1,736 matches
-
spirituală și una materială (singura accesibilă simțurilor sale). Elitele intelectuale ale primelor zeci sau sute de milenii ale omenirii, în cercetările lor, au rămas credincioase acestui model dualist, așa că, în ansamblul cunoștințelor și explicărilor realizate, găsim constant două dimensiuni: una transcendentală și alta imanentă. Imanența codifică materialitatea - mai precis, consistența obiectuală (ce acceptă și implică un element de idealitate sau de abstracțiune) - a fenomenului artistic (subiacent operei ca fapt real/concret al acestei lumi). Transcendența indică extensia intelectuală, simbolică, ipotetică, suprapunându
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
și verum în trasarea laturii transcedentale a obiectului artistic. O categorie cu statut aparte este cea de pulchrum, dobândită numai prin contemplație, ea având un statut subiectiv ce prezintă o validitate universală. Toți acești termeni, înțeleși în general ca termeni transcendentali, sunt gândiți în așa fel încăt să fie aplicați în orice analiză. În 1757, Alexander Baumgarten 22 identifică în Metafizica mai multe concepte, ca unum, verum, perfectum sau bonum ca predicate ce stau la baza oricărei entități într-un sens
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sunt gândiți în așa fel încăt să fie aplicați în orice analiză. În 1757, Alexander Baumgarten 22 identifică în Metafizica mai multe concepte, ca unum, verum, perfectum sau bonum ca predicate ce stau la baza oricărei entități într-un sens transcendental, iar în §116 vorbește despre acești predicați ca fiind absolut necesari oricărei entități. Mai mult, Toma de Aquino folosește ideea de frumos (pulchrum) pentru a defini ființa, pulchrum fiind un fel de revelare a ființei împreună cu alte calitățile ale sale
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Prin umanism se descoperă valorile și scopul în sine ale omului. Explicarea ontologică a artei ține de umanism, adică de o rezolvare a necesităților și a nevoilor omului în căutarea adevărului și a frumosului. Însă, dacă umanismul respinge validalitatea justificărilor transcendentale, atunci toate formele artistice ce țin de supranatural nu pot explica direct umanismul și nici nu pot fi eliminate total, deoarece se pleacă de la ideea că ele sunt o caracteristică și un efect al spiritualității umane. Astfel, umanismul trebuie înțeles
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de care dispune. O ipoteză ce nu poate fi susținută, deoarece opera de artă poate să apară sub o infinitate de forme ce au la bază diferite naturi. Opera redusă la nivelul obiectului fizic înseamnă reducerea din proprietățile estetice și transcendentale ale operei în general. În aceleași timp, opera de artă nu poate presupune doar un obiect fizic, întrucât ea este o creație imaginară ce poate rămâne doar la nivelul imaginației așa cum se întâmplă în cazul muzicii. Pentru a exista, muzica
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ca entități non-temporale (ideea fotografiei). Însă orice idee are un conținut (Gehalt) prin care putem determina tipul de obiecte sau tropi constituenți. Prin intermediul ideilor se determină posibilitatea existențială a unui obiect individual. Iar prin calitățile ideale trebuie să înțelegem universalii transcendentali, ce pot fi înțeleși ca entități non-temporale a căror exemplificare constă în proprietățile individuale. 4. "Creația" sau jocul liber al imaginației și al înțelegerii Obiectul natural se află într-o relație deschisă cu acțiunea artistică. Libertatea artistică are ca substitut
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
reală auto-suficientă ce nu mai reprezintă, ci doar se prezintă ca realitate deplină. Opera de artă devine o existență prin intermediul creației: nu mai imită realități, ci crează realități. Modelul tehnic al artei (creație-operă și artă-audiență) este respins în beneficiul exprienței transcendentale. În acest context, ideea de catharsis funcționează ca un fel de potențialitate pentru ființă ce intră în procesul de purgacion doar prin intermediul artelor. 1. Efectul oglinzii: imaginea între imitație, (re) prezentare și imaginație Orice formă de imitație artistică nu poate
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
gândim obiectul de artă ca fenomen. Putem gândi imaginea ca funcționând în trei ipostaze. Prima, imaginea intuițională prin care mentalul propulsează în obiectul de artă propria interpretare. A doua, imaginea originară ce exprimă ideea primă a artistului. A treia, imaginea transcendentală ce funcționează ca suport existențial atât pentru imaginea intuițională, cât și pentru imaginea originară. Imaginea transcendentală este pregătitoare pentru toate imaginile ulterioare, servind ca existență pre-ontologică lor. Totodată, imaginea transcendentală devine și temeiul ontologic al existenței imaginii spontane, adesea întâlnită
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
intuițională prin care mentalul propulsează în obiectul de artă propria interpretare. A doua, imaginea originară ce exprimă ideea primă a artistului. A treia, imaginea transcendentală ce funcționează ca suport existențial atât pentru imaginea intuițională, cât și pentru imaginea originară. Imaginea transcendentală este pregătitoare pentru toate imaginile ulterioare, servind ca existență pre-ontologică lor. Totodată, imaginea transcendentală devine și temeiul ontologic al existenței imaginii spontane, adesea întâlnită în pictura abstractă. Conținutul operei de artă poate fi interpretat ca o înșiruire de imagini simbolice
