14,689 matches
-
unui trecător regenerează starea de bună dispoziție, trecând ușor de la dezgust la melancolie. Cum starea liniară a eroinei este cea de melancolie, chiar și sărbătorile sunt un lung prilej de meditație, o adevărată alchimie a sentimentelor se manifestă sub greutatea trăirilor colective față de momentele semnificative ale unui an: Revelionul, Paștele etc. Cadoul îi trezește memoria involuntară, în care femeia se regăsește în ipostaza de copil care și-a păstrat “așteptarea pasională” și “plăcerea copilarească” de a primi. Această trăire avea să
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
sub greutatea trăirilor colective față de momentele semnificative ale unui an: Revelionul, Paștele etc. Cadoul îi trezește memoria involuntară, în care femeia se regăsește în ipostaza de copil care și-a păstrat “așteptarea pasională” și “plăcerea copilarească” de a primi. Această trăire avea să destrame boala acceptată de eroină, monotonia zilelor... Acțiunea este estompată de patosul trăirii, nici nu mai trebuie să facă ceva, este suficient că s-a gândit, că și-a consumat actul fizic prin gând, deoarece “tot așa, trăise
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
trezește memoria involuntară, în care femeia se regăsește în ipostaza de copil care și-a păstrat “așteptarea pasională” și “plăcerea copilarească” de a primi. Această trăire avea să destrame boala acceptată de eroină, monotonia zilelor... Acțiunea este estompată de patosul trăirii, nici nu mai trebuie să facă ceva, este suficient că s-a gândit, că și-a consumat actul fizic prin gând, deoarece “tot așa, trăise în minte toate aventurile lumii”. În ciuda construcțiilor realiste, în roman întâlnim pasaje de un romantism
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
reprezintă începutul manifestării sexuale, dorința de a fi “în casa unui bărbat singur”. Interdicția este cea care i trezește interesul, acel “nu se poate” este provocarea care o pune la încercare, o încrâncenează, dar toate acestea sar fi petrecut dacă trăirea imaginară nu ar ucide impulsul manifestării reale, căci realitatea rămâne în umbra imaginarului. Emanciparea femeii rămâne de domeniul vizionarismului și atât. Relații superficiale și comportamentul de etichetă, de carton, sunt cele care sugrumă pulsul vieții adevărate, ironia sorții este întărită
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
pe când personajul feminin nu-și dorește o manifestare plină de demnitate, sobrietatea în viziunea femeii, rupe voluptatea. Emoția înseamnă risipă de energie, beție de simțuri din cele mai contradictorii. Femeia, dupa cum aprecia și autoarea, este o visătoare în sensul trăirii paralele cu cea exterioară. Lumea din afara ei nu pare a avea nici o legatură cu cea din interiorul ei, cea a oglindirii simțurilor răvășite. Hipersensibilitatea este eliberată și se manifestă prin perceperea a tot ceea ce o înconjoară, lucrurile, sunetele pătrunzând prin
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
fost dezgustul lui de înseși gusturile lui, refuzul lui de el singur?” Această descriere a idealului masculin pare mai degrabă o viziune a sinelui decât a unei alte persoane. Bărbatul apare în ipostaza dedublată a manifestării ego-ului, varianta masculină a trăirii sinelui, decât ca bărbat în toată puterea cuvântului. Partenerul este o necesitate, o extindere spre ea a lui, o fantoma a gândurilor ei. Este posibil ca mitul androginului să se regăsească în gândurile femeii care trăiește dincolo de realitatea primă, realitatea
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ce căuta în privirea femeii din tablou, ce o atrăgea la acel chip? Oare nu ipostaza imaginii ei în oglindă...nu este și ea o amoreză nedesfătată încă?! Gelozia nu vine dintr-un complex de inferioritate, de fapt, deschide porțile trăirii lăuntrice, a senzualității ce se împletește cu senzațiile inhibate până acum. Gelozia ei este de fapt spasmul vulcanului din care va erupe feminitatea ei desăvârșită, se vrea femeie cu toate că se teme de femeia din ea. Își reamintește plăcut declarația de
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
și surâzând peste prăpăstii ca un acrobat pe sârmă, găsind cumpăna supremelor măsuri ale fericirii. Viața ca acrobație este pentru Manuela o generatoare de pasiuni, dar nu și de energii. ZILE DE PLOAIE Ca un lait motiv, ploaia este ecoul trăirilor Manuelei, în directă concordanță cu starea ei sufletească, natura caută armonia liniștită a împerecherii lor, cu un acompaniament lung și egal al căderii regulate de apă, lung și egal ca o iubire eternă. Ploaia este pretextul visării, Ea, ba traiește
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ei un stigmat, o floare de păcat, care să-i aducă aminte mereu de iubirea pe care o simte pentru Vâlsan. GAROAFE Mereu Manuela a căutat o comparație cu Divinitatea cu Fecioara, cu Christ), probabil spre a-și reliefa suavitatea trăirii fără păcat, iubirea absolută, neîntinată, dar oare și fără de păcatul plăcerii ?!? Chiar și așa se simte o victimă a iubirii, pentru că ”iubirea sapă în ea...”. ”Cruzimea cumplită a acelui blând o revolta dintr-un val imperios de voință și de
