat, deci i-a furat. Asumîndu-și responsabilitatea, George Bailey va fi arestat pentru deturnare de fonduri și escrocherie. Ca să împiedice catastrofa sfîrșitul lumii sale a avut curajul să ceară un împrumut de la Potter, un tiran fără inimă, care îl urăște și pe care îl urăște. George Bailey era gata să plătească orice dobîndă. Pentru Potter a fost ocazia nesperată de a se răzbuna: l-a umilit pe singurul om care i-a contracarat planurile, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
fie frică pentru că e unul singur și nici să-l admire n-ar trebui, pentru că este inuman și plin de cruzime față de ei toți. Oamenii sunt totuși atît de slabi! Și totuși n-ai de ce să te lupți cu acest tiran și nici să te aperi de el n-ai nevoie; el se autodistruge dacă țara nu i se închină (...) Poporul e cel care se pleacă și-și pune singur gîtul în laț: putînd să aleagă între a fi supus și
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
moarte, cu cuvîntul, cu fapta sau cu votul, de mîna mea dacă va fi posibil, oricui va răsturna democrația ateniană, sau, odată răsturnată, va exercita apoi un mandat, oricui se va ridica pentru a instaura tirania sau pentru a ajuta tiranul să se instaleze. Și dacă un altul îl va ucide, în fața zeilor și a puterii divine voi sta mărturie pentru neprihănirea sa, pentru că a omorît un inamic public; voi vinde toate bunurile acestuia și voi da ucigașului jumătate din ele
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
stăpîn le ordonă tot timpul același lucru: să nu dea înapoi în fața dușmanului" (VII, 104). În Grecia sfîrșitului de secol VI î.Hr., regatele și tirania practic au dispărut. Grecii au inventat un posibil: o lume fără tiranie (fără rege, fără tiran), suficient de puternică din punct de vedere militar ca să poată rezista în fața dușmanilor exteriori. Acest posibil are un nume: polis (cetatea). Cînd îi atribuim lui Aristotel reflecția că omul este un animal politic, o traducem de fapt în mod inadecvat
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Forța Atenei, independența și prosperitatea sa se datorează egalității dintre cetățeni, explică marele Herodot, destul de critic de altfel în ceea ce privește dêmokratia: "Atena își spori atunci puterea. Se vede de altfel pretutindeni că egalitatea între cetățeni este un avantaj prețios: supuși unor tirani, atenienii nu erau mai buni la război decît vecinii lor, dar, scăpați de tiranie, superioritatea lor se dovedi răsunătoare. Vedem bine cum, aserviți, refuzau să-și arate valoarea din moment ce se osteneau pentru un stăpîn, pe cînd liberi, fiecare în propriul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
mecanismelor unei reprezentații, cu lovituri de teatru și schimbări de direcție neprevăzute, pe care opinia publică le urmă rește cu sufletul la gură. Și avem mai ales, ca în tragediile clasice, două prototipuri umane cu mare încărcătură simbolică: atotpu ternicul tiran, conducător fără scrupule, bogat și desfrînat, iar de cealaltă parte, imaginea îns-și a slăbiciunii: femeia emigrată din Africa, care își crește singură copilul și are o slujbă umilitoare și... riscantă (atâta doar că, după revelațiile ulterioare, nu a mai
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Mai mult ca niciodată, mă fascina, așa cum fascinează istorisirile despre crime subtile, în care răul atinge deodată o dimensiune metafizică, aproape supranaturală, împlinind astfel, chiar și fugar, nevoia noastră de el. Iată de ce suportăm cu atîta ușurință teroarea impusă de tirani. Arbitrariul și imprevizibilul sunt printre cele mai eficiente mijloace de supunere. Orice om se poate pregăti cumva, sau chiar poate para o lovitură dacă e conștient de un pericol iminent, dar sublimul forței manipulatorii rezidă în distribuția aparent întîmplătoare de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
vieții" (The Postmodern Turn. Essays in Postmodern Theory and Culture, p. 198). 165 Spre ilustrare, un mic fragment ce arată relaționarea cu o serie de idei ale modernismului: "Critica omului modern: "omul bun", însă stricat și corupt de instituții rele (tirani și preoți) rațiunea ca autoritate; istoria ca depășire a erorilor; viitorul ca progres; statul creștin ("Dumnezeul mulțimilor"" activitatea sexuală creștină (sau căsătoria); imperiul "dreptății" (cultul pentru "umanitate"), "libertatea"" (Friedrich Nietzsche, Voința de putere, trad. și studiu introductiv de Claudiu Baciu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
română" (1972: 33)68. Inspirat de Chronicon gestorum in Europa singulariorum a lui Paul Piasecius (numele latinizat al episcopului polonez Piasecki), Letopisețul Țării Moldovei continuă cronica lui Grigore Ureche, de la sfârșitul celei de-a doua domnii a lui Aron-vodă, poreclit Tiranul (1595) până la întronarea lui Dabija-vodă (1661), acoperind, așadar, ceva mai mult de o jumătate de secol (Spre deosebire de cronicarii munteni, munciți de orgolii și vânduți domnitorilor sau facțiunilor boierești mai puternice ori mai generoase, cei moldoveni au bunul-simț să lucreze în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
accentelor xenofobe (în definitiv, tipice romantismului naționalist care bântuia spațiul autohton în perioada pașoptistă) pe care le exală textul. Un transparent exemplu în acest sens este constituit de portretizarea succintă, însă elocventă a fiicei lui Petru Rareș, Ruxandra, devenită soția tiranului Lăpușneanu: "Figura ei avea acea frumuseță care făcea odinioară vestite pre femeile României și care se găsește rar acum, degenerând cu amestecul raselor străine". Oricum, Liviu Leonte afirmă, într-un rând, că autoritatea nuvelei este atât de înaltă, "încât ea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
părți, fiecare precedată de un epigraf semnificativ, nuvela poate fi rezumată în termenii unei lupte pentru obținerea și conservarea puterii politice absolutiste. Însă acest conflict, universal prin tematică, este particularizat prin exacerbarea sadică a trăsăturilor comportamentale ce-l caracterizează pe tiranul revanșard. Conflictul inițial îl opune pe Alexandru Lăpușneanu, sprijinit de o armată turcească, lui Ștefan Tomșa, uzurpatorul tronului grație sprijinului oferit de boieri. Odată ce lașul Tomșa fuge în Valahia, Lăpușneanu nu mai are nici un singur obstacol între sine și domnie
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Îți făgăduiesc că de poimâine nu vei mai vedea (capete tăiate, n.m.), răspunse Alexandru-vodă; și mâine îți voi da un leac de frică". Schimbul de replici laconice dintre Lăpușneanu și armaș, după plecare doamnei, îl edifică pe lector în privința intențiilor tiranului: "Ei! pus-ai toate la cale?", întreabă primul. "Tot este gata", răspunde ultimul. "Dar oare vor veni?". Slujbașul este sigur: "Vor veni". Ceea ce urmează depășește orice închipuire rațională, proiectând unul dintre cele mai înfricoșătoare scenarii din literatura română. Ziua debutează
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]