1,183 matches
-
firavă și puțin semnificativă până către sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Volumul de poezii Cântece de rob (1930) ori piesele de teatru Metamorfoze și Anno Domini... (ambele din 1927), Molima (1932) nu impun o voce distinctă, deși maniera tradiționalistă (gândiristă chiar, în poeme) este concurată, în creația dramatică, de o profundă influență strindbergiană și ibseniană sau expresionistă, ce îi dau o notă particulară în epocă. Realizarea majoră a lui S. - la nivelul celor mai bune cărți ale literaturii române
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
PLAIURI ROMÂNEȘTI, revistă culturală apărută la București la 10 ianuarie și în februarie 1929 (două numere). Director: Ciprian Doicescu. Prin program, enunțat în Directive, publicația se circumscrie liniei tradiționaliste: „Precizându-ne astfel orientarea după o artă originală, în puterea creației noastre, ne declarăm, concomitent, sceptismul față de un anumit public neînțelegător și chiar «modernizat».” Acest program este susținut și de un eseu al lui Eugeniu Sperantia, Tradiție și organism social
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288839_a_290168]
-
fost însă o publicație de popularizare a acelor valori literare, artistice și sociale ce reflectă atașamentul față de tradiție, patriotism și convingeri democratice. Lipsită de un program cultural bine definit, preia din alte publicații, cu puține excepții, o literatură cu caracter tradiționalist și autohtonist. Poezia este semnată de Ion Minulescu (Nocturna, 4/1922, Cânta un matelot, 6/1922), Nichifor Crainic (Romanță, 7/1922), Octavian Goga (Oltul, 13-14/1940), Duiliu Zamfirescu, Al. A. Philippide, George Mihail Zamfirescu, Zaharia Stancu, Maria Cunțan; proza, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286880_a_288209]
-
promotori ai poeziei pure. („Poemul, ... conceput ca un univers autonom, cu legile lui arbitrare, cu hazardul lui prevăzut. Un fel de alfabet Morse.”). Dar fiindcă în poezia lui se vorbea de vaci, de priveliști provinciale, a fost catalogat ca poet tradiționalist, în afara modernismului. În realitate, tradiționalismul reprezintă o formă de modernism. G. CĂLINESCU În Priveliști (1930) - titlu polemic și ironic față de o întreagă tradiție contemplativă - scenele agreste, familiaritatea cu ritualurile câmpenești nu trebuie să ne inducă în eroare. Bucolismul acesta e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
ideile și filosofia statului liberal și ale Revoluției franceze cu concepția religioasă. Această atitudine a fost sancționată însă de cler și de ierarhia locală, măsură susținută și de Papă. În Franța a existat o încercare semnificativă de a adapta principiile tradiționaliste la noua situație numită mișcarea catolico-liberală care era condusă de Lacordaire, Lamennais, Montalembert și Gerbert. Cu toate că revoluția din 1830 cauzase mișcări anticlericale, chiar în acel an, Lamennais și susținătorii săi au publicat un ziar la Paris L'Avenir, în care
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
excludea Biserica prin legile sale. În același timp, presa liberală avea o atitudine potrivnică similară, iar unele dintre articolele publicate în paginile ei în acei ani manifestau o aroganță și o intoleranță față de Biserică, asemănătoare celei arătate de anumite ziare tradiționaliste față de liberali. Până la începutul secolului al XX-lea, în Spania jurnalismul nu era considerat o profesie stabilă, ci o treaptă către politică sau către funcții importante din sfera publică. Seoane și Sáiz afirmau că "înainte ca presa să devină o
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
care să stea la baza fenomenului mediatic din interiorul bisericii; exista mai degrabă o poziționare față de problemele societății contemporane, care răspundea tendințelor, disputelor și realităților vremii, prezența unei confruntări de idei chiar în interiorul catolicismului, pe de o parte (între intransigenți, tradiționaliști și aripa mai liberală), iar pe de altă parte între Biserică și noile idei filosofice și sociale care se răspândeau și se aplicau în societate; acest fapt demonstrează că nu exista o unitate nici de gândire nici de manifestare, ceea ce
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
perspectiva primatului, ci și în condițiile concrete în care erau inserate Bisericile locale. Datorită viziunii Conciliului Vatican II, s-a lărgit câmpul competenței la raportul întregii comunități ecleziastice cu societatea profană, sub toate aspectele acesteia (Ibidem, p. 40). 59 Grupul tradiționalist și cel modernist s-au "confruntat" la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea pentru impunerea Suveranului Pontif. Acesta a adoptat și a aplicat viziunea și linia sa de gândire. Pontificatele Papei Pius al IX-lea
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Dumnezeu omnipotens și omnisciens, profetul lui Allah, va părăsi această lume din care izgonise duhurile satanice, credea el. Pe parcurs, adeverindu-se că acestea mai sunt, arabii au făcut loc creștinismului iubitor de oameni, adevăr și frumos, și ebraismului inteligent, tradiționalist și căutător de certitudini. Coranul, Noul Testament, Talmudul și Cora s-au întâlnit pe niște fapte, sursă comună ale Vechiului Testament, monoteismul. Dar unitatea nu s-a putut realiza din cauza atâtor specificități care-i separă, uneori distanțându-i războinic, alteori apropiindu
