1,362 matches
-
eliberează, iese din ascundere. Ne întrebăm: nu e acesta oare imposibilul neobișnuitului, acel cu-neputință să fie așa cum apare? Dar așa cum apare, în lumina lumii și în cea a poemului, e în chipul ființei prin care lumina lumii trece. Ceea ce transpare prin această trecere e abia posibilul ființării. Nu "jocul cuvântului", desfătător în trăirea comună, pieritor în orizontul comunicării, ci "jocuri de imagini tot mai pure" (Trepte),6 ieșite din departele ascuns al sufletului, cuvântul luminos privit din umbră: În suflet
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
arcuirea ființării în căutarea ființei, doar fuga8, trecerea insesizabilă a rostirii ce-și profilează forma, un joc al imaginii care se dă și se ascunde, se dă în propria ascundere, precum "o statuie în umbră" sau "o dansatoare albă" care transpare "ca să răsară goală și iar să se-nvelească"9. Prin urmare, nu jocul plin de sens al ființei cuvântului, ci jocul straniu - dejucat - al imaginilor în fuga ființării, "jocul fără seamăn al luminii/ Pe dimineața ne-ncepută-a lumii" (Țărm pierdut)10
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ciudat ce apare întruchipat într-un orizont imaginar? Dar imaginea pe care ne-o oferă poemul e transparența prin care se vede altceva, rana străpunsă prin care lumina trece sângerie. Figura imaginală este văzută de pe țărmul dintre ape și câmpii, transpare între cer și mare. Apariție intermediară, mijlocind între om și absolutul sacru, arătându-se pe fundalul mișcat al limpezimii din albastrul adânc; nu e acesta zeul? Deodată se opri stingher și mare,/ Atât de singur că părea un zeu". Nu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ci mediul în care ea arată invizibilul, vălul transparent în care ea se imprimă drept chip al invizibilului, prin care acesta se arată. Iar ceea ce se arată sunt "cristalinele sfere din cer", "zările cerului-crin"39, imagini prototipice care trec și transpar, așa cum "trec prin aer adânci serafimi,/ Serafimi cu àripi cari văd/ Mii de arìpi ce au ochii sublimi/ Prin aerul sfânt se străvăd". Adică modelul care se dezvăluie în imagine, strălucind în ceea ce îl arată și îl ascunde totodată: "Prin
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
homo absconditus), și apoi "centrul său inefabil și incognoscibil", nucleul ontic și adevărata inimă de taină (cor absconditum)56. Or aici ceea ce arată lumina nu se pune în lumină, dar nici nu se ascunde în faldurile nepătrunse ale frumuseții; frumusețea transpare în inima luminii ca miez al unei arătări nevăzute, transparente. Sunt pleoapa unei taine, acopăr, nu ascund"57; atât și nimic mai mult, căci ceea ce se acoperă în arătare se descoperă ca imagine. Doar în imagine "slobodă, spre cer, înfloritoare
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
strălucirea albă a Schimbării la Față70. În acest mediu inimaginabil al ivirii imaginii, "din marmora în lespezi cu miezul de amiază,/ Nălucitoare piatră de sine luminează,/ Și-n ziua împietrită frontoanele-aninate/ Destăinuiesc azurul din care-au fost tăiate"71. Lumina transpare prin corpul care i se interpune, piatra devenind intervalul translucid - inaparent - al destăinuirii, loc de trecere prin apariția netrecătorului 72. Dacă "mi-e dragostea cer" și pentru "o clipă, inima mi se făcuse cer"73, aceasta în virtutea formei transparente a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
al vederii, apariție translucidă prin intermediul căreia ochiul poate să vadă. Un văl al transparenței protectoare, eclipsată ea însăși de donația suprasaturantă a luminii. Aici lumina nu trece decât prin acest mediu de trecere, prin imaginea eului care vede doar ceea ce transpare prin el, dincolo de el. Ipostaza imaginii este de fapt o ex-stază, căci ceea ce stă sub ea și o susține la nivelul vederii este totodată dincolo de ea, în afara ei. Ea se face vizibilă dinspre orizontul ochiului fix care o creează, developându
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
prevedere, se lasă străvăzută, vede în lumina unei alte vederi. Vederea e acum retragere, în chiar deconstrucția semnelor vizibile, acces regresiv la începutul care o face cu putință, așa cum pleoapele se deschid sub pleoapele altui cer, așa cum prin petalele desfășurate transpare lumina pe care ele o înfășoară: "în suflet/ petală cu petală/ cum se coboară-ncet/ ceruri coboară", "începuse/ în el o lumină, un cer/ tainic să se desfășoare/ ca petalele lotusului", "lumina/ ce-nconjoară cu apele-i un cer/ ca
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