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
originară ce exprimă ideea primă a artistului. A treia, imaginea transcendentală ce funcționează ca suport existențial atât pentru imaginea intuițională, cât și pentru imaginea originară. Imaginea transcendentală este pregătitoare pentru toate imaginile ulterioare, servind ca existență pre-ontologică lor. Totodată, imaginea transcendentală devine și temeiul ontologic al existenței imaginii spontane, adesea întâlnită în pictura abstractă. Conținutul operei de artă poate fi interpretat ca o înșiruire de imagini simbolice care duc la concretizarea operei de artă, prin faptul că ele intermediază conexiunea cu
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
intențională, transpusă de artist în obiectul de artă. Iar prin intermediul (re) prezentării obținem imaginea intențională ce se află în strânsă legătură cu imaginea originară. La nivelul imaginației, cele două tipuri de imagini sunt depășite prin nivelul pre-ontologic presupus de imaginea transcendentală. Aceasta trebuie înțeleasă ca originea imaginilor în general: se prezintă ca o succesiune continuă de imagini. Totodată, imaginea transcendentală este și entitatea care stă la baza ambelor tipuri de imagine (intuițională și originară) și fără de care imaginea în general nu
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
strânsă legătură cu imaginea originară. La nivelul imaginației, cele două tipuri de imagini sunt depășite prin nivelul pre-ontologic presupus de imaginea transcendentală. Aceasta trebuie înțeleasă ca originea imaginilor în general: se prezintă ca o succesiune continuă de imagini. Totodată, imaginea transcendentală este și entitatea care stă la baza ambelor tipuri de imagine (intuițională și originară) și fără de care imaginea în general nu ar fi posibilă. Imaginea transcendentală este imaginea imaginii 7 prin care este posibilă concretizearea imaginii în general. În toate
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
originea imaginilor în general: se prezintă ca o succesiune continuă de imagini. Totodată, imaginea transcendentală este și entitatea care stă la baza ambelor tipuri de imagine (intuițională și originară) și fără de care imaginea în general nu ar fi posibilă. Imaginea transcendentală este imaginea imaginii 7 prin care este posibilă concretizearea imaginii în general. În toate formele artei imaginea funcționează într-o intimitate seducătoare, proces ce ne face să simțim imaginea mai activă în anumite tipuri de artă precum pictura, sculptura sau
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
implică imaginația împreună cu capacitatea intelectuală de a finaliza opera de artă. Totodată există o fuziune ontologică între imaginație și inspirație, în timp ce imaginația amplifică și intensifică ceea ce aveam prin intermediul inspirației, lucrând la nivelul mental ca facultate imanentă și transcedentală. La nivelul transcendental imaginația și inspirația funcționează în relație interdependentă. Dimensiunea ontologică a imaginației prevede și o interpretare dinspre opera de artă spre imaginație. Astfel, prin prisma artei funcția imaginației este de a stabili o conexiune între individ și cosmos. După Blake 16
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
oferă posibilitatea ca ceva să fie prezent prin absența sa, și posibilitatea absenței a ceva prin lipsa prezenței sale. Pentru clarificarea rolului ontologic al prezenței în cadrul operei de artă recurgem la raportul dintre cuvântul vorbit și cuvântul rostit. La nivel transcendental cele două moduri de existență a cuvântului presupun diferența prezenței însă, la nivel fenomenal termenii rămân neschimbați iar înțelegerea lor necesită o întoarcere la istoricitatea lor. Astfel, prezența unui obiect de artă înseamnă prezența unei imagini care are o înțelegere
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Ca și în cazul lingvisticii, semnificantul ține de imagine sau de simbolulul cuvântului sau al reprezentării. Astfel, prezența devine prezență a prezenței doar prin înțelegerea simbolului prezenței. Prezența obiectului de artă nu poate fi prezență absolută fără absența prezenței sale transcendentale. Mai multe probleme epistemologice și ontologice sunt implicate în dimensiunea fenomenologică a teoriei substituției reprezentării, care duce la mai multe reprezentări prin intermediul prezenței ce funcționează ca substitut pentru reprezentare. Dimensiunea epistemologică poate fi reformulată în termenii unei critici veritabile a
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sau a unui tablou înseamnă deschiderea spre intuiția estetică, o deschidere transparentă a metaforei. Ceea ce iese la iveală este supus interpretării și înțelegerii prin raport cu realul, cu mitologia și religia. Apariția tabloului înseamnă puterea imaginii exprimată prin dimensiunea sa transcendentală. La aceasta se adaugă un alt moment ce ține de jocul luminii și de tonurile culorii, dependente una de cealalată. Jocul dintre lumină și umbră este un joc metafizic ce are ca scop transpunerea în realitatea tabloului. Tabloul are realitatea
