1,558 matches
-
desemnează când absența, când suma culorilor, e asociat luminii, divinității, purității și morții Istoricul David Young a emis ipoteza conform căreia cercurile ar reprezenta cele cinci olimpiade care au avut loc înainte de Prima Conflagrație Mondială din 1914. 3. FLACĂRA ȘI TORȚA OLIMPICĂ Flacără (facla, făclia sau flamura) este simbolul științei luminând lumea, un simbol al purificării prin foc și al iluminării spirituale, transferate sub forma lumânării. Flacăra și torța olimpică sunt recunoscute ca simboluri internaționale ale Jocurilor Olimpice și fac parte din
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
au avut loc înainte de Prima Conflagrație Mondială din 1914. 3. FLACĂRA ȘI TORȚA OLIMPICĂ Flacără (facla, făclia sau flamura) este simbolul științei luminând lumea, un simbol al purificării prin foc și al iluminării spirituale, transferate sub forma lumânării. Flacăra și torța olimpică sunt recunoscute ca simboluri internaționale ale Jocurilor Olimpice și fac parte din ceremonialul de deschidere a Jocurilor Olimpice precum și din ceremonialul de închidere. Greenberg descria flacăra olimpică ca simbolizând năzuința spre perfecțiune și lupta pentru victorie. Flacăra olimpică aprinsă după un
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
parte din ceremonialul de deschidere a Jocurilor Olimpice precum și din ceremonialul de închidere. Greenberg descria flacăra olimpică ca simbolizând năzuința spre perfecțiune și lupta pentru victorie. Flacăra olimpică aprinsă după un anume ceremonial în Olympia este cea care este purtată de torța olimpică și care va arde în stadionul olimpic pe perioada desfășurării Jocurilor Olimpice. Flacăra olimpică este simbolul soarelui și al vieții, al focului furat de Prometeu. Este aprinsă la Olympia sacră, pe locul vestigiilor olimpice din antichitate, pe ruinele templului zeiței
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
Nimic însă nu se poate compara cu sosirea flăcării olimpice în stadion și cu aprinderea acesteia de către un sportiv cunoscut al țării gazdă, moment în care mii de porumbei își i-au zborul spre înaltul cerului. Ceremonialul de aprindere a torței olimpice a fost introdus pentru prima dată în 1936, la Jocurile Olimpice de la Berlin. În toate țările lumii ceremoniile tradiționale folosesc focul, lumânarea, lumina; la Jocurile Olimpice antice se foloseau lumini în fața altarului templului lui Zeus. 4. PORUMBEII PĂCII Simbol dintotdeauna al
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
gazdă proclamă Jocurile deschise spunând: „Proclam deschise Jocurile de la... (numele orașului gazdă) celebrând cea de-a... (numărul olimpiadei) Olimpiadă a erei moderne”. În timp ce răsună imnul olimpic, drapelul olimpic desfășurat orizontal este introdus pe stadion și arborat pe catargul din arenă. Torța olimpică este adusă pe stadion de alergătorii ștafetei. Ultimul alergător face înconjurul pistei înainte de a aprinde flacăra olimpică, în cupa special instalată, ce nu va fi stinsă înainte de închiderea Jocurilor Olimpice. Aprinderea flăcării olimpice este urmată de lansarea simbolică de porumbei
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
făceau parte: M. Sadoveanu, Al. Philippide, D. I. Suchianu, Demostene Botez, Cella Serghi, Mihai Beniuc, Petre Comarnescu, Al. Graur ș.a. 27 Victor Iliu, "Trădarea Cărturarilor", în Scînteia, ediția din 14 noiembrie 1944, p. 2. 28 Al. Philippide, "Locul poeziei sociale", în Torța, nr. 1/7 ianuarie 1945; apud Ana Selejan, op. cit., p. 60. 29 În Emil Dorian, răspuns la ancheta lui Dan Petrașincu, "Unde merge literatura? Mare anchetă privind personalitățile noastre culturale, în Tribuna poporului, nr. 132/10 februarie 1945; Ana Selejan
