2,637 matches
-
cărora și astăzi discuția este deschisă) și producerea unor creații departe de muzica de operă. S-a preocupat însă și de furnizarea unui repertoriu mai simplu, pentru bisericile cu capacități mai modeste, atent la respectarea exigențelor liturgiei. Fenomenul recuperării pozitivității transcendentului, a sensului istoriei și a tradiției, trăsături evidente ale romantismului, a dus la formarea de scholae cantorum - după modelul celor vechi -, unde cântecul sacru și referința la modelele repertoriale istorice (cântul gregorian, polifonia Renașterii, avându-l în frunte pe Palestrina
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
lumânării), iar alte elemente pragmatice depind de daruri, mai ales în prima parte pregătitoare, daruri purtate la altar. Unele gesturi (ridicarea în picioare, închinarea) trec de la profan spre gesturile sacre, dar trebuie să ținem seama de: a) spațiul bisericii, vas transcendent ecleziast; b) timpul liturgic, în care trupul primește valori simbolice; c) comunicarea de tip simbolic; d) curățirea sufletului prin sacru cu gesturi simple (ridicarea mâinilor, implorarea), cu poziții ale corpului (rugăciunea în genunchi) și cu gesturi inventate de credincioși, care
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
i-au tremurat atât, asta nu s-a întâmplat din pricina entuziasmului meschin pricinuit de faptul că primea pentru munca lui niște bani pe care nu contase, ci pentru că ordinele și orientările creierului, ocupat acum de subiecte de o importanță mai transcendentă, îi soseau acum dezordonate, confuze, cotradictorii la respectivele terminale. Când se întoarse în zona comercială a Centrului părea mai liniștit, agitația devenise interioară. Scutit de a se mai ocupa de mâini, creierul născocea succesive șmecherii, șiretlicuri, capcane, strategeme, trame, subtilități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să mai fiarbă puțin. Lasă-l să-și Închipuie că ar putea să mă Înfrîngă. Nu are cum ca din acest conferențiar mobilizator Între două vîrste să iasă o creatură nouă și proaspătă, strălucind de spuma inocenței și a ironiei transcendente. Nu există precedente. Diavolul apucă o frunză ce-i este la Îndemînă și și-o Îndeasă Între buze. Șuieră În ea „I Did It My Way“. Un pictor ambulant ridică ochii să vadă cine cîntă. Frunza Îi cade În cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cît de cîtă ordine după ce zeii cerului și pămîntului fii ai Dezastrului Își făcuseră pohtele cu lumea aceasta! Wakefield Își toarnă apă Într-un pahar din cana de sticlă de pe tribună și sunetul e pur; publicul aude fiecare picătură. Tăcere transcendentă! Are impresia că vede picioarele lungi ale Milenei În primul rînd, luminoase În libertatea lor, eliberate de ruinele Lumii Vechi. — Așa că pe vremea cînd profesorul era doar un băietan devenise expert În a-și face case temporare În umbra cimitirelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
clasă P. Centrele memoriei - reprogramate prin intermediul drogurilor de clasă M, pentru a-și aminti doar momentele plăcute. Conectivitatea și sociabilitatea - controlate prin procesoare electroneurale. Dorințele sexuale - deconectate de nevoia de a procrea, ca rezultat al multiplelor schimbări biologice. Aspirațiile religioase transcendente - Înlocuite de extazuri artificiale disponibile grație unei largi varietăți de medicamente psihotropice. Scheletul moral - atrofiat aproape complet, dar Încă mai prezintă ușoare urme de preocupări biologice și chiar sociale. Dacă tăiem calea de producere a acestor urme, eliminăm total solidaritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
urmă; cubismul are în vedere o „revoluție prin formă”, deformînd și, în cele din urmă, abolind legile perspectivei tradiționale; expresionismul se întoarce spre arhaic, elementar, stihial și „strigăt”; conturul, figurativismul, copia după natură sînt rejectate în favoarea unei naturi alter; autoritatea transcendentă e delegitimată și, odată cu ea, sînt refuzate valorile societății întemeiate pe dreptul divin. Tendința de autonomizare, de purificare extrem(ist)ă este, în fond, reflexul disperat al unei nevoi de autodefinire radicală, de identitate „nouă” și „esențială”, în condițiile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
primitivă și nonfigurativă (v. observațiile privind „ideizarea” formei, cu distrugerea [reducerea] ei „savantă” la „cea mai esențială sintetizare materială, spre a impune cu putere simbolizarea” și „abstracțiunile senine”). Alte judecăți rețin retrospectiv atenția: „decorativismul exotic apropiat de Gauguin” și „emotivitatea transcendentă” a picturii Ceciliei Cuțescu-Storck; „expresia specifică, substanțială, lipsită de literatură” a lui Gh. Petrașcu, iubitor de „expresiuni noi”. Sînt numai cîteva argumente pe care Cornel le opune obtuzității criticii oficiale, acuzată de „lipsă de înțelegere și teamă de noutate”. Caracterizarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
