1,165 matches
-
décrite également : " La maison paternelle de Lancrăm, village situé entre la petite ville de Sebeș-Alba et la Cité de Bălgrad (Alba-Iulia), était un vieux bâtiment, assez massif, ressemblant aux autres maisons environnantes. "788 Le village natal, évoqué en tânt que topos privilégié, acquiert, dans l'œuvre littéraire et philosophique de Blaga, des valeurs symboliques et cosmiques : îl devient un centrus mundi, qui perd șes valences descriptives pour s'intégrer dans l'harmonie universelle.789 À l'école même, Blaga seră " envahi
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
donnons toute să dimension métaphysique à la vision contenue dans ce vers populaire : " Feuille verte, blé menu, Toutes leș fleurs șont venues, Appelées au jugement. "791 Le village roumain, espace matriciel dans la poésie et la philosophie de Blaga, devient topos universel dans " le mythe très grand et très ancien "792 et lieu de référence de la prise de conscience de soi en tânt qu'artisan des mots. Dans son ouvrage, Pe urmele lui Lucian Blaga (Suivre leș pas de Lucian Blaga
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
drumul sunt două dimensiuni lăuntrice ale unui temperament fundamental teluric. Prin alte cuvinte, Lucian Blaga e legat de vatra prin acele fire invizibile, care îl reîntorc, oriunde s-ar afla, în punctul unic, satul natal, centru al lumii. "795 Ce topos mythique de l'œuvre de Blaga est souvent comparé à une monade, à une unité indissoluble de l'espace culturel roumain.796 Îl se trouve à l'origine de la philosophie de la culture que le poète élaborera plus tard : Satul nașterii
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
centralité ", voire même l'universalité de la langue et de la culture française en Europe et dans le monde. Pour soutenir ce propos, George Astalos cîte leș paroles d'Isidore Isou, admirateur de l'espace culturel français, dans lequel îl voit un topos consubstantiel à la poésie de tous leș temps : " Toute poésie contemporaine est un instant français dans le siècle. La France est la place poétique où leș poètes font connaissance entre eux. Passées par elle, leș poésies du monde peuvent être
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
figuri sub chipul zânelor așa cum sesizăm adesea alunecarea spre un decorativism al picturii care induce o nuanțare simbolică a compoziției. În cazul lui Kimon Loghi, acesta încearcă să concilieze spațiul sumbru al picturii böckliniene cu cel al feeriilor orientale sau toposul arcadic al antichității greco-latine, desfășurându-și magia într-un climat senin, uneori de un cromatism exuberant, mediteraneean, ceea ce-i atrage și reputația de excelent colorist. Examinarea picturilor lui Ștefan Popescu cu subiect de basm aduce în discuție încercarea de sinteză
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pasăre, niciun semn de viață în acest peisaj mai degrabă mental decât real. Böcklin "construiește" o arhitectonică sepulcrală, necropolitană, accentuând construcția pe verticală a tabloului, la care se adaugă un efect de focalizare pe care circul funerar îl amplifică. Însăși toposul insular induce această centralizare expusă în tablou. Silueta înveșmântată în alb, printr-o simetrie de factură speculară, se regăsește în fața verticalei chiparoșilor. Insula este dispusă ca un amfiteatru al cărui centru a fost invadat de arbori, fără nimic din dezordinea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decadentă. Artistul devine estetul retras în sfera propriilor sale fantezii, așa cum pictorul se refugiază tot mai mult în pictura sa. Acest rapel la interioritate este pus în scenă prin intermediul portretelor sau autoportretelor, și pune în valoare singularismul creatorului de geniu, topos romantic ale cărui metamorfoze simboliste le analizează Annette Dorgerloh într-un articol care se referă numai la spațiul de cultură germană. "Ideea artistului confruntându-se cu lumea a culminat în vechiul topos al "singurătății artistului", prima oară prelucrat de romantici
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și pune în valoare singularismul creatorului de geniu, topos romantic ale cărui metamorfoze simboliste le analizează Annette Dorgerloh într-un articol care se referă numai la spațiul de cultură germană. "Ideea artistului confruntându-se cu lumea a culminat în vechiul topos al "singurătății artistului", prima oară prelucrat de romantici cu o nouă renaștere, urmând sfârșitului de secol. Experiența artistului, sau cel puțin așteptarea lui de a fi neînțeles a făcut acest deziderat mai atrăgător"296. Observațiile Annettei Dorgerloh pot fi utilizate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