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
și numeroși atenieni le însoțeau pe preotesele care aduceau obiectele sacre, hiera. Spre sfârșitul după-amiezii, procesiunea traversa un pod pe râul Kefisios, unde oameni mascați aruncau insulte asupra celor mai de seamă figuri ale orașului 4. La căderea serii, cu torțe aprinse în mâini, pelerinii pătrundeau în curtea exterioară a sanctuarului. O parte din noapte era consacrată dansurilor și cântecelor în cinstea zeițelor, în ziua următoare, aspiranții posteau și aduceau sacrificii; în ce privește însă riturile secrete (telete) suntem constrânși sa emitem doar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sacrificii; în ce privește însă riturile secrete (telete) suntem constrânși sa emitem doar ipoteze. Ceremoniile care se desfășurau în fața și înăuntrul telesterionului se raportau probabil la mitul celor două zeițe (G. E. Mylonas, op. Cit., pp. 262 sq.). Se știe că mystii, cu torțe în mâini, imitau rătăcirile lui Demeter, căutând-o pe Kore, cu făclii aprinse 5. Vom arăta îndată eforturile făcute pentru a păstra secretul acestor teletai. Să adăugăm că unele ceremonii comportau legomena, scurte formule liturgice și invocații asupra cărora nu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
anului 440, când creștinismul devenise religia oficială a Imperiului. Ceea ce înseamnă că episcopul nu se mai temea de dezmințirile autorilor păgâni. Asterios vorbește despre un pasaj subteran, cufundat în întuneric, unde avea loc întâlnirea solemnă dintre hierofant și preoteasă, despre torțe care se stingeau și despre "mulțimea care crede că salvarea sa depinde de ceea ce fac cei doi în întuneric"8. Dar nici o cameră subterană (katabasion) n-a fost descoperită în telesterion, deși săpăturile au explorat în întregime stânca. Mai probabil
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
iernii. Un citat din Heraclit precizează că cuvântul Lenai și verbul "a îndeplini Lenafse foloseau ca echivalent pentru "baccante" și "a baccantiza". Zeul era invocat printr-un daduchos. După o glosă la un vers de Aristofan, preotul eleusian, "cu o torță în mâini rostește: Chemați-1 pe zeu! Și publicul strigă: Fiu al Semelei, lacchos 8, dătător de bogăție!". Anthesteriile erau celebrate cam în februarie~martie, iar "Marile Dionysii", de instituire mai recentă, în martie-aprilie. Tucidide (II, 15, 4) considera Anthesteriile drept
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de Lună cu alb/ pe piele cu cincisprezece carate". Nostalgia trecutului trubaduresc apare și în Ultimul de la 1200. E o reverie declanșată de o "ilustrație veche" sau de proiectarea sinelui într-o astfel de ilustrație: "Într-o ilustrație veche - îndepărtată torță nestinsă/ am cântat pe malurile Balticei pentru Clara". Erotismul imaginilor caracterizează poezia asta a evadării. Se reconstituie ceva din atmosfera Evului Mediu (crenulurile, dosarul cu plante legat în piele de ren). Totul e proiectat în erotism, "i-am cântat scobitura
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cîntare, floare,-/ Ești tot ce e ispititor: plasticități de corpuri goale,-/ Și zbor spre cer și voluptăți ce sunt titanice răscoale.../ O! singur zeu, fiindcă rău - iar răul singur este forță -/ Al tău e-ntregul Univers, plecat sub sabie și torță...”? 1) Poate fi religios - te mai întrebi o dată, pentru a scăpa de îndoială - cel care scrie în „în altar” ceva ce seamănă a blasfemie („Stă fără noimă catedrala/ Azi, într-un secol rafinat -/ Doar de mai vin să delireze/ Amanți