De fapt, tocmai în această ambiguitate a individualității creatorului rezidă interesul fantastic al enigmaticei lui opere. Ea se citește ca un cifru”. Trăsăturile pe care le stabilește într-un tabel sintetic ca fiind specifice fantasticului absurd: „fantastic á rébours”, fără transcendent, „primatul grotescului asupra goticului”, „metamorfoza mecanomorfă”, „substituirea (de tip absurd) om-animal”, sînt — toate — proprii creației lui Urmuz. După paranteza stalinistă a anilor ’50, o parte a criticii care-l va „recupera” pe autorul Paginilor bizare va pedala - pe culoarul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
între ziduri mai scutură luturi și fier. Mari semeni de altădată O clipă s-arată și pier. Turn negru stă în picioare și-și numără anii învins. Taci, că sfântul de piatră aureola în noapte și-a stins. [1927] * PEISAJ TRANSCENDENT Cocoși apocaliptici tot strigă, tot strigă din sate românești. Fântânile nopții deschid ochii și-ascultă întunecatele vești. Păsări ca niște îngeri de apă marea pe țărmuri aduce. Pe mal - cu tămâie în păr Isus sângerează lăuntric din cele șapte cuvinte
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
sinteză Între apaș, sioux și cheyenne. Lup-Negru colinda la nesfârșit preria, Însoțit de calul Shinook și de lupul Toopee. Nu numai că acționa, sărind mereu În ajutorul celor slabi, dar Își comenta mereu propriile acțiuni pe baza unui criteriu etic transcendent, poetizat uneori prin diferite proverbe dakota sau cree, alteori mai discret, printr-o referire la „legea preriei”. Peste ani, Michel continua să-l considere tipul ideal al eroului kantian, acționând totdeauna „ca și cum ar fi fost, prin maximele sale, un membru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
esenței cu privire la cine este. S-ar putea spune în termeni aristotelici că, de fapt, cauza formală depinde de cauza finală”. Ne punem întrebarea: care este semnificația deplină al sensului vieții care oferă certitudinea de a trăi pentru o cauză superioară, transcendentă? Prin chestiunea sensului se înțelege, în mod esențial, semnificația ultimă a vieții în globalitatea ei, unificată în raport cu întregul. Întrebarea sensului include libertatea, munca, iubirea, fericirea, lumea, societatea, răul, suferința și moartea. Conștiința este cea care caută sensul și, dacă s-
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
pe sine. Întrucât implică o logică a crezului, problema sensului a devenit astăzi un „loc” al credinței ca punct de inserție și de legătură cu experiența credinței. În trecut, întrebarea despre sens își afla răspunsul în polarizarea întregii gândiri în jurul Transcendentului și în înțelegerea religioasă a vieții, fără ca credința să pună o problemă radicală de legitimare. Odată cu cotitura antropologică a gândirii moderne și cu polarizarea asupra omului, a baricentrului structural și interpretativ al realității, imaginea sensului a devenit problematică. Această schimbare
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
excludere realizată prin comunitatea de gen. Alteritatea Celuilalt nu depinde de o calitate anume care l-ar distinge de mine, căci o distincție de această natură ar implica între noi aceeași comunitate de gen care anulează alteritatea. [...] Celălalt rămâne infinit transcendent, infinit străin - însă chipul său, în care se produce epifania sa și care face apel la mine, se desparte de lumea care ne poate fi comună, ale cărei virtualități se înscriu în natura noastră și pe care le dezvoltăm în
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
atitudinii de acceptare sau de repulsie față de o măsură absolută, cu care confruntăm alegerile noastre. În acest sens se explică faptul că semnificația vieții oricărei ființe umane este legată de atitudinea sa în raport cu o măsură absolută, indicată ca o chemare transcendentă. Considerată în această cheie de lectură, Biblia este revelația și istoria unicei realități, a chemării lui Dumnezeu adresată fiecărui om. 1.2.1 Legătura dintre „evanghelie” și „experiență” în Biblie În Vechiul Testament omul este calificat în dependența sa globală față de
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
desprinde posibilitatea experienței transcendentale ca întâlnire cognitivă directă a acelei ființe care trebuie să fie cunoscută. După ce am analizat unele nuanțe ale experienței, următorul pas ne introduce în experiența de credință, de care omul este capabil prin deschiderea sa față de transcendent și prin capacitatea sa de a se autodepăși. J. Fuchs (reluând poziția lui J. De Finance) afirmă că rațiunea umană poartă în sine semnele unei „reprezentări” sau „caracterul de locțiitor” al lui Dumnezeu necunoscut. Devine evident că experiența morală are
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
