1,739 matches
-
comandă. Mai mulți bărbați așteptau la rând la un anumit bărbier, despre care se zicea că știe cele mai bune bârfe. Mi-am luat repede ochii de la un grup de lânari din Canaan, pentru că lâna lor ar fi putut fi toarsă de mătușile mele. Am râs cu Meryt de giumbușlucurile unei maimuțe care ținea în lesă o pereche de câini mari și înfometați și îi punea să cerșească mâncare. După ce ne-am uitat destul, prietena mea a zis că era timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Mi-l dăduse pe Shalem, apoi îmi furase amintirea lui. Până la urmă, n-o cunoscusem deloc pe această femeie. O văzusem foarte puțin de când Re-mose se dusese la școală și n-aveam idee ce făcuse în toți acești ani; dacă torsese sau țesuse, dacă dormise tot timpul, dacă plânsese noaptea pentru fiul sau pentru soțul ei. Dacă mă urâse sau îi fusese milă de mine sau dacă mă iubise. Am visat cu detalii vii în nopțile de după moartea ei și Re-nefer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
scrib și avea vreo altă scrisoare de la Teba, dar el a zis nu. - Sunt tâmplar. Shif-re a venit în grădină cu vești ciudate despre un tâmplar neînsurat care căuta o moașă. Meryt a ridicat repede ochii de la fusul cu care torcea și prefăcându-se indiferentă, a zis: - Du-te, Den-ne, vezi ce vrea străinul. M-am dus fără să stau pe gânduri. Ochii îi erau mai triști, dar în rest era neschimbat. Am stat un moment în fața lui, până când Benia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
erau uscați. După venirea lui Iosif, Iacob n-a mai băut și n-a mai mâncat. Moartea avea să vină în câteva ore, cel mult zile. Așa că am rămas să așteptăm. Mi-am petrecut timpul stând la intrarea cortului meu, torcând in și studiindu-i pe copiii Leei, Rahelei, Zilpei și Bilhei. Am văzut zâmbetele și gesturile mamelor mele, le-am auzit râsetele. Unele filiații erau limpezi ca lumina zilei. Am văzut o copie fidelă a Bilhei în cea care trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de mine o fată, cu un coș cu pâine proaspătă în mâini. S-a prezentat în limba Egiptului ca Gera, fiica lui Beniamin cu nevasta lui egipteancă, Neset. Gera era curioasă să afle de ce o femeie ca mine stătea și torcea în timp ce celelalte care îl serveau pe Zafenat Paneh-ah găteau, cărau și făceau curățenie ziua întreagă. - Le-am spus surorilor mele că tu trebuie să fii doica celor doi fii ai vizirului, unchiul meu, a zis ea. Așa e? Am ghicit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și-n stele despre familia ei. - Surorile mele sunt încă niște copile, a zis fata, deși era și ea la câțiva ani buni distanță de vârsta femeilor. Avem două gemene, Meuza și Naamah, care sunt prea mici chiar și ca să toarcă. Tata, Beniamin, are niște fii și în Canaan, de la o altă soție care a murit. Pe frații mei îi cheamă Bela, Becher, Ehi și Ard și sunt băieți de treabă, deși nu-i știu mai bine decât pe fiii unchilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Christian, Lucas... Grăbi pasul, ajunse la pasarelă aproape alergînd și urcă pe bac. Veni să se sprijine de bastingaj, alături de Lucas. O simți rezemîndu-se de el, lipindu-se cu umărul și cu șoldul. Sirena bacului răsună. Vibrația motoarelor Începu să toarcă surd, bacul dădu Înapoi și se desprinse de chei, făcînd vîrtejuri În apa portului. Fără să schimbe o vorbă, văzură goeleta Îndreptîndu-se rapid spre larg, Christian se deslușea limpede În spatele cîrmei. Cu o Împunsătură de gelozie, Lucas recunoscu În sinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ridicat În sus două degete. - Hei, Enkim! Vezi că plec, i-am spus. Nici că m-a auzit. Tocmai mesteca o bucată de miez roșu Împreună cu femeia. Era frumoasă și lungă, coțcara aia. Stătea În patru labe lângă Enkim și, torcând ca o pisică uriașă, tot Încerca să-i fure din gură miezul fructului. - Enkim! Am venit să-ți spun că plec. El, Însă, mesteca În continuare ca un berbec În călduri, iar mie Îmi părea rău că nu simt ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o mare pasiune o face și mai primejdioasă. Se uita pe fereastră și se gândea la ceva. Nu se întâmplase nimic, era doar vară din nou. Plopii fremătau și se despuiau de lâna lor pe care cu atâta sârg o torc în fiecare an. Păsărelele ciripeau. Florile răspândeau miresme. Știți prea bine cum e. Ce mare lucru? Jos