te expui vederii nevăzute, intri în perspectiva inversă a invizibilului: a picta (în) nevăzutul însuși. "Aici, șansa ce ai/ în câteva secunde fără să revii/ dintr-o singură trăsătură de pensulă/ pot fi câteva puncte suspendate în gol". Chipul nevăzut transpare - preț de o clipă - în imagini fulgurante, pâlpâitoare în golul din care se desprind 82. Ipostaze imaginale date intuiției eidetice, ele sunt manifestările poetale ale inaparentului, frânturi din chipul ascuns, în-semne survolând peisajul văzut în suspensia oricăror determinații sensibile. Căci
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
începutul, le reîncepe creator. Dacă "la început a fost pustia"65, ea nu se pune ca începere decât în virtutea celor ce urmează să fie, ca origine a urmării și a ființării. Ceea ce iese la vedere este pustiul vizibilului în care transpare chipul invizibilului. Vizibil și invizibil sunt atât de legate încât descalificarea unuia implică, invers proporțional, atestarea celuilalt. "Văzutul nu se poate vedea,/ Căci nevăzutul mă adeverește"66, vederea nemaifiind calificată de un orizont în care lucrurile se prezintă într-o
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în creșterea nevăzută care sparge limitele naturii: "Crește ceva în mine fără margini"99. Restul e cu margini, "e numai o părere ce dispare": "Ca revenind și mai adânc în volburile/ Ei primare pământul să-l strămute-n/ Străveziu". Nemărginitul transpare pe măsură ce crește, se face transparent, arată ceea ce nicio natură nu poate pro-pune: "S-au luminat și beznele. Se vede prin/ Țesătura lor deplin". Vederea plină - împlinită - este o vedere a golului în care ea cade în sus, cutremurată 100. Vedere
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
aflăm în misterul unde ceva e hărăzit să fie chemat și să se înfățișeze chemării, să înceapă să fie în lumina în care toate se nasc din nou. Urma fără formă și apariția deschisă în Poezia lui Petru Creția Nespusul transpare, apare în interstițiile limbajului, dar spune el totuși ceva în înțelegere sau se arată doar în forma unei imagini de văzut? Intuim ceea ce vedem în imaginație, dar care e semnificația prin care imaginea se rostește, nu doar se descrie în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
o urmă amorfă, semnul fără formă al inaparentului. Semnul acesta e singurul care se vede în timp și în noapte, ca într-un fel de cameră obscură, căci în el se arată cele nespuse și ascunse, așa cum în oglinda apelor transpare albul care le dă limpezimea 4. O imagine informă în care toate trec spre început, reîncep în golul care le reflectă în lumină 5. Dacă urma este fără formă, ea pune totuși în vederea unei urmări; este imaginea încă neformată a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
-l naște. Apare în miezul dispariției, și chiar în virtutea ei; o survenire, totuși, fără fenomen, doar imaginea goală - fără suport, insuportabilă - a unei apariții care se dă în trecere. Darul furtiv al unui real deșertat, pus în deșertul manifestării, care transpare - fâșie de lumină - în mai josul invers al apariției, în mai puținul negativului care îl pune în vedere. Doar atât în urma roditoare a nimicitorului: nimic mai mult decât nimicul. Dar și, prin recul, hipertrofia vizibilului, mai-mult-ca-nimicul posibilului, căci "ajunge un
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ardea 25. Se reverberează de deasupra, în unde concentrice, în replicile succesive ale luminii lumânărilor, învăluind vederea în alba luminare în care toate vin să se așeze și să ardă26. Aceeași levitație a vederii care e înălțată la nevăzutul ce transpare întâlnim și în poemul târziu Pasărea 27, în care "imaginea unei paseri uriașe", "zugrăvită de jos până sus/ Pe peretele dinspre apus/ (Cel cu igrasie și moarte)/ Al marii nave care desparte/ Lumea de sus de lumea de jos" duce
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vântul care aprinde imaginile, întețindu-le apariția în lumină. Pentru ca inaparentul să se expună revelator în astfel de imagini răsuflate, el se deschide într-un act de creație, se manifestă fenomenal în forme sensibile 41. Deschidere electivă, kairotică, prin care transpare figura unui început inimaginabil: "și s-ar putea să fie clipa/ când își deschide piatra asprele petale/ se-aud miresmele pocnind/ în fulger nou spălate/ și fierul munților trăgându-mi/ din piept un fier mai palid și mai firav/ m-
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
înaintea ieșirii lor la viață, ca fapte-de-a-fi în lumea pradă morții. Moartea însăși moare pentru că nimic încă nu este, nu are timp să fie, nu poate fi sfârșit, spus în sfârșit. Abia o punere-ca-început nesfârșit a luminii în care toate transpar, lasă nespus și pun în vedere. Rămân de spus, în rezerva rostirii. Vălul care dezvăluie (Adrian Popescu) Felul în care intervalul se deschide traversării oblice și face cu putință ivirea imaginii care dă începutul transpare simbolic în poemul Numărându-i