profan funcționează astfel la nivelul acestei distincții dintre nuditate și vestimentație codificate cultural. Cecilia Cuțescu-Storck nu utilizează denudarea corporalității ca simbol negativ al carnalității amorului, ci dimpotrivă, într-un registru înalt, alegoric, al inocenței. Este evidentă transpunerea simbolică a unui topos precum Amor sacru- Amor profan (Dragostea spirituală-Dragostea profană) care apare codificată alegoric în secolul XVI în iconologia lui Ripa ca binom antitetic Fericirea Scurtă- Fericirea Veșnică. Un singur element păstrează din acest topos Cecilia Cuțescu- Storck, raportul simbolic inversat prin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
inocenței. Este evidentă transpunerea simbolică a unui topos precum Amor sacru- Amor profan (Dragostea spirituală-Dragostea profană) care apare codificată alegoric în secolul XVI în iconologia lui Ripa ca binom antitetic Fericirea Scurtă- Fericirea Veșnică. Un singur element păstrează din acest topos Cecilia Cuțescu- Storck, raportul simbolic inversat prin care nuditatea corespunde purității, fiind conotată pozitiv, iar vestimentația în iconografia lui Ripa somptuoasă, la Cecilia Cuțescu-Storck convențională alături de pletora de podoabe, coafura sofisticată etc. conotând frivolitatea, vanitatea și alte cedări lumești. În
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
podoabe, coafura sofisticată etc. conotând frivolitatea, vanitatea și alte cedări lumești. În eseul pe care-l consacră lui Georges de la Tour, Melancolia II. Eseu despre poetica și simbolica lui Georges de la Tour467, Victor Ieronim Stoichiță face o analiză a acestui topos luând în considerare și una dintre realizările sale exemplare pentru mentalitatea renascentistă, pictura cu același titlu a lui Tițian, Amor Sacru Amor Profan (Galeria Borghese, Roma), în care frontiera dintre Venus Coelestis și Venus Vulgaris poate fi ușor traversată. Influența
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tulburătoare, păstrând în ambiguitatea ei o frontieră fragilă între voluptate și suferință. Corporalizează ea întrucâtva enigma morții, reprezintă ea o altă figură, decadentă, a deșertăciunii, cu a cărei filozofie ne familiarizează toate acele amare memento mori din Ecleziastul? Regăsim acest topos al melancoliei în "nocturnele" lui Georges de La Tour, ca o simbioză dintre tema "vanității", specifică secolului XVII, și a reflecției düreriene, pe care Victor Ieronim Stoichiță o înregistrează în seria Magdalenelor pictate de acesta. Melancolia întruchipată adesea de Magdalena apare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
trebuie să se Înțeleagă că poezia aceasta nu se adresează contemporanilor poetului. Încă din titlu se conturează o relație Între loc („aci") și timp („pe vremuri"), cronotopul. Spațiul este elementul stabil, sustras devenirii, din această relatie. Adverbul „aci" desemneaza un topos ce Își subordonează dimensiunea temporală unui prezent etern și, explicit, o altă perspectivă, cea a identificării fizice si sufletești a ființei, cu spațiul resimțit, integrat În propria făptură, fiind și el una din componentele acestuia. Spațiul nici nu există dincolo de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
fost prezervată naționalitatea română: "Din fericire masa cea mare a poporului român din regatul catolic își păstră cu îndârjire legea sa cea veche, adică credința ortodoxă și cu aceasta s-a mântuit de pieire" (Constantinescu, 1928, p. 71). Un alt topos de mare însemnătate al spiritualității românești o reprezintă teza românilor ca apărători ai creștinătății europene în fața islamului. Stăvilirea puhoiului turcesc și salvarea civilizației apusene devine un titlu de glorie în baza căruia este revendicată recunoștința statelor occidentale: "epopeea de o
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
tonalități mistice, cele trei materii nucleare ale identității naționale pot fi conceptualizate ca formând cronotopia în care se manifestă sufletul românesc. Formularea, destul de criptică, trebuie operaționalizată pentru a deveni inteligibilă: prin "cronotop" se înțelege relația dintre timp ("chronos") și spațiu ("topos"); iar în filosofia herderiană, sufletul popoarelor este exprimat plenar în limba poporului respectiv, care este marca distinctivă și garantul său identitar. Istoria românilor și Geografia României asigură cronotopia (fundalul spațio-temporal) în care evoluează spiritul național, exprimat în Limba și literatura
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]