1,267 matches
-
fragilitatea tuturor sentimentelor, gândurilor, stărilor de care m-am angajat cu inconștiență, numai pentru a mă deturna de stabilitatea unei solide „legături” cu tot ce e neant. Plinătatea acestei stări pe care o numesc poate impropriu „neant” - ceva care ar transcende gânduri, sentimente, viață și chiar moarte - e prezentă fără să fie vreodată nici „ceva”, și nici „nimic”. Am visat că eram într-o rachetă, împreună cu René, cu o viteză amețitoare parcă vedeam din alt spațiu peisajele Elveției, lacurile celor patru
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ignorant n-ar putea niciodată iubi decât rău, așa cum fac majoritatea celor leneși de inimă. A iubi nu pentru a poseda vreo ființă, nimic mai străin iubirii decât „iubirea din putere”, legată în lanțuri de corpuri, pe când iubirea de cunoaștere transcende obiectul iubirii, țintind cu săgeata sa apollinică adevărul niciodată dat oamenilor, dar totuși semănat ca impuls vital (ca dor de cunoaștere, pur și simplu) în întreaga ființă psihofizică și spirituală. Nu degeaba în limba ebraică „Abraham a cunoscut-o pe
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de presupoziții dogmatice: concilierea lor duce la construcții importante, precum ideea drepturilor omului, dar și la stabilirea unei etici riguroase a științei. Pe aceste principii se fondează practic umanismul modernității, atât cel laic, cât și cel religios, a cărui universalitate transcende culturile-palimpsest ale Occidentului, fără însă a le anula. În toată analiza panoramică pe care o face, Dubois, pe care l-am urmat pentru tipologia miturilor, corelează permanent istoria imaginarului cu statutul imaginii din diferite perioade ale civilizației și ale culturilor
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a contribuit niciodată la salvarea sufletului”. Doar credința în sine, naIVĂ, totală, asemănătoare cu cea a copiilor, ajută la mântuirea sufletului; „rațiunea nu are nimic comun cu domeniul credinței” - în sensul că adevărurile credinței nu contrazic rațiunea, ci doar o transcend; Luther susține ideea necesității absolute, în sensul că nu există voință liberă. Altfel spus, „nu stă în puterea omului să îndeplinească binele sau răul”. VII.2. Luteranismul în spațiul românesc această versiune originară a protestantismului a pătruns în Transilvania, unde
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
o măsură sau alta, creștinismul aceasta stă în “căderea” și-n “libertatea” lui noetică și creatoare. „Demoniacul” Baudelaire sau „dumnezeiescul” Dante sînt la fel de mari poeți, atît cît sîntem omenește îndreptățiți să-i judecăm. Orice altă judecată aparține lui Dumnezeu și transcende istoria.” Dl. Răzvan Codrescu, cu care dorin să stăm de vorbă, analizează, pentru a ajunge la ceastă concluzie, biografia, poezia și ziaristica lui Eminescu. Dacă nu m-ar uimi cu câtă seninătate afirmă lucruri neadevărate, nici n-aș intra în
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
though unseen amongst us, visiting / This peopled world with as inconstant wing / As summer winds that creep from flower to flower". (Shelley 2003: 114, 117)] Cu alte cuvinte, poetul-băiat a fost integrat în noua mitologie a romanticilor prin care văzutul transcende propriile hotare pentru a fi unit cu nevăzutul care se află dincolo și totuși se află înăuntru, așa cum William Blake nu a obosit să declare în permanență. Prin "sinfo-pictura" sa poetică, Chatterton a deschis în literatură tocmai acest orizont al
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
multe situații, defective (de obicei, nefolosite la timpurile trecute, la gerunziu, participiu, supin și la formele compuse cu participiu): a accede, a concede, a converge, a desfide, a diverge, a divide, a evinge, a exige, a inflige, a subdivide, a transcende. Confirmând observațiile de mai sus, DOOM2 înregistrează 10 intrări noi aparținând tipului III, dintre care 8 au bază în verbe mai vechi și numai 2, ambele defective (a accede și a transcende), sunt neologisme propriu-zise. 2.2.4. Verbele în
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
evinge, a exige, a inflige, a subdivide, a transcende. Confirmând observațiile de mai sus, DOOM2 înregistrează 10 intrări noi aparținând tipului III, dintre care 8 au bază în verbe mai vechi și numai 2, ambele defective (a accede și a transcende), sunt neologisme propriu-zise. 2.2.4. Verbele în -i și în -î Deși toate clasele și subclasele de verbe cu sufixe de infinitiv -i sau -î sunt grupate sub tipul IV, situația lor este diferită. (a) Clasa 1 (tipul fugi
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
și Socrate. Filosofia înțeleptului atenian avea numeroase puncte comune cu cea a sofiștilor, dar o depășea în domeniul dialecticii. În aceeași manieră, învățătura lui Buddha se asemăna în anumite privințe cu cea a contemporanilor săi, dar în același timp o transcenda prin perfecțiunea căii de eliberare. 4. O nouă religie Secolul în care s-a născut Buddha a fost o perioadă de mari frământări intelectuale și de căutări filosofice, nu doar în India ci și în alte părți ale lumii. În
