1,191 matches
-
topică subiectivă, dependentă de importanța sau de încărcătura afectivă pe care o are pentru vorbitor una sau alta din părțile propoziției sau frazei, și pe care o scoate în evidență, aceasta putând fi numită topică psihologică. Mai există și o topică dependentă de rolul de temă, respectiv de remă care le revine părților unei propoziții sau fraze, ce poate fi numită topică pragmatică. În funcție de limbă, topica gramaticală poate fi mai mult sau mai puțin liberă. Topica liberă nu se supune vreunor
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
care o scoate în evidență, aceasta putând fi numită topică psihologică. Mai există și o topică dependentă de rolul de temă, respectiv de remă care le revine părților unei propoziții sau fraze, ce poate fi numită topică pragmatică. În funcție de limbă, topica gramaticală poate fi mai mult sau mai puțin liberă. Topica liberă nu se supune vreunor reguli, vreunei restricții, fiind la latitudinea vorbitorului sau a scriitorului, schimbarea ei neavând ca urmare modificarea raporturilor sintactice, pe când cea fixă presupune reguli și restricții
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
psihologică. Mai există și o topică dependentă de rolul de temă, respectiv de remă care le revine părților unei propoziții sau fraze, ce poate fi numită topică pragmatică. În funcție de limbă, topica gramaticală poate fi mai mult sau mai puțin liberă. Topica liberă nu se supune vreunor reguli, vreunei restricții, fiind la latitudinea vorbitorului sau a scriitorului, schimbarea ei neavând ca urmare modificarea raporturilor sintactice, pe când cea fixă presupune reguli și restricții a căror încălcare duce la schimbarea raporturilor sintactice. Nu există
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
se supune vreunor reguli, vreunei restricții, fiind la latitudinea vorbitorului sau a scriitorului, schimbarea ei neavând ca urmare modificarea raporturilor sintactice, pe când cea fixă presupune reguli și restricții a căror încălcare duce la schimbarea raporturilor sintactice. Nu există limbi cu topică total liberă, și nici limbi cu topică total fixă la toate nivelurile: și la cel al sintagmei, și la cel al propoziției și la cel al frazei. Altfel spus, în orice limbă sunt cazuri în care topica este total fixă
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
la latitudinea vorbitorului sau a scriitorului, schimbarea ei neavând ca urmare modificarea raporturilor sintactice, pe când cea fixă presupune reguli și restricții a căror încălcare duce la schimbarea raporturilor sintactice. Nu există limbi cu topică total liberă, și nici limbi cu topică total fixă la toate nivelurile: și la cel al sintagmei, și la cel al propoziției și la cel al frazei. Altfel spus, în orice limbă sunt cazuri în care topica este total fixă și altele în care este relativ liberă
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
există limbi cu topică total liberă, și nici limbi cu topică total fixă la toate nivelurile: și la cel al sintagmei, și la cel al propoziției și la cel al frazei. Altfel spus, în orice limbă sunt cazuri în care topica este total fixă și altele în care este relativ liberă. În general se observă că în limbile în care raporturile sintactice se exprimă în primul rând prin afixe adăugate părților de vorbire nominale, adică cele flexionare și cele aglutinante, topica
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
topica este total fixă și altele în care este relativ liberă. În general se observă că în limbile în care raporturile sintactice se exprimă în primul rând prin afixe adăugate părților de vorbire nominale, adică cele flexionare și cele aglutinante, topica este mai liberă decât în cele care nu prezintă această caracteristică, exprimând raporturile sintactice în primul rând prin topică. De exemplu, în limba latină "Agnum est lupus" și "Lupus est agnum" au același sens gramatical, „Lupul mănâncă mielul”, dar în
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
care raporturile sintactice se exprimă în primul rând prin afixe adăugate părților de vorbire nominale, adică cele flexionare și cele aglutinante, topica este mai liberă decât în cele care nu prezintă această caracteristică, exprimând raporturile sintactice în primul rând prin topică. De exemplu, în limba latină "Agnum est lupus" și "Lupus est agnum" au același sens gramatical, „Lupul mănâncă mielul”, dar în limba franceză numai "Le loup mange l’agneau" are acest sens, nu și "L’agneau mange le loup" „Mielul
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
est lupus" și "Lupus est agnum" au același sens gramatical, „Lupul mănâncă mielul”, dar în limba franceză numai "Le loup mange l’agneau" are acest sens, nu și "L’agneau mange le loup" „Mielul mănâncă lupul”. Gradul de libertate al topicii este legat și de prezența sau absența acordului. De exemplu în limba maghiară, în care atributul adjectival nu se acordă cu substantivul determinat, acesta urmează totdeauna atributul, dar în latină, limbă în care între cele două entități există acord în