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Constantin Virgil Gheorghiu, George Demetru Pan, Virgil Gheorghiu, Octav Șuluțiu, Septimiu Bucur. Condusă cu pricepere de Cezar Petrescu, sub a cărui direcție ieșiseră reviste importante precum „Hiena” și „Gândirea”, noua publicație își propune inițial să fie o exponentă a curentului tradiționalist, foarte puternic în anii ‘30. Fără a formula un program precis, directorul susține în articolul Cuvinte pentru încă un început că soarta multor scriitori, cărți, reviste și cenacluri ar fi fost alta „dacă păstrau un mai viu și instinctiv contact
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
eșecurile culturale din epocă: „Literatura și arta au pregătit un climat. Au pus în circulație principiile specificului nostru național și ale particularismului local, disprețuite până mai ieri de toți doctrinarii reformelor copiate după chipul și asemănarea Occidentului.” Enunțată teoretic, atitudinea tradiționalistă nu va căpăta un caracter dogmatic, ci va rămâne foarte discretă, revista renunțând, în cele din urmă, la orice constrângere ideologică în favoarea promovării valorilor. Așa cum se arată într-un articol de bilanț ( În pragul celui de-al doilea an), periodicul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
nu știu ce ascuns, și care arde...” (Închinare). Transcrierea fervorii se face cu scrupuloasă cenzură artistică, născând poeme de un lirism esențializat, ce amintesc de Blaga sau de Barbu prin geometrismul sever al rigorii formale, ilustrată atât de bine prin formula „modernismului tradiționalist”. Dincolo de orice influențe, registrul lui M. se rotunjește continuu sub presiunea unui suflu poetic de veritabilă intensitate a trăirii, contopind elemente diverse, cărora le împrumută pecetea propriei voci, de o simplitate aparentă, dar scoțând la lumină nervurile unei fine cizelări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
VII-a carte din D¶nkard, cf. infra); fratele lui Z³dspram, Manușåihr, mare preot În Fars și În Kerman, autor a trei Scrisori (Namagșh³ ș Manușåihr), ultima dintre ele datată țn 881 d.Hr., importante ca mărturie a unui conservatorism tradiționalist În doctrină, morală și rit; tot Manușåihr este și autor al D³dest³n ș d¶nșg, care este alcătuită din nouăzeci și două de răspunsuri la diferite Întrebări legate de tot felul de subiecte de morală, drept, cosmologie și care aparține
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de un grup de reformiști condus de Kharshedji Rustomji Cama (cf. infra) la New York, pentru a studia cu un celebru iranist american, A.V. Williams Jackson, care a exercitat o puternică influență asupra comunității parse. Deși a plecat ortodox și tradiționalist, Dhalla s-a Întors din America - devenind apoi Mare Dastur În Karachi - reformist convins și a Încercat să reînnoiască teologia zoroastriană prin fidelitatea față de Învățăturile profetului, pe care le considera ca fiind autentice și esențiale, și față de practica devoțională, din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a valorilor românești nealterate și deținătoare a unei culturi cizelate de contactul cu civilizația austriacă, simțindu-se încă în inferioritate etnică și marginalizată în plan politic de centrul „vinovat” de aderența la europenism. Tentația modernității și refuzul literaturii de factură tradiționalistă, asociate conștiinței eșecului și neputinței, generează la S. o devoratoare ură de sine care se manifestă și în „experimentele” poetice, și în tematica prozei sale. Risipite în presă, articolele critice și de opinie exprimă nevoia unei estetici proprii locului și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
populare de Sf. Gheorghe, dar dezavuează „acele basme ale elinilor”, rămășițe păgâne păstrate de tradiție. Are conștiința latinității limbii române, dar este mai nesigur în ideea romanității originilor. Prefețele sunt importante prin ideile iluministe ce le conțin - căci F., spirit tradiționalist, era totuși beneficiarul Enciclopediei franceze - și prin calitățile lor literar-artistice. Operă fundamentală, sub raport tipografic și lingvistic, desăvârșită de F., Mineiele de Râmnic au rezistat în timp, fiind reproduse și după două sute de ani de ortodoxie românească, și au marcat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286989_a_288318]
-
Mihail Sebastian în eseul polemic Cum am devenit huligan. Scandalul literar în jurul romanului De două mii de ani a clarificat oarecum poziția doctrinară de extrema dreaptă adoptată de R., dar a revelat și o închistare a teologului într-o atitudine îngust tradiționalistă, prin nimic confirmată ulterior. Monografia asupra lui Paisie de la Neamț sau aceea consacrată gravurii în lemn din Moldova evidențiază, pe lângă un spirit erudit, o deosebită intuiție în descifrarea valorilor artistice autentice și o conștiință românească echilibrată, ivită dintr-o sinteză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