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și Adevăr curat e, Pogoară-te să strălucești, cu limpede-a-ți lumină, În slava ta de pe Pământ, ca-n slava ta divină! În alergări, și-n lupte-apari la-ntrecerea de forță Aceste jocuri nobile le-aprinde cu-a ta torță! Din ramul cel nepieritor coroana sa s-aleagă Dârzenie dăi trupului și oțelita vlagă! Câmpii și munți și mări, prin jur ți-or străluci curate În templul vast de purpură și dalbă puritate, În templul tău, un' se postern, popor
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
uscate, situate în mijlocul vasului. În ceremonialul modern, una din grupul de vestale care înscenează actul îndeplinește rolul Marei Preotese, aprinde primul foc în oglinda parabolică, direct de la soare, îl transportă într-o pâlnie până la locul unde se va aprinde prima torță, face invocația rituală și, în final, după ce se aprinde torța, o înmânează celui dintâi alergător care va deschide drumul ștafetei flăcării. Aducerea focului sacru în orașul gazdă a Jocurilor Olimpice moderne continuă acțiunea solilor de pace, care în Antichitate duceau în
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
de vestale care înscenează actul îndeplinește rolul Marei Preotese, aprinde primul foc în oglinda parabolică, direct de la soare, îl transportă într-o pâlnie până la locul unde se va aprinde prima torță, face invocația rituală și, în final, după ce se aprinde torța, o înmânează celui dintâi alergător care va deschide drumul ștafetei flăcării. Aducerea focului sacru în orașul gazdă a Jocurilor Olimpice moderne continuă acțiunea solilor de pace, care în Antichitate duceau în toate colțurile Eladei mesajul de începere a acestora la Olympia
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
oricăror ostilități. Astăzi, simbolizează ideea de universalitate și continuitate. Ritualul aprinderii flăcării olimpice, de un grup de tinere grecoaice la Olympia, direct de la soare, sistemul de ștafete, serbările, veghea focului (care intră în acțiunea de transport), pătrunderea ultimului purtător al torței în stadionul olimpic și aprinderea cupei în care focul va arde pe toată durata Jocurilor Olimpice au fost concepute de Carl Diem. Acest ceremonial apare destul de târziu, cu ocazia celei de-a XI-a ediții a Jocurilor Olimpice, găzduite, în 1936, de
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
trebuie menționat faptul că încă de la Jocurile Olimpice din 1928 de la Amsterdam și apoi la cele din 1932 de la Los Angeles, o flacără aprinsă într-o cupă imensă a ars zi și noapte pe toată durata întrecerilor sportive. Primul traseu al torței, în anul 1936 a străbătut orașele: Atena, Salonic, Sofia, Belgrad, Budapesta, Viena, Praga, Dresda, Berlin. La Jocurile Olimpice moderne de iarnă, flacăra olimpică a fost aprinsă pentru prima dată în 1948, la Saint Moritz. Flacăra olimpică a traversat și teritoriul României
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
Tătărași; -Zona Podu Roș; -Zona Alexandru, Mircea cel Bătrân, Păcurari. Etapa finală - concursul se va desfășura pe terenul Facultății de Educație Fizică și Sport Iași. Concursul va fi precedat de un scurt ceremonial olimpic cu prezentarea simbolurilor olimpice (steagul olimpic, torța olimpică, imnul olimpic, cercurile olimpice) precum și de prezentarea echipelor participante. Competiția va fi încheiată cu festivitatea de premiere. Înscrierea și validarea concurenților înscrierea la faza pe grădiniță și concursul se desfășoară local, în fiecare grădiniță; înscrierea pentru faza pe zonă
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
Atena 63. Cine este în prezent membru al Comitetului Internațional Olimpic pentru România? a) Ion Țiriac b) Alexandru Șiperco c) nici unul 64. Când se rostește Jurământul olimpic? a) în cadrul festivității de deschidere a Jocurilor Olimpice b) în prima zi de la aprinderea torței olimpice c) înaintea fiecărei probe sportive 65. La ce ediție a Jocurilor Olimpice a fost intonată cantata lui Spiros Samaras și Kostis Palamas ca și imn olimpic? a) 1956 - Melbourne b) 1896 - Atena c) 1960 - Roma 66. Unde se organizează Satul