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
De exemplu în limba maghiară, în care atributul adjectival nu se acordă cu substantivul determinat, acesta urmează totdeauna atributul, dar în latină, limbă în care între cele două entități există acord în gen, număr și caz, ordinea lor este liberă. Topica joacă un rol în tipologia lingvistică sintactică a limbilor din mai multe puncte de vedere, dintre care unul este locul subiectului, al predicatului și al complementului direct al predicatului unele față de altele într-o propoziție enunțiativă, independentă sau principală, cu
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
punct de vedere pragmatic și constau în general din temă și remă sau numai din remă. O propoziție neutră este, de exemplu, "Paul travaille à Paris" „Paul lucrează la Paris”, însă cu același conținut și cu același înțeles, inclusiv gramatical, topica se schimbă dacă vorbitorul răspunde complet la o întrebare precum "Que fait Paul à Paris?" „Ce face Paul la Paris?” - "À Paris, Paul travaille" „La Paris, Paul lucrează”. În general, tema precede rema. Uneori, vorbitorul consideră că o parte dintr-
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
La Paris, Paul lucrează”. În general, tema precede rema. Uneori, vorbitorul consideră că o parte dintr-o propoziție sau o frază este mai importantă decât altele, și caută să o scoată în evidență. Printre altele, pentru aceasta există procedeul schimbării topicii asociată cu accentuarea mai puternică a secvenței respective. De multe ori, aceasta este în același timp rema. Alteori, vorbitorul își exprimă afectivitatea prin schimbarea topicii. Un exemplu pentru aceasta este în unele limbi plasarea tipurilor de atribut adjectival care în
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
altele, și caută să o scoată în evidență. Printre altele, pentru aceasta există procedeul schimbării topicii asociată cu accentuarea mai puternică a secvenței respective. De multe ori, aceasta este în același timp rema. Alteori, vorbitorul își exprimă afectivitatea prin schimbarea topicii. Un exemplu pentru aceasta este în unele limbi plasarea tipurilor de atribut adjectival care în sintagma neutră se plasează după substantivul determinat, înaintea acestuia. Exemple: În limba română topica este relativ liberă, adică nu este fixă, ca în limbile în
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
în același timp rema. Alteori, vorbitorul își exprimă afectivitatea prin schimbarea topicii. Un exemplu pentru aceasta este în unele limbi plasarea tipurilor de atribut adjectival care în sintagma neutră se plasează după substantivul determinat, înaintea acestuia. Exemple: În limba română topica este relativ liberă, adică nu este fixă, ca în limbile în care predicatul sau atributul adjectival nu pot sta decât într-un anumit loc. Totodată, ea nu este nici absolut liberă, adică în general există preferință pentru o anumită topică
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
topica este relativ liberă, adică nu este fixă, ca în limbile în care predicatul sau atributul adjectival nu pot sta decât într-un anumit loc. Totodată, ea nu este nici absolut liberă, adică în general există preferință pentru o anumită topică, uneori aceasta fiind chiar fixă, de exemplu în cazul unor pronume personale neaccentuate (Îl văd", "Am văzut-o), în cel al propozițiilor coordonate adversative ("Nu scrie, ci dictează) și conclusive ("Am promis, deci vin), al subordonatelor atributive propriu-zise ("A trimis
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
al propozițiilor coordonate adversative ("Nu scrie, ci dictează) și conclusive ("Am promis, deci vin), al subordonatelor atributive propriu-zise ("A trimis observatori care să-i relateze tot) sau al consecutivelor propriu-zise ("Erau atâția călători, încât n-aveau loc). În unele cazuri topica este liberă, fără să existe vreo diferență sintactică, semantică, stilistică sau de reliefare între variante: "elevul cel mai bun" / "cel mai bun elev", "celălalt om / omul celălalt". În alte cazuri schimbarea locului unui termen modifică și caracteristicile sale din unul
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
vechi, unele din ele de proveniență reformată. Ritualul botezului, spovedaniei și cel al cununiei pun în evidență înfluența ritului calvin, în timp ce înmormântarea, maslul, liturghia urmează rânduiala tradițională, ortodoxă. Caracteristic calvine mai sunt cânturile, litaniile traduse din limba maghiară într-o topică nefirească limbii române, aspecte sesizate de Atanasie Popa. Prin copierea unor texte ce făceau parte din vechiul codice ("Păucenia") de pe vremea lui Alexandru-Vodă al Moldovei, text care nu se mai păstrează de multă vreme, Popa Ursu din Cotiglet are marele