în paginile revistei „Șantier” (1933- 1937). În articolul În ce situație ne găsim, Georgescu-Delafras precizează principala atitudine ce va anima preocupările redacției: veștejirea politicianismului. Într-un articol cu caracter de bilanț, În marginea anului literar, Ion Pas dezaprobă tendința preponderent tradiționalistă din literatura română, considerând-o vetustă și prăfuită. Autorul pledează pentru racordarea literaturii la „fizionomia vieții sociale”, care „e cu totul alta decât cea de dinaintea războiului”, afirmând că „literatura noastră de până acum, cu miros de sulcină și de opinci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288535_a_289864]
-
Publică proză Ion Călugăru (Mortul în concediu), I. Peltz (Stradă de război), G.M. Zamfirescu (Bariera), Ioan Slavici (Robia omului), Ion Pas. Studii și articole semnează Eugen Relgis (Idei și pseudo-idei) și F. Aderca (Moravuri intelectuale și Cum poți deveni scriitor tradiționalist, texte în care îl acuză pe Cezar Petrescu de plagiat după Guy de Maupassant). O. l. tipărește o scrisoare a lui Panait Istrati și răspunsul lui Ion Pas, care îi reproșează „confuzia ideologică” în care se complace și nerespectarea unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288535_a_289864]
-
spus, s-a reunit la 11 octombrie 1962. Lucrările sale, pe parcursul anilor următori, au transformat nu numai liturghia și limba creștinătății catolice (mai exact, latina a Încetat să mai fie folosită În ritualurile zilnice, spre furia perplexă a unei minorități tradiționaliste), ci și răspunsul Bisericii la dilemele vieții moderne. Decretele conciliului arătau clar că Biserica nu se mai teme de schimbare și nu se opune liberal-democrației, economiei mixte, științei moderne, gândirii raționale - nici măcar politicii seculare. S-au făcut primii pași - foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
comitet, în cadrul bibliotecii liceului din localitate. Punându-se „în slujba talentului”, cu dorința de a umple un gol în „beletristica acestui oraș”, inițiatorii publicației se declară „tradiționaliști” și îi iau drept călăuze pe scriitorii marcanți ai celor „trei mari orientări tradiționaliste: sămănătorism, poporanism, ortodoxism” (În loc de program). Rubricile obișnuite sunt „Carnet dobrogean”, „Cronica literară”, „Cronica teatrală”, „Ateneul popular”, „Cronica științifică”, „Reviste, ziare, cărți”, „Poșta redacției”, „Recenzii”, „Cronica măruntă”. Versuri semnează Liuben Dumitru, Laurențiu Georgescu, T. Moisescu, Dimitrie Batova, George Danubia (George Dan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289291_a_290620]
-
omagiu la adresa "eternului feminin", majuscula "L" nu este mai puțin un semn al "eternului narcisism" al poetului. Această coincidență prin care se ambiguizează o literă îi conferă o valoare specială, care depășește retorica grafiei expresioniste, dedublând un element al mitologiei tradiționaliste, convenționalizate (Luna) cu un element secret, inavuabil parcă, al mitologiei personale (Lucian). Majuscula devine astfel un fel de metaforă a reflectării eului într-o îndoita oglindă : sinea să și femeia, marcați printr-un unic semn : "L" semn îndoit, marca a
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
majuscule "L" est aussi une marque de l'"éternel narcissisme" du poète. Cette coïncidence grace à laquelle une lettre devient plus ambigüe lui confère une valeur spéciale, qui dépasse la rhétorique de la graphie expressionniste, en dédoublant un élément de la mythologie tradiționaliste, transformé en convention (la Lune) par un élément secret, qui semble inavouable, de la mythologie personnelle (Lucian). Par cela, la majuscule devient une sorte de métaphore de la réflexion du moi lyrique dans un double miroir : son être et la femme, réunis
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
taxonomia sa -, ca utilizator al dicteului automat. Aparenta contradicție a criticului provine din sondarea unor straturi diferite din poezia lui Maniu, pentru care poemul "Salomeea" se poate constitui ca punct de inflexiune între maximul formulei inovatoare, moderniste, și minimul formulei tradiționaliste, neobizantine, care-l determină pe critic să-l decreteze drept precursor al lui Blaga. Ovdiu S. Crohmălniceanu semnalează filonul expresionist atât în proza, cât și în poezia acestuia, pornind de la corelatul imagologic al literaturii, atrăgând atenția că stilul "bizantinizat" în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Art poetique), Stephane Mallarme. Simbolismul s-a manifestat În literatura română aproape sincronic cu simbolismul european, avându-1 ca teoreticican pe Alexandru Macedonski, conducător al cercului revistei Literatorul. Respins inițial de reprezentanții Junimii, de scriitorii de la Contemporanul, ca și de orientările tradiționaliste (sămănătorismul și poporanismul), simbolismul românesc s-a impus prin poeți reprezentativi, după anul 1900: Dimitrie Anghel, Ștefan Petică, Ion Minulescu și George Bacovia. AVANGARDISMUL - DADAISMUL Reprezintă o mișcare lansată În 1916 de Tristan Tzara, poet român. Acesta, Împreuna cu intelectualii
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]