în stradă un băiat și sora lui, așa cel puțin și-a închipuit ea, că era sora lui, cerșeau printre mașini. Băiatul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să se culce în poala stăpânei. Hai, ne uităm împreună, nu trebuie să încercăm să atingem și să prindem. Înțelegi? E destul să ne uităm. M-am săturat de povețele tale înțelepte ca de hrană uscată. Dar mă rog, o să torc puțin și planeta se va roti și uite-așa, încetul cu încetul, o să ajungem și la...prr...prr...prr... Sună telefonul. Motanul ciulește urechile dar nu-și schimbă dispoziția. ─ Nici eu n-am chef să răspund, zice Aurora. Telefonul sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cu grijă, turma de mioare, Cum mă învăța Buna Învățătoare. A A fost odată, a fost cândva Un moș bătrân cu baba sa; Uitați de lume ei trăiau Într-o câsuță, undeva, Cu toate basmele în ea. Acul cosea, Furca torcea, Băbuța mică împletea Covor cu stele argintii Din care se cerneau pe seară Poveștile către copii. B Berzele-au făcut cuibar Cât o roată de la car, Colo sus, lângă un nor, La poarta bunicilor, Între ramuri și frunziș, Cerul li
Dragul meu abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
reveni la mașină. Deschise portiera, aruncă haina de ploaie pe bancheta din spate, se așeză pe scaun și trase centura de siguranță peste piept. Apoi desfăcu încă o lamă de gumă și răsuci cheia în contact, iar motorul începu să toarcă. Ștergătoarele dansară legănat, dintr-o parte în alta, tună deasupra urașului, iar alte gheare de foc brăzdară celul. Și tună din nou. În spatele Detectivului, pe banchetă, lângă impermebilul ud, Magicianul scoase un evantai și începu să-și facă vânt. Apoi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
până la douăzeci și opt de ani. Câte fete adusese în casa părinților, mai mult de două, trei, săptămâni nu stăteau. Mama lui le găsea la toate cusur: ba că erau puturoase că nu se sculau de dimineață, ba că nu știau să toarcă fuior, să împletească, să facă mămăligă, etc. Toate plecaseră și nu se mai uitaseră înapoi, iar Petre asculta de mama lui și nu oprea pe niciuna din drum, când își luau bocceluța și plecau. Ajunsese să nu se mai uite
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
de fizică, dar, m-am gândit eu, urma să-mi spună portarul. Clădirea Facultății de Științe era tocmai În partea opusă a campusului, undeva pe un deal, la marginea pădurii. Pe drum, nici țipenie de om. Doar clădirile, mai prietenoase, torceau cu zgomotul familiar al aparatelor de aer condiționat, luându- se la Întrecere cu cosașii. Traversând partea de nord a campusului - pe care o vedeam pentru prima oară vara, găsind că arată complet diferit față de imaginea dezolantă care Îmi rămĂsese Întipărită
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
spuse bătrânul. m-am apropiat de cei doi cu inima strânsă și m-am așezat pe patul de lângă sobă, acoperit cu inconfundabilul covor verde cu flori roșii, albastre și galbene țesut de mama Ana. Totul era neschimbat : frigiderul vechi, care torcea cu zgomotul obișnuit al frigiderelor Arctic din anii optzeci, servanta cu geamuri pătate de puncte negre de muște, gălețile de scos apă din fântână, amândouă pe jumătate goale, cu nelipsita depunere de țărână de la fund, linoleumul de pe jos, rupt și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
făcut s-a lepădat de mine. Am deschis ochii. Vocea lui Începea să sune familiar. i-am cercetat fața plină de găuri și cicatrici. — Te uiți la urmele de pe fața mea ? mama mi le-a făcut, cu fusul cu care torcea lâna. Acum știu cine ești... am murmurat. — Da, spuse fratele meu nenăscut, așa a hotărât mama că e mai bine pentru mine. Și pentru ea... o fi avut motivele ei... Dar eu aveam deja o inimă care bătea acolo Înăuntru
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de fizică, dar, m-am gândit eu, urma să-mi spună portarul. Clădirea Facultății de Științe era tocmai în partea opusă a campusului, undeva pe un deal, la marginea pădurii. Pe drum, nici țipenie de om. Doar clădirile, mai prietenoase, torceau cu zgomotul familiar al aparatelor de aer condiționat, luându- se la întrecere cu cosașii. Traversând partea de nord a campusului - pe care o vedeam pentru prima oară vara, găsind că arată complet diferit față de imaginea dezolantă care îmi rămăsese întipărită