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a luminii în care toate transpar, lasă nespus și pun în vedere. Rămân de spus, în rezerva rostirii. Vălul care dezvăluie (Adrian Popescu) Felul în care intervalul se deschide traversării oblice și face cu putință ivirea imaginii care dă începutul transpare simbolic în poemul Numărându-i ferestrele, spinii de Adrian Popescu 46: "Trandafirul între albii pereți,/ Roza și raza, ghimpele, ghimpul,/ Aprins pe ecranul de var. Dimineți/ Uitate incendiau anotimpul". În aparență, decorul comun - la îndemâna ochilor - al unei scene pe care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
subterană a memoriei. Eul își plămădește prezența din pasta memorabilă a absenței, din tot ce e îngropat în adâncul ființei, dincolo de ființă. Adevărata sa identitate e ștearsă, topită în anonimatul inaparentului: chipul de sub imagini, adică altcineva, altceva care, deși transcendent, transpare pe față, aprinde obrazul, așa cum o lumină îndepărtată urcă în ochi, îi pune într-o altă vedere. Alteritate care dă o imagine de neimaginat, de neuitat: doar de văzut, până-n adâncul din care ea însăși ne privește, în forma nesfârșită
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dinaintea zidirii, spre a pricepe întocmirea/ văzduhului, temeiurile abisului. Cu ochii/ nedespărțiți de icoana desăvârșirii, eram un/ izbuc adăstând termenul propriei însuflețiri;/ învăpăieri, entuziasme se stârneau din nimic;/ într-un singur înțeles țineam reunite toate/ noimele"". Ceea ce se vede aici transpare prin ochii altuia posibil, prin vederea matutinală a celui cu totul altul. Nu coordonatele imaginare, difuze, ale unei scene utopice; vădirea este revelare prin răsturnare, Imaginea inversată a lumii lăsate în grija de sine. Nepăsarea nu e nepăzire, ci detașare
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de sine, în lumina care o dizolvă. Își desfigurează identitatea, luând figura asemănării cu alteritatea 70. E non-fenomen pentru că e non-manifestare, esență fără existență de sine. Devine trup nevăzut, inaparent, căci forma sa nu e trupească, a trupului însuși; ea transpare în nelimitarea care o scoate din vedere, o supune și o transpune în transparență. Dacă în lumina divină esența trupului își transcende manifestarea, cu atât mai mult sufletul își eclipsează imaginea proprie, se retrage în asemănarea cu altul: "Luminează, Doamne
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Ceea ce ajunge la nevedere se află în întuneric, în contragerea absolută a vizibilului. Luminat cu întuneric, ceasul zilei nu este, timpul lumii se oprește; apariția se voalează, căci ceea ce apare în lume, ca ființă a lumii, trebuie să dispară, să transpară în lumina care îl întunecă. Dispare în nedeterminare, trece prin ceea ce nu este, prin nedefinibilul nelimitării 71. Pus în paranteza neafirmării, sufletul se neagă în ceea ce este, se golește de propria lumină, își împropriază non-imaginea. Închis, în semnul sferic al
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Cum apare ființa imaginii din neantul unui posibil imprevizibil, acolo unde ea nu e decât premanifestarea unui semnificabil neajuns la vedere? Căci despre inaparentul ființării este vorba, unde onto-fenomenul e încă învăluit în trupul poetal al inevidenței și al transparenței. Transpare el imaginal în felul de a fi al unui poem precum Acolo în câmp de Andrei Zanca?74 Ceea ce se pune mai întâi în vedere, ca apariție imediată, este glisarea perspectivei, efect de clivaj care pune înțelegerea în cumpănă: "dezghețul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
aceste pagini introductive, inclusiv bibliografia aferentă, în Poetica imaginii. O fenomenologie a inaparentului, Editura Paideia, București, 2015. 3 În legătură cu termenul diafan, îl folosim în sensul său aristotelic de mediere luminoasă, mediul translucid sau transparența, diaphanês (lat. diaphanum, transparens) reprezentând ceea ce transpare prin, aparența manifestă, ceea ce e luminos, o întâlnire particulară a luminii, a corpurilor și a energiei iluminative. Despre semnificațiile complexe ale diafanului, cf. interpretările Ancăi Vasiliu: Du diaphane. Image, milieu, lumière dans la pensée antique et médiévale, Vrin, Paris, 1997
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care orice-ar face, sau oricare i-ar fi dorința, gândul sau îndeletnicirea, nu părăsește imaginea apei câtă vreme durează setea" (Eckhart, Învățături spirituale, în op. cit., p. 21), tot astfel în vederea poetului se întipărește imaginea mării, iar în cuprinsul poemului transpar aceleași imagini, dar ele nu reflectă realitatea sensibilă supusă simțului comun și nici măcar simțirii poetice; nefiind reprezentative, ele aduc la vedere ceva de dincolo de vedere, un inaparent revelat prin transparența imaginii poetice. Nu un orizont, ci "bănuieli de orizonturi" pe
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]