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
geniu și e suficient! Își poate permite, chiar și Fiul omului, să abdice de la menirea sa mesianică și renunțând să caute plăcerea pe care s-o refuze mai apoi? În fapt Manuela exagerează căutând o consolare pentru cumplita ei singurătate. Trăirea ei se strivea de pasiunea lui înfrânată pe care o simțea ca pe o stâncă. Această stare febrilă a nervilor o face să fie exaltată în gesturi, pentru prima dată ea se mișcă, trăiește, devine pătimașă. Ea privește de jur
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
se continuă unul pe celălalt, se intersectează, convergând într-un final către semnificația globală. Pentru Katherine Mansfield importanța lucrurilor pe lume este cu totul alta decît cea obișnuită, pentru că însăși dimensiunea evenimentelor este alta, una subiectivă, acordată la propria ei trăire: astfel, lupta unui țânțar cu o viespe capătă proporții cosmice, primul devine o „minunată gazelă cambrată“, în vreme ce viespea se convertește într-un „tigru furios“. De asemenea, stafidele din nord au „gust de vin și miere“, sunt „fecioare caste, cu părul
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
de la bun început interesul față de „experiență“, devorează jurnalele lui Oscar Wilde, dovedind la începutul carierei un mai mare talent pentru redactarea scrisorilor decît pentru textul literar propriu-zis. Așa cum afirmă și John Murry, primele sale încercări constau în înregistrarea propriilor sale trăiri și experiențe, din care în literatura sa nu supraviețuiesc decît mici fragmente. Cele două autoare pornesc deopotrivă de la autoanaliză, cu schițe și mici nuvele ce conservă amănunte ale propriilor experiențe, dar traseele lor sunt diferite: Katherine Mansfield nu va avea
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
și elevi și participarea acestora la căutarea soluțiilor, la distingerea adevărului de eroare; - care se folosește sub forma unor variante și/sau procedee selecționate, combinate și utilizate în funcție de nivelul și trebuințele sau interesele elevilor, în vederea asimilării temeinice a cunoștințelor, a trăirii valorilor, a stimulării spritului creativ (utilizarea metodelor nu vizează numai asimilarea cunoștințelor). O metodă pedagogică se caracterizează prin caracter polifuncțional și prin funcții specifice. Caracterul polifuncțional constă în condițiile în care se desfășoară învățarea, succesiv sau simultan, în funcție de care se
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
dificultăți practice sau teoretice, a căror rezolvare să fie rezultatul activității proprii de cercetare efectuate de elevi; este o predare și o însușire pe baza unor structuri cu date insuficiente. O situație-problemă desemnează o situație contradictorie, conflictuală, ce rezultă din trăirea simultană a două realități: experiența anterioară (cognitiv-emoțională) și elementul de noutate și surpriză, necunoscutul cu care se confruntă elevii. Acest conflict incită la căutare și descoperire, la intuirea unor soluții noi. Specificul acestei metode constă în faptul că profesorul nu
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
în sensul că în societate ei vor ocupa poziții sau status-uri, profesionale, culturale, științifice și de aceea este necesar să-și formeze anumite abilități, atitudini și convingeri. Această metodă duce la realizarea unor obiective precum: învățarea modurilor de gîndire, trăire și acțiune specifice unui anumit status, dezvoltarea empatiei și a capacității de înțelegere a opiniilor, trăirilor și aspirațiilor altora, stimularea aptitudinii de a surprinde, înțelege și evalua orientările valorice ale partenerilor de interacțiune, formarea experienței și competenței de a rezolva
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
de aceea este necesar să-și formeze anumite abilități, atitudini și convingeri. Această metodă duce la realizarea unor obiective precum: învățarea modurilor de gîndire, trăire și acțiune specifice unui anumit status, dezvoltarea empatiei și a capacității de înțelegere a opiniilor, trăirilor și aspirațiilor altora, stimularea aptitudinii de a surprinde, înțelege și evalua orientările valorice ale partenerilor de interacțiune, formarea experienței și competenței de a rezolva situațiile problematice dificile, verificarea corectitudinii comportamentelor formate și destrămarea celor greșite. Profesorul joacă aici numai rolul
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