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
spuse bătrânul. M-am apropiat de cei doi cu inima strânsă și m-am așezat pe patul de lângă sobă, acoperit cu inconfundabilul covor verde cu flori roșii, albastre și galbene țesut de mama Ana. Totul era neschimbat : frigiderul vechi, care torcea cu zgomotul obișnuit al frigiderelor Arctic din anii optzeci, servanta cu geamuri pătate de puncte negre de muște, gălețile de scos apă din fântână, amândouă pe jumătate goale, cu nelipsita depunere de țărână de la fund, linoleumul de pe jos, rupt și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
făcut s-a lepădat de mine. Am deschis ochii. Vocea lui începea să sune familiar. I-am cercetat fața plină de găuri și cicatrici. — Te uiți la urmele de pe fața mea ? mama mi le-a făcut, cu fusul cu care torcea lâna. Acum știu cine ești... am murmurat. — Da, spuse fratele meu nenăscut, așa a hotărât mama că e mai bine pentru mine. Și pentru ea... o fi avut motivele ei... Dar eu aveam deja o inimă care bătea acolo înăuntru
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
care bunică-ta nu-l cunoscuse și nu se dăduse încă bărci cu mortăciunea de bunică-tu... Altul deschide fără cheie ușile cele mai încuiate, descleștează țâțânile cele mai fioroase. Când îl simt, yalele cele mai îmbîrligătoare se îmblînzesc și torc ca niște pisici. Nu pune decât un deget pe ele. Și broaștele cele mai nocive gem în călduri. Și își desferecă înaintea lui mecanismele, ca niște fufe, grisinele... 60 DANIEL BĂNULESCU - La ce număr zici că-i livrezi?... - Taci că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pantalonilor lui, cîte-o rimă... Rima e un soi de chiloțel. N-ai slip, n-o întinzi la plajă... Cine te-a păcălit pe tine, scămoșatule, că jerpelitura asta de vorbe e poezie? Făcând crețuri "laba gîștei" pe la colțul ochilor, has-Satan toarse melancolizat, se-ntinse și sfârâi ca o salamandră. - Mai mă asculți? - Ca pe glasul lui părintele Birizdael. Care, ori de câte ori descleștează gura, să târguie sau să drăcuiască la vreo păcătoasă, o încurajează pe gudulancă prin vorbele: "Tu ai supt-o cel
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
întregi de argile. 164 DANIEL BĂNULESCU Cu decizia-n mână, se plimbă înfiorat pe Calea Victoriei și, în fața unei vitrine, își adună curajul să potrivească imaginea picioarelor cucoanelor ce îi trec prin-nainte deasupra contururilor unor ciorapi mătăsoși și electrici, ce torc precum două pantere prăvălite în galantar. Strâmbă din nas, găsește fiecărei fandosite reflectîndu-se în acel galantar cel puțin patru hibe, dar când, în cele din urmă, pașii unei tinere superbe, șatene, se suprapun perfect, fie și-o clipită, unghiului pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
despre care-ți dădeai imediat seama că trebuie să fie călduță. Administratorul blocului nostru n-avea mâna călduță și, chiar dacă ar fi avut-o, ușa mea s-ar fi priceput să nu-i pese de asta. Acum însă fâșâia și torcea, era o ușă ce amenința să se deschidă. S-a deschis, iar puștoaica ce a năvălit pe acolo mi-a părut mai curând cafenie. Iar când spun cafenie, vreau doar să sugerez pentru apariția ei, printr-un termen cât mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mâțe, ultima dispăruse. Stani se ridică mirat și după ce își salută profesoara îl ceru: - Dă-mi-l, te rog! El alegea mâțele, era expertul casei! Primi mâțul în brațe și începu examinarea sexului. Animalul nu se sinchisi și începu să toarcă. El se uita uimit la mâțul colorat multicolor, prototipul perfect al pisicii, exact cum îi plăcea; capul rotund, ochii mari și verzi, avea impresia că era un mic tigrișor tărcat, care începu să sforăie puternic. Dacă pisoiul toarce la cineva
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
începu să toarcă. El se uita uimit la mâțul colorat multicolor, prototipul perfect al pisicii, exact cum îi plăcea; capul rotund, ochii mari și verzi, avea impresia că era un mic tigrișor tărcat, care începu să sforăie puternic. Dacă pisoiul toarce la cineva în brațe înseamnă că simte protecția prieteniei. Nu mai avea nicio replică : - Îl oprim! Îl va chema Tamba! Decizia fusese luată și botezat ad-hoc. Tocmai pe timpul acela rula la TV serialul preferat Tarzan și printre personajele iubite
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]