2,542 matches
-
în care, în loc să urle, toată lumea ascultă pe toată lumea și adoptă cu entuziasm propunerile celorlalți. Fiona și Jake s-au uitat la el nedumeriți. —Ei, credeți că măcar azi putem să ne comportăm în felul ăsta? a adăugat David cu o tonalitate ușor deznădăjduită. —OK, i-a răspuns Jake. Eu vreau să merg la LaserQuest. Fiona și David au gemut. —Eu vreau să merg la John Lewis și să-mi cumpăr un sarong, a anunțat Fiona. Jake și David au gemut. — Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cred. Dacă nemernicele alea mici ar fi fost porumbei, până la final, Tippi Hedren ar fi fost mai degrabă Îngropată În găinațul lor, nu doar ciufulită serios. * * * Tobele răpăiră, cei de la Pogues au pornit o veselă gigă irlandeză și cu inconfundabilele tonalități neclare a vocii ei, Shane McGowan, care se străduia să pronunțe cât de deslușit putea printre cei patru dinți pe care-i mai avea, a Început să ne cânte despre un cimpoier pe nume Jimmy. Stăteam cu spatele la peretele cu oglinzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
numărul șase opus o mie doisprezece În re major de johann sebastian bach compusă În cöthen și nu i-a trebuit să fi Învățat muzică pentru a ști că ea fusese scrisă, ca și simfonia a noua de beethoven, În tonalitatea bucuriei, a unității Între oameni, a prieteniei și a iubirii. Atunci se Întâmplă ceva nemaivăzut, ceva de neimaginat, moartea se lăsă să cadă În genunchi, era acum, În Întregime, un trup refăcut, de aceea avea genunchi, și picioare, și brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Aș vrea să fi spus și eu ceva despre noi. Dar nu-i nimic! Voi aștepta cu nerăbdare săptămâna viitoare. Voi fi prima, dacă vrei! Fie cum zici tu! Sper că adevăratele mele sentimente nu sunt date de gol de tonalitatea vocii. Sincer, prezența lui Daisy la întrunirile Ex-ilor Anonimi mi se pare puțin cam nepotrivită. Toți am avut relații îndelungate, suferința noastră este reală și mult prea dureroasă, pe când Daisy vine aici după o aventură de o noapte. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în această situație tensională, în beznă și o tăcere prelungită, te sufocai de-a dreptul. Ripley mai descărcă atmosfera anunțând: ― Avem din nou legătura cu camera mașinilor. Îndemnați de speranță, se răsuciră toți odată spre tercom. Ripley se juca cu tonalitatea. ― Parker? ― Da, eu. După voce, inginerul părea prea obosit ca să mai poată vorbi în felul lui mușcător. ― Care-i situația acolo? Dallas își pocni degetele. ― Ce mai e cu incendiul? interveni el. ― L-am stins până la urmă, răspunse Parker cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
extermine cu ajutorul rachetelor termonucleare, în momentul când degetul omului în uniformă se apropie de butonul de declanșare al celor câteva mii de lovituri nucleare, muzica țâșni din toate aparatele de recepție ca din niște aruncătoare de flăcări, în înlănțuiri de tonalități și frecvențe de nesuportat. Majoritatea oamenilor fură carbonizați, iar supraviețuitorii deveniră simple accesorii ale arhitectului. Viața le era conservată numai de muzică. Circulația sângelui, mișcarea gândurilor, digerarea hranei erau întreținute artificial de uriașa țesătură melodică ieșind de sub degetele arhitectului. Cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o gheretă și vînd niște brazi la fel de zdrențăroși. Mama ei spune că precis i-au furat de undeva. Dar Ana nu-și poate lua ochii de la săgețile luminoase care traversează din cînd În cînd cerul - se aud răpăituri pe diverse tonalități, Întîi dintr-o parte, apoi, ca un răspuns, din partea cealaltă. E convinsă că luminile de pe cer sînt fie stele căzătoare, fie focuri de artificii. Mama ei e foarte speriată, cumpără un brad de la țigani și pornesc Înapoi spre casă ocolind
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
George „scumpule“, nici în public, nici în intimitate, și alintarea sună ca un soi de proclamație sau de provocare. După care i se adresă lui Tom: — Dă-i fratelui tău o băutură. — Whisky, Tom, dragule, spuse George, preluând de la Alex tonalitatea răsfățărilor și zâmbind. Tom tună whisky într-un pahar și i-l întinse, întrebându-l: — Rozanov mai e aici? Nu, răspunse George, e departe, a plecat, ne-a părăsit, nu mai e de văzut, e dus și uitat, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ca în Ier 31,31-34. Dificultățile de interpretare continuă în Ez 16: versetele 59-62 se deosebesc de versetul 58, iar concluzia (versetul 63), care ar trebui să fie o cântare de bucurie pentru mântuirea și salvarea primită, se termină în tonalitate minoră, scoțând în evidență rușinea Ierusalimului, fapt pentru care unii comentatori au considerat acest final o adăugire redacțională de factură legalistă. Alții, pentru că în versetul 60 apare expresia ebraică tipică izvorului „sacerdotal”, bĕrît ’ôlăm („alianță veșnică”), consideră că aparțin acestei