De multe ori am să dau rotocoale sensului tău în viață, fiind întrupat în cuvinte... Rostiri literare de peste Prut Alexandru Mihăilă De cele mai multe ori, scrierile autorilor tineri pendulează între certitudini și încertitudini, fapt firesc, de altfel, ținând cont de cuprinderea trăirilor artistice într-un timp consacrat îndoielilor de tot felul și al întrebărilor care-și caută răspuns. Este și cazul volumului de față, „”, scris de Svetlana Iurcu - o tânără abia ieșită din adolescență, locuitoare a străvechiului sat Bravicea din Moldova istorică
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
am parcurs puține pagini, am deja impresia că manuscrisul lui P.H.L. este o confesiune disimulată. Sexagenarul scriitor, persoană publică cunoscută la vremea lui, remarcabilă prin sobrietate și pu9 doare, n-ar fi avut curajul să și transcrie fără ocol propria trăire, să-și expună cel mai bine păzite „încăperi” ale sufletului. Deduc, prin urmare, că povestea cu Profesorul, transcrisă cu o sinceritate aproape „crudă”, mai ales „pe fundal erotic”, este o „defulare”. Sunt sigur că îi aparțin în întregime aceste „vizionări
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
poate ajunge de la mentalitatea primitivă, atâtde „naturală”, la naturalismul de tip darwinist, atât de „științific”... Să presupunem, ca să-i facem pe plac autorului nostru, că iubirea și prietenia, simțul patern și acela filial s-ar putea întâlni și contopi în trăirile unui cuplu, chiar dacă ea simte și pretinde că iubește în primul rând bărbatul, iar el crede că iubește doar femeia. Astfel stând lucrurile, adică în „perimetrul strict delimitat” al relației mascul-femelă, cei doi n-ar ajunge să simtă de la un
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
vieți, plăcerea decodării unei povești de dragoste. 30 aprilie Revin la caietul cu scoarțe negre. Sentimentul comiterii unei indiscreții nu m-a părăsit cu totul. Mă scuz gândind că autorul va fi avut în vedere riscul unei „autodeconspirări”, chiar dacă pune trăirile sale în seama unui erou imaginar: Profesorul R. Presupun că a redactat povestea din acest caiet după întoarcerea din Siberia. Memoriile din exilul siberian, de le va fi scris, au ajuns, cum era de așteptat, în seifurile Securității. Bine că
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
P.H.L. Numai că Profesorul nu este deloc „brutal” cu iubita sa. O adoră la modul sincer, cu sentimentul că nu mai este cale de întoarcere, că trăiește o experiență unică, totală, definitivă. O „dragoste înțeleaptă” - încearcă Profesorul să-și definească trăirile. Iar eu îmi imaginez situația lui ascultând un alt cântec: Yo vivere, de un patetism latin tipic, profund dramatic. Melodia era cântată odinioară, cel puțin așa miamintesc, de Edith Piaf, cam în vremea când P.H.L. era încă tânăr și nu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de lectură cu referințe muzicale accidentale. P.H.L nu-și complică eroii cu trimiteri... culturale. Ei își trăiesc povestea într-o zonă plină de visuri ce par adesea irealizabile. Dar găsesc un sprijin în ceea ce au reușit până acum: frumusețea trăirilor în doi, micile bucurii provocate cu grijă, cu generozitate, fără simulări și trucuri de care uzează uneori tinerii amorezi. Oare pentru că Profesorul R. nu mai este tânăr? Pentru că scriitorul nu are destulă imaginație? Să nu complicăm lucrurile!... Să citim (să
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
din sfera culturii, o vede ca pe un personaj, iar povestea lor o asociază involuntar (și nu ostentativ!) unor episoade similare din istorie, din literatură. P.H.L. consemnează și curiozitatea Profesorului de a o întreba ce simte în momentele de maximă trăire a actului sexual (orgasm). Intelectual „dornic să știe tot”, el ar vrea să-i ofere iubitei sale nu doar tandrețe, ci și posibilitatea (cât mai des!) de a-și topi „inerția existențială” în sfera strălucitoare a senzației de zbor, după cum
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
scriitorul. Printr-un joc erotic complex, dirijat parțial de rațiune, deci prin conștientizare și control. Animalul adulmecă, omul admiră. Desigur, ajunge și să se îmbete cu parfumul celuilalt, dar, în același timp, își percepe beția, plasînd-o într-o rețea de trăiri, de sentimente și gânduri, astfel creând fondul, care poate contura un complex numit de poeți „arta de a iubi”. Oare Ovidiu, autor al operei poetice Ars amandi (Arta de a iubi), nu înțelegea prin artă mai mult decât meșteșug sau
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
poetice Ars amandi (Arta de a iubi), nu înțelegea prin artă mai mult decât meșteșug sau tehnică? Adică, un fel de sublimare a instinctului, transfigurarea organicului în fericirea dăruirii generoase până la identificarea cu ființa morală (și fizică!) a partenerului. Dincolo de trăirea strict personală a senzației, a plăcerii secrete ce inundă cele două trupuri îmbrățișate, petrecerea în doi „se justi 25 fică” prin consistența umană a relației, a comunicării, a gândului ce caută gândul pereche. P.H.L. se străduiește să definească acel capital
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]