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
încă Eminescu Doris Mironescu Eminescologia nu este neapărat o non-știință, dar are o istorie bizară. Teoretic, ea ar trebui să se ocupe, într-o manieră colaborativă, unitară, cu studiul operei minesciene, continuând un efort de o sută de ani, pasând torța, cum se mai spune. În realitate, ea încă nu se înțelege pe sine. Lucrurile sunt afirmate, deși cu multe precauții, de către Iulian Costache într-o recentă carte, rod al unei munci extraordinare, care poate fi liniștit numită cea mai bună
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
cum a trecut o corabie cu nimfe și cu o rusalkă-sirenă cântătoare, cum a spintecat apa falnica gondolă și cum, în timp ce Bolerou-ul suna tot mai dezlănțuit, o luntre în flăcări a sosit din amonte, cu o dansatoare încinsă de torțe, vreme în care, pe mal, grupuri de jongleuri au luminat noaptea cu focurile și scânteile lor. Iar când muzica a atins cel mai înalt pisc, din apă au țâșnit jerbe strălucitoare de lumini și un sfert de oră jocurile de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
programul Capitalei Culturale Europene. „Ministerul Culturii consideră că și-a încheiat misiunea. Vom face un bilanț, avem deja cifre importante, dar aș vrea să centralizăm, împreună cu domnul primar Klaus Johannis“, a spus ministrul Culturii, Adrian Iorgulescu. „Noi ne retragem, cu torțe“, a spus și Sergiu Nistor, comisar guvernamental al programului „Sibiu 2007“, făcând trimitere la defilarea cu torțe, din finalul serii. Ambii oficiali au accentuat că închiderea oficială a programului va avea loc pe 31 decembrie, lucru repetat și pe scena
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
deja cifre importante, dar aș vrea să centralizăm, împreună cu domnul primar Klaus Johannis“, a spus ministrul Culturii, Adrian Iorgulescu. „Noi ne retragem, cu torțe“, a spus și Sergiu Nistor, comisar guvernamental al programului „Sibiu 2007“, făcând trimitere la defilarea cu torțe, din finalul serii. Ambii oficiali au accentuat că închiderea oficială a programului va avea loc pe 31 decembrie, lucru repetat și pe scena din Piața Mare, pentru cei circa douăzeci de mii de sibieni aflați la concertul de muzică populară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
de gallego (în realitate e vorba de un dialect portughez); cel mai mare număr de vorbitori: Brazilia. Două etape în istoria limbii portugheze: 1. veche (sec. XII - sec. XVI); primele texte sigure, sfîrșitul sec. XII - începutul sec. XIII: Noticia de Torțo și Testamentul lui Alfonso ÎI (1214); îndoieli privind autenticitatea celor mai vechi texte: Auto das Partilhas (1192?) și a Testamentului din 1193; 2. nouă (din sec. XVI pînă astăzi); limba literară are la bază portugheză vorbită la Lisabona; importante contribuții
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
ritualuri de sacrificiu cu evident rol apotropaic. Recurgeau și la stingerea focurilor pentru ca oamenii să nu poată fi găsiți, apoi la mascarea chipului și a corpului pentru o perfectă și sănătoasă camuflare. In piețele publice se adunau dansând mascați, cu torțe sau dovleci aprinși. Motivul dovleacului aprins astăzi frecvent folosit de Halloween în toată lumea vine din mitologia irlandeză. Purtătorul lui era Jack, un fel de Ivan Turbincă al lor. Nefericitul personaj era un oarecare muritor, bețiv și trișor. Reușește să păcălească
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]