9,252 matches
-
Dumas - tatăl”1. III.2. Din jale se întrupează Electra de Eugene O`Neill Din jale se întrupează Electra este una dintre cele mai bune opere ale scriitorului american și o interesantă actualizare a teatrului antic grecesc, mai exact a tragediei Electrei, cea sortită să și blesteme nenorocul și să-și jelească morții. Ca și trilogia lui Eschil, Orestia, în trilogia lui O`Neill 2 (alcătuită din piesele Întoarcerea acasă, Prigoniții și Stafiileă este reluată problematica destinului implacabil care planează asupra
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
pretins că este îndrăgostit de ea pentru a fi mai aproape de d-na Mannon. Tânăra pune la cale uciderea căpitanului cu ajutorul lui Orin, fratele întors și el de pe front. În piesa lui O`Neill, Orin joacă rolul lui Oreste din tragedia eschiliană, dar spre deosebire de opera predecesorului său, aici atragerea fratelui în planul de răzbunare nu este ușoară, căci personajul are o afecțiune puternică față de mama sa. Adam este ucis de Orin pe puntea vaporului pe care îl comandă, în momentul în
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
despre un teatru auster, moral, mitic, aducând cu un ritual, un teatru inspirat din mitologia elină în care împrejurări deosebite și situații limită forțează personajele la o alegere vitală. Militantul pentru libertatea omului, pleacă de la premisa că resortul principal al tragediei grecești era libertatea, ideea de fatalitate fiind doar un revers al acesteia. Dramaturgul francez a căutat în permanență mituri, adică subiecte ușor recognoscibile, fără recursul la diferite detalii psihologice. În perioada în care se afirmă teatrul epic de factură brechtiană
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
el fiind preocupat de filozofia existenței. Premisa fundamentală a filozofiei sartriene este de natură existențială, căci vizează modul de situare a omului aruncat într-o lume care așteaptă de la acesta s-o investească cu anumite sensuri. Inspirându-se din vechea tragedie a atrizilor, dramaturgul precizază că în Muștele a dorit „să abordeze tragedia libertății în opoziție cu tragedia fatalității”1. Pentru Sartre, libertatea înseamnă în primul rând spirit de discernământ, dreptul de a spune „da” sau „nu” în fața unor evenimente sau
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
de natură existențială, căci vizează modul de situare a omului aruncat într-o lume care așteaptă de la acesta s-o investească cu anumite sensuri. Inspirându-se din vechea tragedie a atrizilor, dramaturgul precizază că în Muștele a dorit „să abordeze tragedia libertății în opoziție cu tragedia fatalității”1. Pentru Sartre, libertatea înseamnă în primul rând spirit de discernământ, dreptul de a spune „da” sau „nu” în fața unor evenimente sau a unor idei. Acestui conținut moral, dar nu și moralizator, i se
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
modul de situare a omului aruncat într-o lume care așteaptă de la acesta s-o investească cu anumite sensuri. Inspirându-se din vechea tragedie a atrizilor, dramaturgul precizază că în Muștele a dorit „să abordeze tragedia libertății în opoziție cu tragedia fatalității”1. Pentru Sartre, libertatea înseamnă în primul rând spirit de discernământ, dreptul de a spune „da” sau „nu” în fața unor evenimente sau a unor idei. Acestui conținut moral, dar nu și moralizator, i se potrivesc o acțiune scurtă și
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
montare austeră, o exprimare limpede, tensionată și sobră, păstrând ceva din pompa antică ce transformă reprezentația într-o adevărată ceremonie. Problemele dezbătute vizează culpabilitatea individuală sau colectivă. Spațiul însuși este claustral: oraș închis, sufocat de prezența muștelor - simbolul eriniilor din tragedia antică, camere refugiu - camera tronului, în care se ascund vinovații. În Muștele Sartre dezbate, în spirit existențialist, vechea problemă a destinului uman. Modelul de la care pleacă îl constituie Choeforele lui Eschil, ce are ca personaj central pe Oreste, dar aici
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
timpului, s-au inspirat din legenda atrizilor; în urma acestei succinte treceri în revistă se poate însă constata că personajul care de la modelul eschilian la cel sartrian, de pildă, a cunoscut cele mai diverse interpretări nu este Electra, ci Oreste. În tragedia antică, fiul Clitemnestrei este prezentat ca un personaj mai nehotărât, mai slab, dominat autoritar de puternica personalitate a Electrei. Eroul lui Victor Eftimiu se apropie întrucâtva de cel sartrian, acționând nu sub imperiul lui Apolo, ci determinat de hotărârea sa