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
înalt din lume, sunt cel mai bun din lume, sunt cel mai bătrân din lume; aceasta este ultima mea naștere; nu voi mai avea o altă existență”. Mitul nașterii proclamă deci că încă de la venirea sa pe lume, viitorul Buddha transcende cosmosul și abolește spațiul și timpul. Numeroase miracole anunță evenimentul. Astfel, în aceeași zi, la aceeași oră cu cea a prințului se mai nasc: 500 de negustori-șefi (kulika), 10 000 de fete, printre care și Yaśomatī sau Yaśodhară, viitoarea lui
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
mai înalt om din lume” (păli: aggo’ham asmi lokassa) semnifică transcendența spațială a lui Buddha. El a atins cu adevărat „vârful lumii” (păli: lokagge), traversând cele șapte etaje cosmice, care corespund celor șapte ceruri planetare. Prin aceasta însă, Buddha transcende și timpul, deoarece în cosmologia indiană punctul din care a început creația este vârful, ca atare locul cel mai „vechi”. De aceea, Iluminatul exclamă: „Eu sunt cel mai în vârstă dim lume” (păli: jețțo’ham asmi lokassa). Căci, atingând vârful
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
prin frecventele lor referiri la elementele primordiale. Iubirea - mărturisește Othello - îl sistematizase interior, îl adunase într-un cosmos; absența ei înseamnă (de aici drama) distrugerea acelui cosmos, haosul. Și astfel, scena pe care evoluează devine scenă planetară, iar lecția întîmplărilor transcende epoca în care ele se petrec. Nu e o lecție doar pentru martori, ci pentru umanitate. Cu fiecare operă, Shakespeare - a spus-o Eminescu, marele său admirator - ne învață „ce-un ev nu poate să te-nvețe” („Cărțile”). *După comunicarea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aparent și cel codificat, freatic al interiorității, unde biografia se subminează și se izbăvește prin scris. Chinuitoare zădărnicie, dăruire maladivă față de o himeră? Ne salvează totuși, atât cât se poate, de mediocritatea cotidianului și de mediocritatea din noi Înșine. Scrisul transcende când și când efemerul, translându-l În iluzie. Și datorită lui MRP, a acelei naive fraternizări venite de la Văleni, Înscrisă pe o carte poștală a vremii, „dublul” mă Înlănțuise treptat, impunându-și urgențele, obsesia, tensiunile, limba. Fără bolile sale aș
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
al cărții, spațiu al vinei, al vindictei parodizante, acolo unde frumusețea e o „sfidare”. Parodia eucharistiei o legitimați splendid În ultimul epilog, unde e vorba de interdicția de a mânca din pomul cunoașterii. Datoria de a mânca, adică de a transcende condiția edenică spre condiția umană, responsabilă. Aici Însă Îmi permit să mă opresc. Din ce scrie Filip Începând de la alineatul 4, pagina 351, ar rezulta că Filip, personajul Dumneavoastră, preferă condiția umană datorită, anume, contradicțiilor ei fundamentale sau datorită faptului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ca un mesaj triumfal sau belicos, dar și În lentoarea statică a saturării, accept indus și indolent, deși mereu lucid, al efemerității, al ciclurilor vitale - telurice și cosmice. Kafka numea această conștientizare... naștere. Adevărul „nașterii” de sine - plenitudine În durere - transcende suferința. Marca adevăratei poezii, adevăraților poeți. * Poezia nu este singura regală cale de acces a Martei Petreu spre adevăr, spre viață deci. Demersul analitic subtil, codificându-și și ritmându-și tensiunile În lirică, află În exegezele critice ale poetei o
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
solitudinea și vulnerabilitatea, evita confesiunea, ca și lamentarea. Rana ascunsă exploda, Însă, la orice atingere imprudentă, ca o floare a răului, hrănită, ca și la poet, din mucegaiuri, bube și noroi, Îmblânzită și fermecată doar prin pretextul jocului care Își transcende obiectul. Lui Arghezi i-ar fi plăcut, probabil, seria „crocodililor” lui Saul. Nu doar crocodilul care se hrănește și se perpetuează prin autodevorare, digerându-și coada, ci, mai ales, un altul sau același, aflat și el În serviciul simbolului. Crocodilul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
De l’autre côté (2000), în care propune, într-un limbaj abstract apropiat de cel al lui Cezar Baltag sau al lui Nichita Stănescu, un exercițiu de purificare prin contemplație, o tentativă de a descifra înțelesurile ultime și de a transcende concretul și propriile trăiri spre a regăsi, dincolo de contingent și temporalitate, sentimentul participării la unitatea primordială a universului. Intitulat cu numele unor graffiti de pe culoarele metroului parizian, volumul Tags (2002; Premiul Uniunii Scriitorilor) aparține unui autor care caută să controleze