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
a tabloului pentru a fi operă de artă. 5.3. Sculptura Opera sculptată se aseamănă, în mare, cu pictura și desenul. Diferența constă în prezența sa tridimensională. Actul scupturii constă în raportul dintre mișcarea și nemișcarea sa. Mișcarea este imaginea transcendentală specifică irealului, în timp ce nemișcarea este imaginea intențională specifică realului. Cele două conlucrează numai prin prisma experienției estetice. Hartmann dezvoltă, plecând de la natura duală a sculpturii, patru momente ale fenomenului apariției: "1. Prim-planul material real, cu modelare pur spațială; 2
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
condiție indispensabilă pentru primul aspect al obiectului sau a proprietăților obiective ale lucrului. Momentele unui aspect concret sunt înțelese ca fiind variabile, în timp ce ceea ce poate fi experimentat este doar aspectul concret. Aspectele schematice, ce nu sunt nici concrete și nici transcendentale, aparțin structurii operei literare ca strat separat. Existența lor ține de experiența subiectivă a operei date. Obiectele reprezentate ilustrează obiectivități reale determinate. În mod teoretic, obiectele reprezentate aparțin aspectelor schematice. A "aparține" oferă doar o condiție între aspectele schematice posibile
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
o nouă viziune a realității, oferind în permanență un sentiment de simulare. Narativitatea cinematografică duce la identificarea unui proces de dizolvare a structurii sale ontologice anunțând sfârșitul subiectivității. Acest lucru intră în opoziție cu narativitatea tradițională, care oferă o "existență transcendental teologică și își reproduce principiul cauzalității într-o construcție coerentă a spațiului și timpului aplicată în literatura realistă și fantastică"17. Realitatea cinematografică duce la suprarealism prin simbolicul imaginii și narativitatea fantastică, așa cum se întâmplă în Un chien andalou regizat
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
this face: to act on these irreal objects, I must duplicate myself, irrealize myself". Jean-Paul Sartre, The Imaginary, traducere și introducere de Jonathan Webber, Routledge, Londra & New York, 2004, p. 125. 26 Dacă prin intermediul prezenței ni se oferă posibilitatea unei cercetări transcendentale asupra ființei, eu voi folosi termenul de existență pentru a restrânge câmpul de cercetare la obiectele artelor pentru a nu intra în anumite confuzii viitoare. 27 Orice obiect survenit în urma activității umane care nu are calități artistice. 28 Beate Allert
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
45 Johan Huizinga, op. cit., p. 87. 1 Folosesc termenul în sensul dat de N. Hartmann - prin contemplare ajungem la cunoaștere, în timp ce ontologia cunoașterii se bazează pe irațional. Cu alte cuvinte, cunoașterea este imaginea obiectului în subiect, a obiectului ca element transcendental determinat. 2 Durand prezintă o tipologie a simbolurilor care consideră imaginarul o parte esențială a umanității, imaginarul este acel element ce ne modelează reprezentările despre lume. Gilbert Durand, Les Structures anthropologiques de l'imaginaire. Introduction à l'arché-typologie générale, Bordas
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Gilles Deleuze, Cinema 1: The Movement Image, traducere de H. Tomlinson și B. Habberjam, Continuum, Londra, 1986. 7 Un caz aparte de imagine a imaginii îl reprezintă tabloul lui Velázquez - Las Meninas. Labirintul infinit al imaginii este posibil prin imaginea transcendentală ca origine a interpretărilor și astfel a multitudinilor de imagini. 8 Deleuze, G. și F. Guattari, What is Philosophy?, traducere de Graham Burchell și Hugh Tomlinson, Verso, Londra, 1994, p. 164. 9 Odată cu determinarea condițiilor experienței reale ale artei, domeniul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
theoretical consideration, without the latter, and, finally, in a thematically objectified apprehension of the values constituted in the value-quality elements - as carriers of these aesthetic values". Roman Ingarden, op. cit., p. 25. 21 Prin ideea de stratificare, Ingarden argumentează împotriva idealismului transcendental. 22"[...] the essential structure of literary works inheres (...) in the fact that it is a formation constructed of several heterogeneous strata". Roman Ingarden, op.cit., p. 29. 23 Pe lângă cele două tipuri de cuvinte (scris și vorbit), Ingarden mai adaugă un
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
pentru a-l reface. În acea perioadă, politica externă constituia cu adevărat un sport al regilor, care nu trebuia să fie luat mai în serios decât jocurile și pariurile, cu o miză strict limitată și complet lipsit de orice principiu transcendental. Politica internațională era de așa natură, încât ceea ce privim retrospectiv ca trădare și imoralitate nu reprezenta mai mult decât o manevră elegantă, o strategie curajoasă sau o mișcare tactică bine planificată, executată după regulile jocului, recunoscută de toți jucătorii ca
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]