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
de departe poimâine, În v?ile Universului, peste o mie de ani. Rază care a c? zut pe fă?a lui murind? ????tore?te În Univers ? i ajunge pe rând toate stelele infinitului ?i miliarde de ani pe rând, Ins? tragedia lui Cezar se petrece mereu, f??? sfâr?it. Fraged? această tr?ie?te, dar pururi Într-un mediu nou. Pretutindeni ea e o clip? care nu este, devine, este, scade, nu este ". Aceast? idee Înseamn? pentru Eminescu mai mult: ea
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
triumfător) și tragic (unde răul este destin), infinitul ne face ridicoli. Oricum, spune Horia Gârbea (un bun eseist care se exprimă prin mijloace beletristice), conștiința de sine a omului a atins luciditatea supremă în comedie, și nu în dramă sau tragedie. Prin anii '70 apărea în versiune românească un celebru eseu al lui E. M. Foster intitulat Aspecte ale romanului, care propunea o evaluare a speciei pornind de la ipoteza suprinzătoare că toți marii romancieri de la Fielding și Laclos pînă la Balzac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
o experiență a suferinței și nevoia de autoterapie. Gârbea denunță ipocrizia sentimentelor (Charles-Bovary îi spune Emmei că o iubește, dar ea îl oprește: Dacă mai spui o dată cuvîntul ăsta sau orice altă vorbă răsuflată, chem poliția") care provoacă drame și tragedii de parodie. Deși autorul pretinde că Doamna Bovary sînt ceilalți, el poate repeta după Flaubert "Emma c'est moi". Victimele lui Horia Gârbea (este și aici o problemă) sînt celebre personaje feminine: Emma, Cleopatra, Nora, iar cuplul pare așezat sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Și e adevărat? MINISTRUL: Poate. La urma urmei, de ce nu? Înclin să cred totuși că văcarul a violat-o pe ea. Dacă nu eu, ci fiul văcarului ar fi ajuns ministru, sigur că am fi aflat adevărul. JENI: O adevărată tragedie. MINISTRUL: E drept. Tragedie. Altfel mama nu s-ar fi culcat niciodată cu un văcar. Ea se ținea cu șeful de post. Îi plăceau autoritățile. Și cred că am moștenit-o. De aia mă trimitea cu caii la păscut. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Poate. La urma urmei, de ce nu? Înclin să cred totuși că văcarul a violat-o pe ea. Dacă nu eu, ci fiul văcarului ar fi ajuns ministru, sigur că am fi aflat adevărul. JENI: O adevărată tragedie. MINISTRUL: E drept. Tragedie. Altfel mama nu s-ar fi culcat niciodată cu un văcar. Ea se ținea cu șeful de post. Îi plăceau autoritățile. Și cred că am moștenit-o. De aia mă trimitea cu caii la păscut. Ca să se țină cu șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
fi? S-ar întoarce lumea pe dos. Ca-n piesa de-am văzut-o. EMMA: Nu mi-a plăcut deloc. CHARLES: De ce? EMMA: Toți regii și prinții ăia... Și pînă la urmă au murit toți. CHARLES: Păi sigur, dacă era tragedie. EMMA: Mie nu-mi plac tragediile. Sînt prea triste. CHARLES: Dacă-s tragedii! Cum ai vrea să fie? Eu m-am bucurat de ea. Din piese înveți mereu cîte ceva... EMMA: Adică mergi la teatru să înveți? Ce? CHARLES: Morala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
dos. Ca-n piesa de-am văzut-o. EMMA: Nu mi-a plăcut deloc. CHARLES: De ce? EMMA: Toți regii și prinții ăia... Și pînă la urmă au murit toți. CHARLES: Păi sigur, dacă era tragedie. EMMA: Mie nu-mi plac tragediile. Sînt prea triste. CHARLES: Dacă-s tragedii! Cum ai vrea să fie? Eu m-am bucurat de ea. Din piese înveți mereu cîte ceva... EMMA: Adică mergi la teatru să înveți? Ce? CHARLES: Morala... s-o desprinzi din replici. EMMA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
-o. EMMA: Nu mi-a plăcut deloc. CHARLES: De ce? EMMA: Toți regii și prinții ăia... Și pînă la urmă au murit toți. CHARLES: Păi sigur, dacă era tragedie. EMMA: Mie nu-mi plac tragediile. Sînt prea triste. CHARLES: Dacă-s tragedii! Cum ai vrea să fie? Eu m-am bucurat de ea. Din piese înveți mereu cîte ceva... EMMA: Adică mergi la teatru să înveți? Ce? CHARLES: Morala... s-o desprinzi din replici. EMMA: Ce prostie! Din piese nu e nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Vreme frumoasă, dever slab! LEONIDA (intră ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic și o aprobă): Criză teribilă, monșer! (stă la locul lui) EFIMIȚA: Căldură mare. LEONIDA: Aprob pozitiv. (constată fără emfază) O, ce noapte furtunoasă. EFIMIȚA (indiferentă): Ce oribilă tragedie. LEONIDA: Destinul mă persecută implacabil. Totul rămîne într-un silențiu lugubru. O pauză mai lungă. Deodată se aud bătăi de orologiu. Ele vor continua pe replicile următoare, dar nu în ritm normal ci "pe sărite" ca și cum ar fi un ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