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
frangit auditum. In fidibus quoque idem videmus quae si tractu artiore tenduntur, acute sonant, gravius laxiores.) Armonia ascuțitului și gravului, calitățile sunetelor, stau la baza construirii gamelor (sisteme de sunete dispuse în chip diferit de la grav la ascuțit), apoi al tonalităților (combinații ale gamelor) și ale ritmului și modurilor, toate elemente esențiale ale teoriei muzicale. Acordurile (concordia) considerate de antici drept o descoperire a lui Pythagoras 32 (Comm. II, 1, 8-14) sunt rezultatul combinării unor sunete ascuțite și grave în scopul
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
este modelul spre care tind toate ale firii, fără a reuși însă vreodată să o egaleze: fumul e strâmt în șolduri, vânturile vădesc pe o rochie verde sexul femeii, iar Pubera noapte a mai crescut / în șolduri pe ruini / crepusculare. Tonalitatea versurilor e solemnă, incantatorie, iar, la nivel imagistic, aceasta se întâlnește cu o risipă senzorială, cum Sub umbra unui pom sprinten / doarme fecioara într-un acut halat de simțuri, pe primul plan situându-se olfactivul (dominat, tot sub impuls erotic
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
gânduri, în timp ce, pe insula noastră, într-o mistică stare, / Îngerul umblă, pe aripi, cu manuscrise de sare. Singurele ființe care străbat - de obicei, doar metonimic - acest univers sunt, în afară de perechea amintită, fluturii, melcii sau îngerii. În Arta Grădinarului - într-o tonalitate adeseori psalmică, în care-și formulează crezul artistic - Emilian Marcu imaginează, așadar, un spațiu heraldic, capabil să alimenteze o cascadă ori un vulcan - imagine, de asemenea, prezentă în volum - de trăiri, trecând, sporadic, de la apolinicul, dominant, la dionisiac, într-o
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
-l doare / că marea nu se termină...), Dyonisos sfâșiat de Bachante, Alexandru Macedon (câteva furnici călătoresc pe vârful bocancului / ca alexandru macedon către india), Penelopa, a cărei prezență ar favoriza destinul, (re)pornind de la zero etc. Poetul subliniază, în aceeași tonalitate calmă, derizoriul ființei, în latura ei vizibilă, dar și în ceea ce e dincolo de anvelopă, având ca obiect de studiu imaginea proprie, devenită portret-robot, fiindcă nu sunt de natură zeiască și, din acest motiv, plin de păcate în propria anvelopă, îi
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
sat Hobinți de lângă orașul Hârlău, un spațiu plin de umbre strămoșești, care l-au ales să le readucă la viață. La maturitate, cel uns cu harul povestiri și al retoricii, moștenind de la popor și un limbaj sadoveanian, în lexic și tonalitate, iar de la părinți o statură asemănătoare marelui prozator, își dedică întreaga viață misiunii încredințate de sufletul pământului, ce adăpostește de secole osemintele sacre al înaintașilor cărora le datorăm existența noastră de astăzi. Scriitorul a înțeles că istoria, martoră a trecutului
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93064]
-
mi s-a mai spus, să le îndepărtăm repede, după cum ai auzit și tu. Iarăși nu păru să existe nevoie de răspuns din nici o parte. Dar Gosseyn începu dintr-o dată să capete o senzație de amărăciune. Vocea individului avea o tonalitate mai sus. "...Oare-mi scapă mie ceva? Sau - se corectă Gosseyn în gând - mi-a scăpat deja?" Vocea Unu continua să aibă un zâmbet ușor, atotștiutor. - Vreau să te asigur că rapiditatea eu care vom îndepărta aceste instrumente, nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Toate aceste reflecții au confluat și au fost sintetizate în capitolul al VI-lea din constituția Sacrosanctum Concilium, din cadrul ultimului conciliu ecumenic, Vatican al II-lea (1962-1965). Acesta reafirmă toate conținuturile și prescripțiile precedente, dar cu o terminologie nouă, cu tonalitatea caracteristică a unui conciliu (autoritatea supremă a bisericii romane) și ținând cont de sensibilitatea omului modern, motiv pentru care indicațiile rămân actuale și în zilele noastre. Este reafirmat din nou scopul muzicii sacre și sunt redefinite calitățile ei pentru a
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