Biserica de lemn din Cotiglet () [Corola-website/Science/319218_a_320547]
-
Acest articol se limitează la acea parte a sintaxei limbii maghiare care tratează, în viziunea gramaticii tradiționale, tipurile de propoziții, părțile de propoziție, chestiunile legate de acordul dintre acestea și topica în propoziție. Propozițiile considerate în sine pot fi clasificate după structură, după actul de vorbire realizat și după aspectul lor pozitiv sau negativ.. Propoziția neanalizabilă este lipsită de raportul subiect-predicat, care nici nu îi este necesar. Poate fi subdivizată în
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]
-
de atribut exprimă posesorul termenului determinat. Poate fi exprimat prin: Observații: Există două tipuri principale de apoziție: În limba maghiară, în care părțile de propoziție sunt bine marcate morfologic față de limbi în care nu acesta este cazul, cum este engleza, topica este relativ liberă. Totuși, și în maghiară există reguli de topică ce depind în principal de faptul dacă propoziția este neutră, adică nu se scoate în evidență niciuna din părțile sale, sau dacă se scoate în evidență una din părți
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]
-
Există două tipuri principale de apoziție: În limba maghiară, în care părțile de propoziție sunt bine marcate morfologic față de limbi în care nu acesta este cazul, cum este engleza, topica este relativ liberă. Totuși, și în maghiară există reguli de topică ce depind în principal de faptul dacă propoziția este neutră, adică nu se scoate în evidență niciuna din părțile sale, sau dacă se scoate în evidență una din părți. În continuare se prezintă aspectele principale ale topicii în limba maghiară
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]
-
există reguli de topică ce depind în principal de faptul dacă propoziția este neutră, adică nu se scoate în evidență niciuna din părțile sale, sau dacă se scoate în evidență una din părți. În continuare se prezintă aspectele principale ale topicii în limba maghiară. În propoziția neutră formată numai din predicat și subiect exprimat prin substantiv, ordinea este subiect + predicat: "Apa ír" „Tata scrie”. În propoziția neutră formată din predicat, subiect substantiv și un complement regim al predicatului, există următoarele cazuri
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]
-
să „Urologie clinică” din 1998. Dovadă a venit atunci cand editură americană în cauză a anunțat că nu a autorizat reproducerea. Asemănările între cele două lucrări sunt izbitoare: titlurile capitolelor sunt identice, iar frazele de deschidere ale acestora diferă doar că topica. Profesorul Sinescu a explicat că nu a pretins niciodată că lucrarea să ar fi originală. Cu toate acestea, a semnat-o și a trecut-o în propriul CV. Mai multe ONG-uri și publicații au analizat cele două lucrări și
Ioanel Sinescu () [Corola-website/Science/329639_a_330968]
-
Formare: "avoir" sau "être" la infinitivul prezent + participiul trecut. La forma negativă a infinitivului trecut, negația "pas" poate sta după verbul auxiliar ("pour n’avoir pas compris cette réalité" „pentru că nu a înțeles această realitate”), dar în limbajul curent actual topica este mai degrabă aceeași ca la infinitiv prezent: "pour ne pas avoir compris". O parte din funcțiile infinitivului prezent se regăsesc și la cel trecut, anume acelea care sunt compatibile cu exprimarea unei acțiuni anterioare: Formare: rădăcina formei de indicativ
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
evită repetarea conținutului întrebării. Exemplu: "- Cine a venit? - Mama". Tematizarea unei părți a propoziției și implicit rematizarea celeilalte se face prin diverse procedee, care pot diferi de la limbă la limbă. Cel puțin în anumite limbi, se realizează prin schimbări de topică și prozodice (accentuare și intonație) sau/și prin anumite construcții la care participă cuvinte suplimentare față de propoziția canonică. În plus, tematizarea/rematizarea poate fi combinată cu scoaterea în evidență a temei sau a remei, ori a unei părți din acestea
Temă și remă () [Corola-website/Science/335021_a_336350]
-
a confuziei dintre acestea prin dispariția din vorbire a desinenței de acuzativ -m ( > , ca nominativul „trandafir”), ia amploare folosirea prepozițiilor: pentru dativ și acuzativ ( > > fr. mod. "je vais à Rome" „merg la Roma”), pentru genitiv. Tot din cauza reducerii formelor cazuale, topica propoziției se schimbă așa cum va fi moștenită de franceză: atributul adjectival și cel substantival la genitiv se plasează după substantivul comun determinat, predicatul ia o poziție mediană în loc de finală. În sistemul fonetic al latinei populare au de asemenea loc schimbări
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]