ordinar al muncii și al vieții sale. Relația este cea care face din orice persoană un „eu” deschis față de un „tu”, o ființă chemată la comuniunea cu ceilalți și la dăruirea de sine celorlalți, relația cu „Tu”-ul suprem, ființa transcendentă și absolută care pentru omul credincios este Dumnezeu. În experiența bolii și a suferinței, chiar și această relație suferă o sfidare profundă: poate fi obiect de încercare, determinând bolnavul să pună în dubiu existența lui Dumnezeu, sau poate fi momentul
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Al patrulea pasaj, de la persoana bolnavă la ființa umană „radicală și finală”. Este vorba de surprinderea omului în radicalitatea și în finalitatea lui, adică în rădăcinile sale și cu referire la destinul său ultim. În perspectiva unei antropologii deschise față de transcendent și în perspectiva credinței creștine, rădăcinile omului nu stau în omul însuși, nici în cel care este generat, nici în cei care îl generează, ci în Dumnezeu Creatorul, izvorul prim al vieții umane. 1.2 Filosofia bolii Este cazul să
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
adevărat niciodată. Singura cale, de cunoaștere, e cea a rugăciunii. Prin actul rugăciunii se poate realiza ridicarea în trepte a sufletului către Dumnezeu. Rugăciunea minții și a inimii, altfel spus, e puntea mistică, întrepătrunderea până la unitate a energiilor individuale și transcendente... Rugăciunea înlesnește adâncirea în lumea spiritului... Până în fundul bulboanelor tăcerii. Și, aceasta Iorgu o simți în toată ființa lui. Un mare fior îl străbătu, din creier până la măduvă, până în vârful tuturor mădularelor. Tremura prins ca de un ger năpraznic. Dinții
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și ea ne spune că păsărica trebuie să aibă o viață suprasensibilă, pentru că putem crede că supremul Autor a toate cele create a dotat-o fără vreun scop anume, asemănător incomensurabilității?; avem de presupus că nu are vreun scop anume transcendent acest misterios ? Totul la păsărică relevă foarte clar un plan preconceput, totul ne demonstrează un destin ocult și, cum nu putem fi atât de josnici încât să presupunem că copilul, care în mod material o construiește, are habar de triunghiuri
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
ne putea declara ajunși la capătul liniei fericirii. „Ca frate am învățat că fiecare zi este o ocazie nouă pentru a fi fericit” spunea un frate în vârstă. Chiar așa, fericirea este înțeleasă ca o perspectivă de viață deschisă spre transcendent și nu ca ceva care poate fi găsit o dată pentru totdeauna; este nevoie să știm cum să o alimentăm, să o facem să crească, să ne îngrijim de ea, este vorba, în cele din urmă, de un proces educativ care
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
2 Fericirea și sensul vocațional al existenței Multe studii au confirmat corelația dintre sensul vieții și orientarea vocațională, în mod particular în contextul vieții consacrate și sacerdotale. Pentru aceste persoane o existență fericită indică o viață deschisă aspectelor vocaționale și transcendente, o perspectivă care trece dincolo de căutarea unei stări de bine imediate. Într-un studiu recent prezentat cu ocazia unui simpozion care s-a ținut în Noddfa, Penmaenmawr, în colaborare cu Universitatea din Glyndwr (North Wales, United Kingdom), s-a arătat
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
ce contribuie la ceea ce constituie starea de bine și fericirea. Ba chiar mai mult, vom vedea cum astfel de considerații pot fi folositoare și pentru cine, cum este cazul persoanelor consacrate, este motivat de un tip de fericire cu caracter transcendent. Descoperirea aspectelor psihologice ale alegerilor lor nu este utilă numai pentru a încununa un ideal de fericire croit pe măsura proprie, ci, mai degrabă, este utilă pentru a afla caracteristicile concrete ale unui proces de creștere care îi însoțește pe
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
fie orbită de confuzie și de angoasă și să fie redusă la un bine efemer și iluzoriu, care nu lasă nici un spațiu unei perspective comprehensive a diferitelor componente orientative și teleologice ale persoanei umane. 2. Neliniștea unei fericiri deschise spre transcendent Inconștientul omului, ca de altfel și pulsiunile sale interioare, trebuiesc în mod sigur dresate și controlate. În același timp este nevoie să se ia în considerație viața nu numai din prisma univocă a profunzimii psihicului, ci și dintr-o perspectivă
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
Sa plină de iubire infinită”. Acestea sunt cuvintele unei persoane consacrate care și-a petrecut toată viața primindu-i pe ceilalți în casa de spiritualitate în care trăiește. Această prezență misterioasă a lui Dumnezeu, care ne recheamă atenția asupra sensului transcendent al fericirii se descoperă oriunde, într-un loc pierdut printre copacii de la țară ca și în gălăgia plină de praf a unei metropole. Această privire este expresia unui nou mod de a vedea ceea ce se așteaptă de la viață, deoarece se
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]