luate împreună dădeau senzația unei sexualități vesel-luminoase, dar, luate separat, atractivitatea fiecăreia era diminuată de un amănunt școlăresc în felul de a se îmbrăca sau în expresia feței. Din toată bolboroseala conversației, doar vocea blondei ajungea limpede pînă la el. Tonalitățile ei joase îi mîngîiau urechea ca atingerea catifelei pe vîrful degetelor. — Mă bucur că nu m-au putut trimite la universitate, de fapt, pentru că, de fapt, școala de artă e mult mai relaxantă... O doamnă cu părul alb, mărunțică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Lantier și Gervaise, care veniseră din regiunea Marsiliei la Paris pentru a-și găsi de lucru. Ulterior europenii, spanioli și italieni, au înlocuit această imigrație franceză, mai cu seamă rurală. Începînd cu 1920, acestora le-au succedat kabilii, conferind o tonalitate vădit maghrebiană 14 cartierului, care o va păstra pînă în anii 1990. Apoi cîteva cafenele berbere au cedat locul unor restaurante africane. Negustorii de țesături au înlocuit treptat materialele cu fire aur și argint cu țesăturile tradiționale din bumbac și
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
V-ați gândit vreodată că glasul se maturizează foarte tîrziu? Cunosc femei de 65 sau chiar 70 de ani care la telefon ar putea fi luate drept eleve de liceu. ― Sânt gata să admit și varianta aceasta. Există însă anumite tonalități, un timbru ce nu poate fi confundat. Necunoscuta e o femeie care știe să poruncească, o bucată de granit. Nu vă supărați, dar însăși discuția pe această temă mi se pare ridicolă. Maiorul începu să râdă și întoarse o foaie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ficțional dominat de un „război rece” ce își exportă, în text, propria sa mitologie. Niciodată inocentă ideologic, niciodată ruptă de contextul care o generează, seria lui Jacobs este similară, până la un punct, ciclului cinematografic al lui Bond. Diferă însă prin tonalitatea mult mai severă și înclinația către problematizare etică, străină aventurilor agentului 007. De pe un alt versant, Jacobs se întâlnește, în visele și în speranțele sale, cu cei ce populează canonul science-fiction postbelic, de la Bradbury la Asimov. Îi unește preocuparea de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Dans un ciel lointain reunește câteva dintre temele recu rente în imaginarul lui Pratt - gustul amar al dragostei, prezența războiului ce-și devorează actorii, incomunicabilitatea dintre destine și sensibilități. Text organizat în jurul efigiei zborului, Dans un ciel lointain recuperează o tonalitate afină cu cea a lui Saint-Exupéry. Înainte de a fi parte a propriilor lor națiuni, înainte de a fi războinicii ce apără în turnir culorile națiunilor lor, aviatorii sunt membrii unei frății ce împărtășește vocația purității și căutării absolutului. Ceea ce pare inaccesibil
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
rămâne decât promisiunea unui câmp de luptă care să însemne sfârșitul. În acest Rhodos ce cunoaște încă eleganța rafinată a păcii, trăind, inerțial, sub semnul unei Europe care a murit, revederea dintre Pietro Bronzi și Melrose se consumă în acea tonalitate elegiacă irepresibilă, pe care sentimentul intrării în vârsta de fier a războiului o imprimă spațiului mediteranean. Este, poate, ultima întrevedere înainte ca patriile lor să îi separe, pentru totdeauna. Dar, dincolo de granițe, aviatorii comunică în limba pe care doar umanitatea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de superiorii săi, Valeria Bastico este și o mască a Veneției înseși - complicată, decadentă și încărcată de un mister care nu se lasă citit cu adevărat niciodată. Dragostea lui Morgan se împletește, în decorul venețian, cu atingerea morții. Recuperând o tonalitate a filmului noir, Pratt incarnează în agenta secretă pe care Morgan o împușcă în piazetta din Veneția strălucirea dionisiacă a femeii fatale. Uciderea Valeriei Bastico este parte din acest drum inițiatic pe care îl străbate Morgan. În această succesiune de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
se scufundă în adâncurile Braziliei pentru a conserva visele sclavilor duși din țara lor natală. Mae Sabina citește viitorul și tot ea este păstorul orfic al colectivității angajate într-un război nemilos cu jandarmii oficialității. Prezența lui Mae Sabina anticipează tonalitatea sub semnul căreia se va desfășura povestea de dragoste, revoluție și ură în care sunt prinși Satanhia și Gringo Vargas. Dincolo de iubirea lor, încărcată de aroma incantațiilor și colorată de o sexualitate eliberată de inhibiții, se află teatrul de luptă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
invariabil înconjurată de aura unei taine care nu se lasă citite, Tania îi oferă lui Bob Morane calea de acces ce indică ieșirea din labirint. Bob Morane ilustrează potențialul benzii desenate de a reuni obiecte culturale dintre cele mai diverse. Tonalitatea fiecăruia dintre episoade pare să trimită către un segment bine definit al tradiției vizuale sau literare. Francez, Bob Morane locuiește în apartamentul său londonez, de unde se avântă spre a descifra enigme ce evocă gramatica lui Sherlock Holmes. Spiritul galic este
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]