FLAMAND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287016_a_288345]
-
teatru (2000) reprezintă desprinderea de registrul literar al absurdului și descoperirea unei formule personale de metateatru, caracterizată prin introducerea unui preambul situațional, unde sunt precizate circumstanțele viitoarei acțiuni, dar și prin acreditarea ca personaje a Publicului și a Autorului. Replicile transcend sfera banalului, unde ele se consumă, spre a se cantona în veritabile comentarii autoreflexive. Tehnica se regăsește în Păcală (2002), aplicată însă la lumea rurală și la literatura ei, ceea ce va fi exploatat în sensul stabilirii unor permanente relații intertextuale
DASCALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286695_a_288024]
-
tema „dispariției țărănimii” și la romanul Cel mai iubit dintre pământeni (cu focalizarea comentariului asupra protagonistului acestuia, Victor Petrini), interpretat ca fiind nu doar un „roman despre obsedantul deceniu”, ci o operă cu o tematică ontologică, cognitivă și morală care transcende prin semnificațiile sale momentul social-istoric vizat în primă instanță, un roman existențial, cu dimensiune metafizică, cu trimitere la chestiuni dintre cele mai neliniștitoare pentru condiția umană. Volumele Fănuș Neagu și Eugen Simion - ambele editate în 2001 - sunt consistente micromonografii critice
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
propriii ochi. Perversitatea Poveștii de iubire este, ca și În cazul lui Kierkegaard, una exercitată de pervers asupra lui Însuși. Pentru că, la două sute de ani și o revoluție sexuală după marchizul de Sade, nu asistăm la celebrarea energiei vitale care transcende binele și răul, ci la modestia scriitorului contemporan care intră cu dexteritate În mintea unui dezaxat pentru a (de)juca Într-o peliculă unde se văd marginile camerelor de luat vederi. Pentru că fratele mai mic al lui Mersault nu mai
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o identitate. Nimic original aici, deși nimic fals. Se pare că Anne Garréta se ia În serios, iar cititorul de astăzi antipatizează asemenea scriitori. Totuși, ea știe și poate să relativizeze toposul autoreferențial. Mesajul ultim al romanului este unul care transcende socialul - expresie dublă a unei grozave nostalgii și a unei reci disperări a subiectului incapabil atît să revină la condiția de individ deleuzian - mecanic și satisfăcut - sau chiar rousseauist - original, pur, natural - cît și să se integreze ca zoon politikon
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cedezi”, spune Irène la un moment dat, și se pare că aceasta este deviza carpe diem-ului ilustrat de romanul Lorettei Nobécourt. Provocarea scriitoarei este următoarea: ființa umană nu poate fi redusă la dogmatica creaționismului creștin, dar nici nu-și poate transcende dualitatea constitutivă: conștiința - martorul și corpul - actorul. Mersault, K sau numeroasele personaje “minimaliste” recente sînt interpretate astfel de cuvintele naratoarei: “Indiferența nu este la mine decît un exces de sensibilitate”. Instinctul vital și omenescul, crede Lorette Nobécourt În toate cele
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
modernilor este dispariția. Nu dăinuirea. Ceea ce dăinuie din ea, odată cu trecerea timpului, sînt dovezile ei de iconoclasm, vii În diferite momente ale istoriei, ajunse relicve astăzi. Un discurs care Își explicitează intenția de a deveni model și deci de a transcende prezentul este lovit imediat de invaliditate estetică pentru că derogă de la legea imanenței: literatura nu contează decît dacă e vie, și nu e vie decît dacă are măsura omului care o scrie. Numai astfel se poate Înțelege umanismul literaturii, care nu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
una a solidarităților, și nu a unei solidarități. Omul medieval era prins într-o vastă rețea de solidarități, ce mergeau de la comunitatea rurală, ca să nu ne referim neapărat la clanurile de familie din interiorul acesteia, până la marea comunitate creștină, ce transcende limitele organizărilor politice. Între aceste două extreme se aflau alte solidarități, precum confreriile (în care intră și „vecinătatea”), organizațiile profesionale (breslele), stările politice etc. Dacă în alte regiuni această instituție a fost un simplu episod legat de implantarea prin forță
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Itaca Itaca ultima oprire, visată de-a lungul timpului este locul în care timpul devine ospitalier. Fiindcă dacă Itaca este ținta, capătul călătoriei, locul care alimentează dorul de țară, nostalgia, dacă insula apare ca ceea ce durează, imaginea unei fidelități care transcende timpul, Itaca este și locul în care se joacă misterul timpului. Dacă Itaca este o imagine, de mai multe ori evocată și convocată de către poeți și de către scriitori, cu o fervoare ardentă și o intimă pietate, ca orizont al unui
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]