concura ca "replică" istorică siajul tranziției politice pe care o traversăm în România. Mephisto este indiscutabil "drama" unei comedii care ni se întîmplă tuturor astăzi și pe care, dacă nu o vom putea depăși, s-ar putea transforma într-o tragedie națională. Somnul rațiunii naște monștri, s-a mai spus... La ora de față e greu de întrevăzut destinul teatrului lui Horia Gârbea; dacă autorul va miza în continuare pe jocul bagatelei axiotropiste de universalizare a valorilor sau se va fixa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
se convertesc în gesturi spectaculoase de femeie dominatoare și aventuroasă. Doamna Bovary sînt ceilalți este o piesă construită pe principiul temei cu variațiuni, tema fiind crima lui Claudius și căsătoria lui cu fosta cumnată, complice ea însăși la crimă, din tragedia Hamlet, iar protagoniștii Emma și Charles Bovary. Charles este burghezul tradițional, degustător de teatru, de tragedii ale căror atrocități este obișnuit să le judece cu aristocratică detașare, trăgînd "învățăminte" folositoare. Pentru el, omorîrea regelui Hamlet este un act cultural de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
piesă construită pe principiul temei cu variațiuni, tema fiind crima lui Claudius și căsătoria lui cu fosta cumnată, complice ea însăși la crimă, din tragedia Hamlet, iar protagoniștii Emma și Charles Bovary. Charles este burghezul tradițional, degustător de teatru, de tragedii ale căror atrocități este obișnuit să le judece cu aristocratică detașare, trăgînd "învățăminte" folositoare. Pentru el, omorîrea regelui Hamlet este un act cultural de mult prins în insectar, dar pentru Emma evocarea lui repetată va determina o surprinzătoare trezire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
și imbecilă a seducătorului profesionist. Pentru a stăpîni lumea, femeia mai are nevoie de un singur pas de conștiință. Surprinzătoare este și apariția în scenă a lui Ion Nebunul din Năpasta lui Caragiale, căzut și el, așadar, tot dintr-o tragedie a crimei pasionale. Personajul vorbește ca un țăran român și provoacă în lectura textului un sentiment straniu, de fantastic amestecat cu ironie. Simulînd încercarea de a fugi cu Ion în lume, Emma îl silește pe onorabilul Charles să-l ucidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
de care nu se mai interesează nimeni, ulterior săvârșirii infracțiunii. Nu mai vrea nimeni să știe că prin schilodirea sau moartea unui om se distruge nu doar acea viață, ci și viața familiei aceluia care suferă consecințele producerii unei asemenea tragedii. Cel rămas invalid va trebui, tot restul vieții, să beneficieze de atenția și grija cuiva care să-l ajute să-și continue existența. Cel decedat, lasă în urmă nu doar vise și speranțe spulberate, ci și persoane dragi sau apropiate
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
orizontului de așteptare a cititorului contemporan, stârnind adeseori râsul, după cum anunță și subtitlurile pieselor: Tragi-comedie pe alocuri dramă în trei acte, Comedie politică dalla del’Dâmbovița în capitalism de cumetrie în 4 acte, Comedie în maniera în care nu devine tragedie. Dialogul dintre EL și EA din prima piesă, În patul lui Procust, Dan Lungu, reprezintă, în sens larg, un dialog dintre cei doi autori. Dacă Dan Lungu nu-și exprimă în mod ferm atitudinea față de regimul comunism, ci își lasă
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
Cu cine votezi? EA: Mă gândesc, m-ai pus pe gânduri, ce spui tu nu spun și aia de la TV, trebuie să mă mai gândesc, poate și față are dreptate. UN PROPRIETAR FURIOS Comedie în maniera în care nu devine tragedie PERSONAJE O TÂNĂRĂ INDIGNATA EU - Jorj-Ioan Georgescu, proprietar al unui apartament cu 2 camere în D4 JUDECĂTOAREA GREFIERA PREȘ VICEPRES CENZOR ADM ANGELA B - inginera, agenta de asigurări ȘEF SCARĂ A ȘEF SCARĂ C - electrician, fost lucrător la CFS - pensionar
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
să divorțeze.” Lung prilej de vorbe și de ipoteze”.(G.Topârceau) Se pare ca tot necazul pornea de la soacra sa.Aceasta o considera o aventurieră. Acuzațiile erau numeroase.Faptul că Duia nu se pricepea la gospodărie se transformase într-o tragedie.Pentru unii era o adolescentă întârziată,dar versată.Și plină de ispită. Crescută strict în regim de pension. Alintată. Contactul cu viața a schimbat-o total. Bărbații o sorbeau din priviri.Era elegantă. Ea le spunea ștrengărește tuturor „că nu
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]